2,342 matches
-
îndeplinesc numai funcțiile de subiect și de complement direct. Pentru exprimarea celorlalte tipuri de complemente se folosesc pronume personale formate de la sufixele formatoare de complemente adăugate la substantive. Pentru a forma pronume personale, la aceste sufixe se adaugă așa-numitele sufixe personale care corespund desinențelor verbale. Astfel sunt de exemplu "nekem" „mie”, "tőled" „de la tine”, "hozzánk" „la noi”. În această categorie intră și pronume personale formate de la postpoziții, de pildă "alattam" „sub mine”. Nu în toate limbile există forme accentuate diferite
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
de text care ar putea fi scriere rongo-rongo. Barthel a denumit fiecare dintre cele 24 de texte, pe care el le-a considerat autentice, cu literele alfabetului. Cele două fațete ale unei tăblițe se disting una de alta prin folosirea sufixelor R (recto = echivalentul paginii din dreapta a unei cărți) și v (verso = echivalentul a paginii din stânga a unei cărți) atunci când sensul de citire este stabilit cu certitudine. Rândurile la care se face referire se notează cu cifre. Astfel, Pr2 se referă
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
potrivite de lingviști pentru cercetarea originii numelui. Cea mai cunoscută versiune rusă a fost "Mindovg", care poate fi destul de ușor de reconstruit ca "Mindaugas" sau "Mindaugis". În 1909, lingvistul lituanian Kazimieras Buga a publicat o lucrare de cercetare care susținea sufixul „-"as"”, care a fost în mare parte acceptată. Mindaugas este un nume arhaic bisilabic lituanian, folosit înainte de creștinarea Lituaniei, și este formată din două componente: "min" și "daug". Etimologia poate fi găsită de la „daug menąs” (înțelepciune mare) sau „daugio minimas
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
de punctele de trecere a frontierei cu Șerbia și România. Numele orașului a fost atestat prima oara în scrierile otomane în 1560. Acesta este derivat din Breg, însemnând „mal” (în acest caz, malul Timocului), în timp ce-ovo este un sufix comun în limbile slave care indică numele unui loc. O școală laică a fost construită în 1864, un oficiu poștal a urmat în 1879 și o casă personalizată a apărut în în 1895. Un centru de comunitate ("chitalishte") a fost
Bregovo () [Corola-website/Science/318683_a_320012]
-
activ propriu-zis nu are vreun morfem specific, ci doar exprimă faptul că subiectul său efectuează el însuși acțiunea exprimată de verb. Poate fi constituit numai dintr-o rădăcină (de exemplu "lép" „a păși”), poate fi format prin derivare cu un sufix lexical ("járkál „umblă de colo-colo”) sau/și să aibă un prefix (kirohan" „se năpustește afară”). Verbul factitiv exprimă faptul că subiectul persoană pune altă persoană să efectueze acțiunea. Din punct de vedere sintactic, agentul efectiv poate fi exrpimat printr-un
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
umblă de colo-colo”) sau/și să aibă un prefix (kirohan" „se năpustește afară”). Verbul factitiv exprimă faptul că subiectul persoană pune altă persoană să efectueze acțiunea. Din punct de vedere sintactic, agentul efectiv poate fi exrpimat printr-un complement cu sufixul "-val/-vel", care are sensul primordial „cu” ("Jolánnal fésültette a haját" „O punea pe Jolán să-i pieptene părul”) sau obiect: "Jolánt olvastatta egész órán" „A pus-o pe Jolán să citească în tot timpul orei de curs”. Morfemul acestor
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
Jolánnal fésültette a haját" „O punea pe Jolán să-i pieptene părul”) sau obiect: "Jolánt olvastatta egész órán" „A pus-o pe Jolán să citească în tot timpul orei de curs”. Morfemul acestor verbe este specific acestora, fiind unul din sufixele "-tat/-tet" (exemplele precedente) sau "-at/-et": "írat" „a pune (pe cineva) să scrie”, "küldet" „a pune (pe cineva) să trimită”. Verbul reflexiv exprimă faptul că acțiunea pornită de la subiect se răsfrânge asupra lui însuși. Are sufixe specifice adăugate la
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
fiind unul din sufixele "-tat/-tet" (exemplele precedente) sau "-at/-et": "írat" „a pune (pe cineva) să scrie”, "küldet" „a pune (pe cineva) să trimită”. Verbul reflexiv exprimă faptul că acțiunea pornită de la subiect se răsfrânge asupra lui însuși. Are sufixe specifice adăugate la verbe active propriu-zise, în sensul că verbe reflexive se pot forma numai cu acestea, dar aceleași sufixe pot forma și alte tipuri de verbe: Numai verbele formate astfel sunt considerate reflexive, dar raportul care se exprimă cu
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
pune (pe cineva) să trimită”. Verbul reflexiv exprimă faptul că acțiunea pornită de la subiect se răsfrânge asupra lui însuși. Are sufixe specifice adăugate la verbe active propriu-zise, în sensul că verbe reflexive se pot forma numai cu acestea, dar aceleași sufixe pot forma și alte tipuri de verbe: Numai verbele formate astfel sunt considerate reflexive, dar raportul care se exprimă cu verbe reflexive se exprimă și cu verbe active propriu-zise având ca obiect pronumele reflexiv, dacă nu există un verb reflexiv
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
pară pregătit”, ambele cu traducerea literală „Studentul se arăta pregătit”. Verbul reciproc exprimă faptul că acțiunea pornește de la subiect și se răsfrânge asupra lui însuși, precum și asupra altcuiva în același timp. Acesta din urmă este exprimat printr-un complement cu sufixul "-val/-vel" ("Péter sakkozik a fiával" „Péter joacă șah cu fiul său”) sau este membru de subiect multiplu: "Apa és fia tegeződnek egymással" „Tatăl și fiul se tutuiesc”. Verbul reciproc poate avea un sufix propriu verbului reflexiv ("barátkozik" „a se
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
este exprimat printr-un complement cu sufixul "-val/-vel" ("Péter sakkozik a fiával" „Péter joacă șah cu fiul său”) sau este membru de subiect multiplu: "Apa és fia tegeződnek egymással" „Tatăl și fiul se tutuiesc”. Verbul reciproc poate avea un sufix propriu verbului reflexiv ("barátkozik" „a se împrieteni”) sau unul întâlnit la verbele medii ("kibékül" „se împacă”), existând și unele verbe reciproce rădăcini, de exemplu "küzd" „se luptă” (cu cineva). Există două sufixe specifice pentru pasiv, "-atik/-etik" și "-tatik/-tetik
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
fiul se tutuiesc”. Verbul reciproc poate avea un sufix propriu verbului reflexiv ("barátkozik" „a se împrieteni”) sau unul întâlnit la verbele medii ("kibékül" „se împacă”), existând și unele verbe reciproce rădăcini, de exemplu "küzd" „se luptă” (cu cineva). Există două sufixe specifice pentru pasiv, "-atik/-etik" și "-tatik/-tetik", dar astăzi sunt arhaice și rare, subzistând doar în unele construcții, de obicei fără agent: "Megadatott neki, hogy még egyszer lássa a tengert" „I-a fost dat să mai vadă o dată marea
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
factor extern neexprimat sau exprimat cu un complement: "a ruha bolyhozódik (a mosástól)" „rochia se scămoșează (din cauza spălatului)”, "az ajtó (a szélben) becsukódik" „ușa se închide (din cauza vântului)”. Pe lângă verbe medii rădăcini ("fő", "nő" etc.) sunt și verbe derivate cu sufixe specifice acestei diateze, dar numai din adjective și substantive ["-ul/-ül", "-sul/-sül", "-od(ik)/-ed(ik)/-öd(ik)", "-sod(ik)/-sed(ik)/-söd(ik)"]: "némul" „amuțește”, "állandósul" „devine permanent”, "álmodik" „visează”, "gömbölyödik" „devine rotund”. Sunt și verbe medii care
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
acestei diateze, dar numai din adjective și substantive ["-ul/-ül", "-sul/-sül", "-od(ik)/-ed(ik)/-öd(ik)", "-sod(ik)/-sed(ik)/-söd(ik)"]: "némul" „amuțește”, "állandósul" „devine permanent”, "álmodik" „visează”, "gömbölyödik" „devine rotund”. Sunt și verbe medii care au sufixul "-ik", fără ca acesta să le fie specific, deoarece se găsește și la verbe active. Un asemenea verb este "esik" „cade”. În afara diatezelor, gramaticile limbii maghiare mai iau în seamă o categorie, cea a verbelor potențiale. Se formează cu sufixul "-hat
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
au sufixul "-ik", fără ca acesta să le fie specific, deoarece se găsește și la verbe active. Un asemenea verb este "esik" „cade”. În afara diatezelor, gramaticile limbii maghiare mai iau în seamă o categorie, cea a verbelor potențiale. Se formează cu sufixul "-hat/-het" de la verbe de orice diateză. Acest tip de verb corespunde în primul rând construcției românești cu verbul „a putea” cu sensul „a-i fi permis” sau „a avea posibilitatea” + verb la conjunctiv sau la infinitiv: "Még várhatok" „Mai
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
sau la infinitiv: "Még várhatok" „Mai pot să aștept”, "Nem engedhetlek elmenni" „Nu te pot lăsa să pleci”. Verbul potențial mai poate exprima și probabilitatea sau verosimilitatea, corespunzând verbului românesc la modul prezumtiv: "Eshetett tegnap" „O fi plouat ieri”. Când sufixul de potențial are sensul „a avea posibilitatea”, el poate fi înlocuit cu verbul "tud" având acest sens + infinitiv: "Nem mehettem be a kórházba" sau "Nem tudtam bemenni a kórházba" „N-am putut intra în spital”. Verbele tranzitive au două conjugări
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
mondta János" „Plouă - zise János”, "Esik az eső? - kérdezte János" „Plouă? - întrebă János”. Dacă obiectul este un pronume personal de persoana a doua, iar verbul este de persoana întâi singular, se folosește o formă specifică a conjugării definite, marcată prin sufixul "-lak/-lek": "Téged szeretlek." „Pe tine te iubesc”, "Titeket kedveltelek elejétől fogva" „Pe voi v-am simpatizat de la bun început”. Desinențele la conjugarea definită anticipează sau reiau obiectul verbului la fel ca pronumele personale în acuzativ din română: "Őt szeretem
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
poate folosi adverbul de timp "majd" „mai târziu, în curând”: "Majd írok neked" / "Majd írni fogok neked" „Am să-ți scriu” "Majd" este obligatoriu, iar auxiliarul "fog" interzis atunci când verbul este subordonat unui verb modal sau când este prevăzut cu sufixul potențial "-hat/-het": "Itt lehet majd a házat felépíteni" „Aici se va putea construi casa”, "A vacsora után majd el kell mosogatni" „După cină va trebui să se spele vasele”, "Majd látni akarom, mit rajzoltatok" „O să vreau să văd ce
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
A vacsora után majd el kell mosogatni" „După cină va trebui să se spele vasele”, "Majd látni akarom, mit rajzoltatok" „O să vreau să văd ce ați desenat”, "Majd szombat este táncolhatsz" „Sâmbătă seara vei putea dansa”. Marca condiționalului prezent este sufixul "-na/-ne/-ná/-né", iar desinențele personale la această formă verbală sunt: Exemple cu vocalele de legătură folosite la condițional prezent: Observații: Condiționalul trecut este un timp compus din verbul auxiliar "van" „a fi” la condițional prezent (forma invariabilă "volna
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
deși acțiunea subordonată poate fi exprimată și în acest caz de un mod personal (vezi Propoziția completivă de scop). Dacă infinitivul are funcția de subiect, există două situații: Infinitivul are câteva valori speciale: Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat la rădăcina/tema verbului: "olvasó „care citește”, "néző „care privește”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „a zâmbi” → "mosolygó" „care zâmbește”, "érdemel" „a merita” → "érdemlő" „care merită”. Principala neregularitate în formarea participiului prezent este
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
prezent: Forma acestui timp al participiului este în general aceeași cu a indicativului trecut, persoana a treia singular, și are valoare adjectivală: "a múlt században épített templom" „biserica construită în secolul trecut”. Acest timp se formează de la rădăcina verbului, cu sufixul "-andó/-endő ", are valoare adjectivală și exprimă o acțiune care este necesar sau obligatoriu să fie efectuată, ceea ce îl face să corespundă deseori cu supinul românesc: "alkalmazandó szabályok" „reguli de aplicat”, "követendő példa" „exemplu de urmat”, "Használat előtt felrázandó" „A
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
A se scutura înainte de întrebuințare”. De regulă se pot pune la participiu viitor verbele tranzitive, dar și unele intranzitive pot avea această formă: "marad" „a rămâne” → "maradandó" „durabil(ă)”, "romlik" „a se strica” → "romlandó" „perisabil(ă)”. Gerunziul se formează cu sufixul "-va/-ve": "mosolyogva „zâmbind”, "érezve „simțind”. În general, gerunziul verbelor intranzitive are sens activ: Ülve dolgozik" „Lucrează șezând”. Cel al verbelor tranzitive poate fi activ ("A hírt olvasva felkiáltott" „Citind știrea, a scos un strigăt”) sau pasiv: Megsózva kéred a
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
est de fapt situată între cele două, mai aproape de cele anterioare, dar se clasează printre cele posterioare din cauza comportării sale în armonia vocalică. Regula armoniei vocalice cere ca unei rădăcini cu vocale dintr-o anumită categorie să i se adauge sufixe și vocale de legătură din aceeași categorie. Cele mai multe sufixe au două variante, pentru a se putea armoniza cu vocalele din restul cuvântului. De exemplu, sufixul care înseamnă „în (interior)” are variantele "-ban" (cu vocală posterioară) și "-ben" (cu vocală anterioară
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
cele anterioare, dar se clasează printre cele posterioare din cauza comportării sale în armonia vocalică. Regula armoniei vocalice cere ca unei rădăcini cu vocale dintr-o anumită categorie să i se adauge sufixe și vocale de legătură din aceeași categorie. Cele mai multe sufixe au două variante, pentru a se putea armoniza cu vocalele din restul cuvântului. De exemplu, sufixul care înseamnă „în (interior)” are variantele "-ban" (cu vocală posterioară) și "-ben" (cu vocală anterioară). De aceea, „în casă” se spune "a házban, pentru că
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
vocalice cere ca unei rădăcini cu vocale dintr-o anumită categorie să i se adauge sufixe și vocale de legătură din aceeași categorie. Cele mai multe sufixe au două variante, pentru a se putea armoniza cu vocalele din restul cuvântului. De exemplu, sufixul care înseamnă „în (interior)” are variantele "-ban" (cu vocală posterioară) și "-ben" (cu vocală anterioară). De aceea, „în casă” se spune "a házban, pentru că vocala din "ház" este posterioară , iar „în pădure” - "az erdőben, deoarece vocalele sale sunt anterioare. Unele
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]