2,421 matches
-
se ridicau treptele unei scări de piatră verde. Auta urcă acea scară și ajunse într-o sală lungă unde pereții aveau până la sfertul înălțimii trei rânduri de rafturi pline de vase rotunde și înalte de argint, în care se aflau sulurile de papirus ale cărților. Lângă o fereastră luminată încă de soarele care asfințea, un bătrân înalt, cu capul ras și cu fața netedă și roșie, ședea într-un jilț larg de abanos și își rezema picioarele, încălțate cu sandale țesute
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și rămase astfel, tăcut și nemișcat, un oarecare răstimp. Marele Preot citea cu multă luare aminte, totuși i se păru că auzise un foșnet și-și ridică privirea rotindu-și-o prin încăpere. Abia atunci îl zări pe sclav. Lăsă sulul și-i făcu semn cu mâna. - Scoală-te, Auta! îi zise blajin. Spune-mi despre călătoria ta. Auta sărută întîi legătura de mătase a sandalei Marelui Preot, prinsă în copci de diamant, apoi se ridică și veni lângă jilț. La
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
oamenii, trecîndu-le spaima, începură să umble din nou pe locurile vechi, văzură că la poalele Muntelui de Foc unde fusese înainte câmpie, acum băteau valurile mării în stânci; vechea punte de pământ o înghițise marea. Auta strânse cu degete tremurătoare sulul cronicii și îl băgă în cutie. Era îngîndurat. Atlantida, în care trăia acum, era o țară unde nici căldura nu era niciodată prea mare, nici frigul. Apele nu înghețau, cum se spunea că ar îngheța în țările de miazănoapte, dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a ști ce era în ea. Niciodată nu văzuse soli, chiar regești, năvălind în casa Marelui Preot ca într-o cârciumă. Ce putea să fie atât de grabnic? La un semn al bătrânului, rupse pecetea și scoase din cutie un sul de papirus subțire. Marele Preot nu-i ceru să i-l citească. Îl luă și depărtîndu-l de ochi citi singur. Auta îl urmărea cu sufletul la gură. Bătrânul citi întîi liniștit, apoi surâse și deodată chipul lui atât de stăpânit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta îl urmărea cu sufletul la gură. Bătrânul citi întîi liniștit, apoi surâse și deodată chipul lui atât de stăpânit și senin se schimonosi ca de la o năvalnică îngrijorare. Auta îl privi cu spaimă. Scrisoarea era scurtă. Marele Preot înfășură sulul și, strîngîndu-l cu o mână nervoasă, urmări o vreme mișcarea frunzelor din arborii de lângă fereastră. Auta stătea în picioare, înțepenit. După multe clipe, care părură foarte lungi, îi întinse scrisoarea și-i spuse cu glas ciudat: - Ia-o. Citește-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
oboseala drumului. Neliniștea se statornicise în el, întinerindu-l, de la plecarea lui Auta. Noapte de noapte zăbovea pe acoperișul palatului privind cerul, fără să vadă însă nimic lămuritor. În fiecare zi, sculîndu-se din somnul scurt o dată cu robii, răscolea miile de suluri secrete aflate într-o anume încăpere pe care n-o cunoștea nici Auta. Totuși, marea taină rămânea nedezlegată. Bătrânul știa bine că de astă dată n-au fost năluci. Cunoștea temeinic firea oamenilor și nu se îndoia că, măcar în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sclavul ghici că preotului îi părea acum rău de ceea ce îi scăpase din gură. Străinul cel vârstnic se sculă și, apropiindu-se de rafturi, întrebă ce se află în cutiile rotunde și înalte. Auta veni lângă el și scoase un sul de papirus. - Cărțile bătrânului, zise dânsul. Străinul luă sulul, desfăcu puțin din el și se uită cu luare aminte la rândurile drepte ale semnelor scrise cu atâta migală de o mână de mare meșter. - Sunt multe asemenea săli în insula
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceea ce îi scăpase din gură. Străinul cel vârstnic se sculă și, apropiindu-se de rafturi, întrebă ce se află în cutiile rotunde și înalte. Auta veni lângă el și scoase un sul de papirus. - Cărțile bătrânului, zise dânsul. Străinul luă sulul, desfăcu puțin din el și se uită cu luare aminte la rândurile drepte ale semnelor scrise cu atâta migală de o mână de mare meșter. - Sunt multe asemenea săli în insula voastră? - Ce întreabă? strigă Tefnaht sculîndu-se repede și venind
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mereu se mai găsesc papirusuri, copii ale celor arse. Păcat că multe se găsesc numai din întîmplare, fără să se caute. Dacă beduinul Muhammed nu și-ar fi pierdut o oaie, cine știe când și dacă s-ar fi găsit sulurile de lângă Marea Moartă! Știi ce mulțumiți ar fi arheologii din lume dacă li s-ar da măcar banii necesari construirii unui singur bombardier atomic? În loc de o singură bază militară de agresiune să se facă o flotilă de batiscafuri în Atlantic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o etapă superioară a construcției societății, în care avem de rezolvat probleme hotărâtoare, într-un spirit revoluționar și militant". Își dezbrăcă fluierând blana, coada, coarnele și copitele și săpă grăbit cu un cuțitaș o groapă măruntă, împingîndu-și înăuntru accesoriile făcute sul, învelite în blana cu păr negru, lucind murdar și stins precum floacele unui câine, înnodate strâns cu mânecile fără manșete, și astupîndu-și-le cu mișcările ritmate ale unui parașutist ce-și îngroapă parașuta și stația de emisie-recepție, imediat ce-a fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu se schimbe. Virgil, virgil, răspunde-mi că da. Uite, cufărul, închis, sigur, nemișcat, stabil. Mângâie-l așa și fii recunoscătoare. Acum aș putea s-o fac, să-l mângâi. îl mângâi, gata. Mătură prin cameră și strânse masa, făcu sul rogojinele de papură și șterse de praf balansoarul, ațâță jarul și umplu oala cu apă și rădăcini, apoi începu să pregătească masa pentru doi. Nu erau decât ei doi, solizi ca stânca, neschimbați precum încăperea aceea, Dolores O’Toole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
duci? Știți câte feluri de a spune nu fără a pronunța efectiv cuvântul există pe lumea asta? Eu știu. Să nu uit Aripi de Înger. Ofertă de traversă nouă pentru scări. Scos lasagna din congelator pentru sâmbătă la prânz. Cumpărat sul de șervețele pentru bucătărie, chestie de curățat inoxul, cadou și felicitare pentru petrecerea lui Harry. Câți ani are Harry? Cinci? Șase? Aprovizionat cum se cuvine sertarul cu cadouri ca o mamă adevărată. Cumpărat brad de Crăciun și instalație de pom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui, pe strapontină, ședeau cei doi tineri germani. Mașina opri În dreptul treptelor, Mahoud claxonă, iar cîteva clipe mai tîrziu David Hennessy și surorile Keswick ieșiră din restaurantul thailandez; porniră Împreună În direcția clubului, cu o mulțime de pliante imobiliare făcute sul sub braț. În piața centrală a Residenciei Costasol se Închega o echipă veritabilă. Crawford, Elizabeth Shand, Hennessy și surorile Keswick se adunau să discute despre planurile lor legate de complex și de locuitorii săi. Directorul restaurantului thailandez le făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fie ridicată În poziție ultima secțiune a acoperișului Înclinat. O salvă furibundă de ciocane semnaliză ridicarea acoperișului de această bandă de muncitori foști contabili, avocați și șefuleți de pe la mijlocul ierarhiilor conducătoare. Mai jos, astupîndu-și urechile de gălăgie, nevestele lor desfășurau sulurile de finet mătăsos care urma să formeze pereții laterali și din spate ai teatrului. Un grup de fiice debordînd de energie descărca un teanc de scaune de metal pliante dintr-o camionetă parcată lîngă chei, plasîndu-le În continuarea șirurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Există în Ceruri răsplata ce vă este menită Și tot astfel amenințarea ce vă e sortită. Dându-ne astfel asigurări referitoare la credința și onorabilitatea sa, ne-a cerut să ne tragem înapoi până la capătul încăperii, și-a făcut rogojina sul și, cu ajutorul unei crete, a desenat pe jos mai multe cercuri concentrice. A desenat în cel dintâi o cruce, la extremitățile căreia a însemnat cele patru puncte cardinale, iar în interior a scris numele celor patru elemente. A împărțit apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a intrat un bărbat. El poate vorbi cu noi. Am deschis. Erau nu mai puțin de zece persoane: un ofițer, patru femei înveșmântate în văluri albe, ceilalți soldați. Aici locuiește Mariam, fiica lui Mohamed al-Wazzan din Granada? Ofițerul desfăcu un sul de hârtie. — Acesta e un ordin de la șeicul leproșilor. Trebuie s-o ducem pe numita Mariam în cartier. În minte mi se zbătea o singură idee: „De-ar putea fi doar un coșmar!“ M-am pomenit zicând: — Dar astea-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Toți însoțitorii noștri se uitau la el de departe, fără să-l deranjeze vreodată, gândindu-se că își nota impresiile de călătorie spre a le arăta sultanului. Abia după moartea sa, scotocind printre hârtiile lui, am dat peste epistolă, făcută sul, legată cu un fir aurit și începând astfel: În numele lui Allah cel îndurător, cel milostiv, stăpânul zilei Judecății de Apoi, Cel care le trimite oamenilor a căror viață e pe sfârșite semne în trup și în minte pentru ca ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să știu cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-am plimbat pe deasupra Fatimei priviri disperate, imploratoare, jalnice. Părul ei roșcat se împrăștiase peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-am trecut mâna prin pletele ei, am strâns o buclă în palmă, i-am dat drumul oftând, bătând-o apoi cu palma peste obraji, tot mai iute, tot mai tare. Un surâs se desenă atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la papă, care ne-a binecuvântat, ne-a lăudat curajul și ne-a încredințat ocrotirii lui Dumnezeu. I-am sărutat mâna și i-am lăsat în grijă toate scrierile mele, cu excepția acestei cronici, pe atunci neterminată, pe care o făcusem sul și o strecurasem sub cingătoare. Hans ne aștepta cu brațele deschise la intrarea în cartierul Regola, pe unde ne preumblaserăm odinioară și care nu mai era acum decât un șir de ruine arse. Purta o tunică scurtă și sandale decolorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
marii contrabandiști lucrau așa: în față se vindeau mărunțișuri, adevărata afacere fiind ascunsă în spate. Își strânse în grabă colecția și se ridică. Merseră în șir indian prin camera dosnică în care se găseau niște cutii de carton și două suluri uriașe de bandă adezivă. Acolo era, cu siguranță, locul în care se găsea comoara. Dar cei doi Naasri nu zăboviră; nici măcar nu aprinseră vreo lumină. În schimb, tatăl, care pășea înainte, Mahmud și fiul, care venea în urmă, continuară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cutii muzicale, de la cele foarte mici până la „marele nostru modelul, domnule“. S-ar putea chiar să meargă. Dar ar fi putut s-o facă mult mai repede dacă ar fi avut ajutorul necesar. Se uită la lada de ceai de lângă sulul mare de bandă adezivă. Numai ea reprezenta cam trei luni de muncă grea, solitară. Înăuntru se aflau sutele de tăblițe de lut pe care le strânsese din aprilie 2003. Avea un plan și pentru ele. Nu unul obositor, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
apucară de încheieturi atât de strâns, încât i se păru erau făcute din oțel, nu din carne și oase. Gâfâi, dar nu scoase nici un sunet; alte mâini îi puseseră deja la gură o fâșie de material, ca un batic făcut sul. Nimeni nu spunea nimic. O traseră din stradă înapoi în tunele - departe de ochii lumii. Ce se întâmplă? Cine sunteți? încercă ea să spună prin căluș. Știind că vorbele erau inutile, adăugă: și ce ați făcut cu Uri? Doi dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în pământ.): Și la noi! Cânta numai fanfara... În parcul municipal... Și numai duminica... (Țipăt apoplectic.) Numai duminica! Numai duminica! BĂTRÎNUL CU BASTON (Se asociază acestui strigăt de protest.): Numai duminica! Numai duminica! (BĂRBATUL CU ZIARUL își folosește ziarul făcut sul ca pe o trompetă și începe să facă pe omul-orchestră, în timp ce DOAMNA CU VOAL și BĂTRÎNUL CU BASTON continuă să strige.) DOAMNA CU VOAL (Lovind cu picioarele tot mai tare în pământ.): Numai duminica! Numai duminica! BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Rennes-le-Château: despre incendiara listă a Marilor Maeștri ai Stăreției Sionului, de care am mai amintit (aceea cu Newton, Leonardo, Victor Hugo și ceilalți), Dan Brown afirmă În preambulul cărții că a fost descoperită la Biblioteca Națională din Paris, printre niște suluri de pergament care au fost denumite ulterior Les Dossiers Secrets. Corect. Titlul Întreg al documentului sună Însă astfel: Genealogia regilor merovingieni și originea diferitelor familii franceze și străine de stirpe merovingiană, după abatele Pichon, doctorul Hervé și pergamentele abatelui Saunière
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dacă era vorba despre un fragment sau despre ceva de sine stătător, nimic. Un text, pur și simplu. Ți l-am pregătit și pe acesta, poftim. Îl poți folosi oricum consideri de cuviință. Timpul - un imens pergament, Înfășurat asemenea unui sul ce se derulează cu viteză uniformă. Oamenii sunt incrustați În țesătura lui invizibilă - nu se mișcă nici Înainte, nici Înapoi. Ceea ce numim trecut este partea care s-a desfășurat și care se Întinde În urma noastră. Contururile sale se atenuează treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]