11,590 matches
-
a o întări. 113 Se gândi apoi la o dragoste care ar găsi numai în ea însăși toată rațiunea și toată tăria ei, fără de nici o confuzie, fără de nici o îndatorire; care și-ar dezvolta din ea singură firele trăiniciei, îm-pletindu-și din sucul ei propriu nodul inextricabil. Apoi se întoarse către Doru Hallipa. Ruralul Hallipa se strămuta la oraș. Trebuia să-1 primească în Cetatea ei vie, ca pe un senior rustic deposedat prin greșelile lui și care, prăfuit, hirsut, obosit, intra pe barieră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
orizontul, cuprinde tot, și pe tine deodată. Ochii lui Mini, în ceață, își deschideau parcă miezul pentru a reflecta și ocroti în ei acea minune și buzele le ținea deschise ca pentru un cuvânt și le umezea bura ca un suc. Trebuia să treacă prin grădini. Acolo se petrecea o feerie a negurei. Era miragiul fabulos al gradinei în pânza ceței, apoi răsfrângerea imaginei străvezii furată de ceață în apă. Cerul, limpezit deasupra pâclei joase, se aplecă și el să se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
concluzie: ideile care nu devin mobiluri pentru inițiative și fapte, nu au nici o valoare. Oficiile de bună gazdă ale colegei noastre s-au materializat într-o ceașcă de cafea, nu prea concentrată și nu prea mare, adecvată vârstei, în fursecuri, sucuri și chiar un pahar de vin pentru cei ce și-au putut permite o asemenea extravaganță. Tratațiile s-au suprapus discuțiilor cu conținut evocator și cu iz nostalgic. Întrunirea a fost filmată pe întreaga desfășurare a ei, s-au făcut
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fructe, pe care le-a cojit cu grijă, cu un cuțit ascuțit. A refuzat ceaiul care i s-a mai oferit. S-a ridicat și s-a întins până și-a simțit vertebrele trosnind, revenind la locul lor. A refuzat sucul de lămâie. Țipetele mamei în chinurile facerii, se auzeau până în grădină. Mai apoi, astrologul a făcut o mică plimbare în grădină, simțind mirosul de iasomie și bucurându-se de umbra copacilor. Grădinarul tocmai uda un strat de crini albi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toată lumea din casă începe să taie. Treptat, membrele slăbănoage ale lui Pandit Razdan sunt acoperite cu ceapă, până când îi mai rămân afară doar capul și genunchii. Cepele sunt îndesate până la refuz încât tot trupul său este îngrămădit în foi și suc de ceapă. În final, în jurul căzii sunt înfășurate cârpe albe, care ajung apoi împăturite sub capul lui, transformându-l într-un fel de mumie de ceapă, înfășat strâns și asudând. Cu lacrimile curgând, servitorii se strecoară pe ușă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca niște ramuri, mișcându-se spasmodic încoace și încolo, împovărate de greutatea aproape periculoasă pentru ea, a inelelor de aur. Are o dungă roșie de tikka pe frunte, la baza părului pieptănat cu cărare și gura îi este pătată cu suc de betel. Ca aspect general n-ar face o figură total nepotrivită pe o masă de disecție. O dată sau de două ori, întinde mâna să ciupească și să frece pielea de pe brațul lui Pran, apreciind textura fină, așa cum apreciază croitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui ajunge cu totul în altă parte, tavanele înalte ale sălilor de examinare îl trag în sus dizolvându-l într-o imagistică pe care credea c-a lăsat-o în urmă definitiv; coridoare întunecate ale palatelor, miros de gin și suc de lămâie. Oxfordul i se pare provizoriu și fragil. După ultimul examen, se trezește atras într-o mulțime de studenți care se bat cu făină și beau șampanie din sticlă. Strânge în mâini pălăria pătrată și o ia la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trebuit să le facă pentru a rămâne în viață. Dacă ar fi luat mai multă chinină sau s-ar fi îngrijit mai bine, dacă nu s-ar fi încurcat cu atâtea localnice sau pur și simplu ar fi trecut pe suc de lămâie și apă minerală după al treilea rând de pahare... Antropologii, fiind savanți, aveau un cuvânt de spus, mai ales unul critic. Dar discuțiile se desfășurau în privat și problemele se rezolvau în camerele lor fără prea mult disconfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
era Înconjurată de clădirile școlii, bibliotecii sătești, căminului cultural și, de curând, de când cu economia de piață, a unei prăvălii din care săteanul Își poate târgui becuri, bomboane, papuci de plastic, gumă de mestecat, zahăr, ulei, biscuiți, chibrituri, țigări străine, sucuri În bidoane de plastic și pâine. Am intrat Încet, fără grabă, prin spațiul Îngust dintre zidurile școlii și ale căminului cultural. Am primit În nări, cu o bucurie ce anticipa altele și mai și, mirosul de urină pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
întreabă: -Când zice statul că trebuie să-mi fac datoria? -Păi, rândul tău e pe doisprezece iunie... Dilemă pe biata femeie, pe doisprezece iunie e ziua de naștere a lui bărbată-su... dar te mai pui pentru un pahar de suc și o felie de prăjitură? Datoria e datorie... Și cam vede ea de la o vreme statul tare nemulțumit... gândește: poate o fi mai bine... A dispărut omul nostru până nu mai știu când... așteptând liniștit întâlnirea cu sticla de lapte
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fi arătat aproape ca mine și ca Maria dacă nu ar fi avut părul atât de scurt. De la ea moștenisem ochii albaștri de care eram foarte mândră. ― Bună mamă! am spus zâmbind. Am dat repede pe gât un pahar cu suc de portocale și i-am arătat ceasul de la mână În chip de scuză pentru că nu puteam rămâne să mănânc. ― Alisia! Ai nevoie de mâncare! Asta era obsesia mamei și mă mir că, trăind cu ea șaisprezece ani de zile, reușisem
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sunat. Maria zâmbi când Își aminti. Reținuse numărul de pe fișă. Și a treia zi, am vorbit din nou, apoi Într-o vineri când mama și tata nu erau acasă iar tu aveai antrenamente m-am furișat cu el la un suc. Atunci ne-am sărutat prima oară. ― Câți ani are? am Întrebat eu fermecată. ― Nouăsprezece. ― Zodie? ― Vărsător. Ca și mine. ― Culoarea părului? ― Șaten Închis. ― Sună perfect, am spus Încetând cu interogatoriul. Am zâmbit. Spre deosebire de a mea, povestea de vis a Mariei
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am idee despre ce vorbea. Dar știam că nu-mi plăcea cum sună. ― Alisia? Va reacționa isteric. ― Of, Alex, și eu care mă gândeam că teai putea comporta drăguț măcar din interes, am bombănit. Mi-am turnat un pahar de suc În timp ce Alex mă privea, supărat că trebuia să-mi ceară ajutorul. ― Spune odată! m-am răstit la el. Am să refuz oricum. ― Mă duc cu un prieten la tenis mâine, Începu el. ― Așa și? l-am repezit. ― Ei bine...continuă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
incontrolabil într-un avion aflat în aer, la începutul unui zbor de șapte ore. Așa că mi-am reprimat dorința de a trage semnalul de alarmă. Noroc că stewardesa venea cu căruciorul de băuturi, așa că am acceptat o votcă amestecată cu suc de portocale cu aceeași recunoștință cu care o fată pe cale să se înece acceptă o funie. —Terminați, am mormăit pe când Margaret și Paul mă priveau cu niște fețe albe și îngrijorate. Sunt supărată. Și, oricum, de când nu mai am voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
budinci și alte chestii ca astea, mie tot nu-mi plăceau. Chiar dacă riscam să fiu demodată, abia așteptam fructele. Unde era bufetul cu salate de unde te serveai singur? Unde erau felurile alea delicioase cu caloriile numărate la sânge? Unde era sucul proaspăt de fructe? Am împins farfuria către grăsanul care mi-o ceruse, dar asta a stârnit o mulțime de replici dezaprobatoare. —Rachel, nu-i da mâncarea! — S-o oprească cineva! —Eamonn nu are voie! —E bulimic! — Te rog să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Lucille? — știu că nu ieșim împreună decât de șase luni, dar mie mi se pare că e un gest potrivit. Ne-am vedea mai mult timp, tu ai face economie la bani și... Randall s-a oprit, fierbându-mă în suc propriu. — Claire, eu te iubesc. Te iubesc și aș vrea să locuim împreună. Nu-mi venea să cred. Bomba care începea cu I și invitația de a ne muta împreună, amândouă aruncate în aceeași buclă a conversației? Randall Cox mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la aeroport, a anunțat mama. Uite niște mâncare pentru pe drum, draga mea. Mama mi-a înmânat o sacoșă enormă plină cu pâine de casă cu banane, proaspăt scoasă din cuptor, fructe proaspete, sandwich-uri cu șuncă, brânză și parmezan și sucuri. Abia terminasem micul dejun, dar mie tot îmi lăsa gura apă la vederea festinului pe care ni-l pregătise. — Mulțumesc, mami, am spus. Apoi am îmbrățișat-o cu toată puterea. Aș fi vrut să nu-i mai dau drumul niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în ea. în lichidul purpuriu pluteau o jumătate de portocală și fragmente de piersici vandalizate. își puse și el din băutură într-un pahar de hârtie și o gustă. După cum anticipase, avea gust de cidru amestecat cu alcool metilic și suc de portocale. Wilt își roti privirea prin grădină. într-un colț, un bărbat cu o tichie de bucătar și cu suspensor gătea, adică ardea cârnați pe un grătar cu cărbuni. într-un alt colț, vreo zece indivizi stăteau în cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar marțianul nu observă. Manechinul se tot apleacă, sânii goi pe tavă, cu butonul electric în mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă secvența. Smulge de pe măsuță, din teancul de cartonașe, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
hârtie pe măsuță, lângă pahar. — Ce miroase? Ce dracu’ miroase aici? Iar a făcut bunicuta musaca, te pomenești că iar avem musaca... — Nu miroase a nimic, ți se pare. — Cum să nu miroasă, miroase de te trăsnește. A pus și suc de roșii, rapandula. I-am spus să nu pună suc de roșii la musaca! Să nu mai pună niciodată suc de roșii! — Aiurezi. Nu e nici o musaca. Jeny nu e aici.Atrebuit s-o internez. Primăvara, e inevitabil. O apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aici? Iar a făcut bunicuta musaca, te pomenești că iar avem musaca... — Nu miroase a nimic, ți se pare. — Cum să nu miroasă, miroase de te trăsnește. A pus și suc de roșii, rapandula. I-am spus să nu pună suc de roșii la musaca! Să nu mai pună niciodată suc de roșii! — Aiurezi. Nu e nici o musaca. Jeny nu e aici.Atrebuit s-o internez. Primăvara, e inevitabil. O apucă,totdeauna, primăvara. Ieri am reinternat-o. Aha, vasăzică ai internat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avem musaca... — Nu miroase a nimic, ți se pare. — Cum să nu miroasă, miroase de te trăsnește. A pus și suc de roșii, rapandula. I-am spus să nu pună suc de roșii la musaca! Să nu mai pună niciodată suc de roșii! — Aiurezi. Nu e nici o musaca. Jeny nu e aici.Atrebuit s-o internez. Primăvara, e inevitabil. O apucă,totdeauna, primăvara. Ieri am reinternat-o. Aha, vasăzică ai internat-o. Buun. Da’ Bazil de ce n-a apărut? — Bazil face baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic și tace. Parcă n-aude poveștile doctorului, parcă e absent. Chiar când reia, în sfârșit, conversația, pare absent. — Deci, tot musaca a fost... Al dracului Bazil! A pus suc de roșii, dar nu e rea. Zurliul face și asta, așadar zurliul știe și asta. — Vasile gătește excelent. Da’ nu-l lasă Jeny. Să-l vezi cum calcă rufele. Extraordinar, ca o englezoaică de la curtea reginei. Iar când gătește, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dominic, în costumul său negru salopetă, sprijinit în umbrela neagră, în stația de tramvai, la Rond. Vine tramvaiul 23, se urcă, găsește loc, se așază. Nu vede pe nimeni, vagonul gol, nimeni nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut personajul. Cineva trebuie să facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la Rond, în puturoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]