4,043 matches
-
când un copac era înghițit de flăcări. Numai puștii au continuat să chiuie când ambarcațiunea a trecut de vâltorile de la Bailey, Split Rock și Big Mallard. Naji a rămas alb la față; Irene îl ținea strâns de mână. În ciuda atmosferei sumbre, râul i-a purtat în jos cu repeziciune, departe de incendii, către cer senin și siguranță. La Whitewater Ranch, Jake a fost primul care-a sărit afară din barcă. Terrierul a lipăit prin apă, apoi a recuperat fericit bățul aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își dă ultima suflare Precum e rănit nedrept puiul unei căprioare Tristețea genei sumbre mărunt strălucitoare Colierul sfânt de lacrimi rebele și amare Lumina scânteindă în ochii tăi albaștri Mi-aduc aminte toate cum suntem numai noi Cei tineri, cei sălbatici, războinici și vioi Și iată că acum, din nou mi te arăți Nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pierdut în neguri de vreme, în frunzișul pădurilor dese. Să ningă tăcerea peste tâmplele calde și cerul să scuture floarea sa clară deasupra vieților noastre, mi-e dor de tine... numai zâmbetul tău din fotografie, mi te aduce aproape, din sumbra ...depărtare. Clipa Întrezăresc, prin răsărituri senine cioburi risipite de nori în a timpului clară oglindă, cu sclipiri de smarald din verdele vieții. Clipa, a rămas suspendată de marginea cerului, pe purpuriul îndepărtat al orizontului, tivită în luciul unei raze de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
peste mare, Să dau vieții crâmpei de culoare, Într-o lume ce încearcă haotic să zboare. Clipă suntem Alergăm către un timp ce ne cuprinde Venind de nicicând, de niciunde, Navigăm printre site-uri și umbre Către zile tăcute și sumbre. Trăim într-o lume nebună Unde rutina devine stăpână. Dăm din coate prin marile aglomerații, Ne-mpingem și ne răstim unii la alții, Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tramvaie Și așa, tot mai des, ne facem viața
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tale, memoria nu reține nimic Din ceea ce spui, o spumă galbenă La marginea lacului Sunt vorbele tale. Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și mândru, Vorbele pot fi fatale, Binele nu are sâmburi, Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie Și vagabondul timp, mereu furiș, Îngrămădind într-o clepsidră spartă, Surâsuri, poze... „Undeva, cândva”, A fost aievea?... poate o erată Sau un banal amor de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
năvălit romanii. Toți corupții și bețivii, criminalii, violatorii Ce-au privat eterna Romă de-ale ei cântate glorii; Toată tagma cea murdară și-a găsit la noi popas - Unii s-au dus mai departe, alții încă au rămas. Aste obiceiuri sumbre le-au numit frumos: exil, Că-l auzi în poezie și în glasul de copil! Apoi, secole de-a rândul, turci, mongoli, alani și slavi Pârjoliră-ntregi popoare până la Carpații bravi Și, ajunși în țara noastră, parc-au dat de-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Mereu o să rămânem prieteni, îmi zicea printre sughițuri. Știi seara când am dansat amândoi? Pe banca aceea ruptă, mă gândeam cum să închei socotelile cu lumea... și ai apărut tu. Nu mai vedeam rostul meu pe pământ, totul devenise prea sumbru și totuși, uite, azi soarele a reapărut pe străduța mea în plină iarnă. O mângâiam și mă gândeam că exagerează puțin ca să-mi facă mie pe plac. Dacă o iubești cu adevărat pe Creața să lupți pentru ea, să-i
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mică, vreun cerc vrăjit, vreo intrare secretă În subterană. Nu am În față decît perspectiva Întunecată și deșartă a așteptării la infinit... precum gerul mușcător al nopților de februarie. Ce să mai vorbesc de ora 7.30 dimineața? Cea mai sumbră dintre ore, cînd nu se Întîmplă absolut nimic. O asemenea oră este ca apa distilată. Care putea fi cea mai nefericită Întîmplare din viața unui angrosist de combustibil? Oare au Încercat să-și bată joc de mine sau am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nici legate una de alta prin cordoane de lumini, nu se cînta muzică, nu era agitația de la festivaluri. Lanternele roșii se legănau În vînt și pe albia rîului larg și secat se aflau Împrăștiate mai multe microbuze cu gurile lor sumbre și palide deschise. Erau dispuse În semicerc, la intervale neregulate și Îndreptate În toate direcțiile. Mie mi-a atras atenția priveliștea de pe partea cealaltă a rîului, peste mal. Nu se văzuse pînă atunci pentru că fusese mascată de livada de peri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
acum o vedeam cu ochii mei mari deschiși, și că va trebui să intru în vâltoare, starea de euforie s-a stins treptat chiar dacă nu era una de panică, iar pe măsură ce funia se strângea la par, aveam să cuget mai sumbru și chiar să blestem ziua în care am fost implicat în această acțiune diplomatică (întrevedeam mai bine în ce constă pericolul), iar despre cei care mă trimiteau (deși, la început, le eram recunoscător, făcându-mi plăcere), n-aș vrea, acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
află acolo, undeva, un ochi care pândea oblic înapoi. Paznicul se scărpină în cap, nehotărât. Căută în juru-i puncte de sprijin, ca să deslușească locul unde se găsea. Nu se putea bine lămuri. Între acel alb violent al iernii și verdele sumbru al brădetului se alcătuiau, sub lumina împuținată a soarelui aplecat la orizont, forme nouă, cu linii necunoscute. Încă stătea pe loc, judecând și cumpănind în sine, când ziua începu să se întunece și împrejurimile părură a pluti subt un abur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
imprecațiunea aceasta, după toate formele retorice, curgea repede și dulce cântat, într-o creștere neliniștitoare. Vocabularul rudarilor pe care mă sfiesc să-l reproduc, însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție. Când ființa elegantă pe care o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dându-le destinații uluitoare, barca noastră ieși în lumină. Raruca se opri. Obrazul ei luă o expresie blândă, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în loc de asta s-a stabilit într-o zonă cu apartamente acoperite de grafitti, unde toate magazinele aveau obloanele trase în permanență, și tineri dubioși cu hanorace treceau în trombă pe biciclete, aruncând petice mototolite de hârtie albă. E nespus de sumbru și de dezolant, dar lui Helen îi place la nebunie. Deși n-o înțeleg, îmi este ca o soră geamănă, partea mea întunecată. E o versiune curajoasă și dezinhibată a mea. Și, deși se distrează întotdeauna pe seama mea (nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mi tu. Am stat să mă gândesc. —OK. Ești fiul unui tiran din Europa de Est, care a furat milioane de la popor. Am zâmbit, puțin răutăcios.) Banii sunt ascunși și îi căutați amândoi. Arăta din ce în ce mai îngrijorat pe măsură ce identitatea sa căpăta aspecte din ce în ce mai sumbre. Atunci mi s-a făcut milă de el și l-am izbăvit. — Dar motivul pentru care tu îi cauți este ca să-i înapoiezi poporului sărăcit. —Mulțumesc, a spus. Altceva? —Ai o bună relație cu prima ta soție, o jucătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Chowdury, pe bună dreptate. Mama s-a holbat la el și, chiar dacă nu a spus-o, nici măcar șoptit, pluteau în aer cuvintele nerostite „Naiba să te ia de cretin!“ Eu și mama am parcurs drumul spre casă într-o tăcere sumbră. Mama cel puțin, pentru că eu una, în tăcerea mea, eram fericită și - nu mă puteam abține - puțin încrezută. —Cum rămâne cu genunchiul tău beteag? a întrebat mama, înviorată brusc că nu era totul pierdut. Cum poți să pleci la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întorc și începeam să intru în panică. Vezi? am gâfâit, așezându-mă pe ultima treaptă. Mă refac cu toate. Mâna, fața, în interior, genunchiul - toate se refac. —Anna, a spus, și nu mi-a plăcut tonul ei pentru că era prea sumbru. Ai suferit mai multe răni decât cele fizice. —Mamă, știu. Dar trebuie să mă întorc. Trebuie. Nu spun că o să rămân pentru totdeauna acolo. S-ar putea să mă întorc foarte repede acasă, dar nu am de ales. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
telefonul să-l sun pe Aidan pe mobil și atunci s-a întâmplat. Eram cuibărită pe scaun, pregătindu-mă să gust alinarea vocii lui - dar, în loc să aud mesageria, s-a auzit un țârâit ciudat. Formasem greșit? Deja aveam o presimțire sumbră; mâinile îmi tremurau așa tare că de-abia nimeream tastele. Ținându-mi respirația, rugându-mă ca totul să fie bine, am așteptat să-i aud vocea, dar tot ce s-a auzit a fost același țârâit ciudat: mobilul lui fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
câteva mii de veri de gradul doi și pe toți cei pe care i-a salutat vreodată pe terenul de golf. Poate că n-o să vină. Poate o să fie prea departe. De ce crezi că facem nunta la New York? a râs sumbru. Oricum, să nu-ți închipui că mă poți distrage. Sunt aici pentru că îmi fac griji pentru tine. Nu poți să te ascunzi la nesfârșit în munca ta, prefăcându-te că nu s-a întâmplat nimic. Trebuie să îți înfrunți emoțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prea devreme și am luat metroul până la intersecția străzilor 7 și 42 și apoi pe jos prin oraș, trecând de străzile 7, 8, 9, în timp ce mi se întorcea stomacul de nervi. Cu cât mă apropiam de Hudson, cu atât mai sumbru devenea peisajul, din ce în ce mai populat de depozite și pescăruși. Partea asta a orașului era o cu totul altă lume decât Fifth Avenue. Clădirile erau mai mici și mai înghesuite, ghemuindu-se pe trotuar de parcă le era frică să nu fie lovite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Lucky Star PI@yahoo.ie De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ești bine? Bun! Capitolul 53tc "Capitolul 53" M-am pus pe așteptat. Într-un fel, părea că retrăiesc noaptea trecută, dar atunci fusesem plină de speranțe, în timp ce acum eram împovărată de presimțiri sumbre. Kevin a sunat și, încă o dată, nu am răspuns; pur și simplu nu puteam să înfrunt vestea. A spus că o să vină cu avionul de ora zece din Boston. O să-l văd mâine. Mâine aveam să aflu totul. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a împins pe bancheta din spate și i-a zis pe un ton agitat Gorilei: Du-o acasă. Eu (surprinsă): Tu nu vii cu mine? El: Nu. Eu (și mai surprinsă): De ce? El: Ahhh, vezi... plec. Eu (cu un presentiment sumbru): Unde pleci? El: La Marbella. Eu: ...Pleci cu Detta? El: Mda. Plecăm chiar acum, o să deschidem un bar... Eu: Da, da, cu tematică U2, am auzit. Așadar, ești îndrăgostit de ea? El: Ah, da. E o femeie minunată. O adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spui tu. Lupul și năravul. După câteva zile, m-am trezit și m-am simțit... altfel. Nu știam de ce. Stăteam sub plapumă și mă întrebam ce să fie. Lumina de afară se schimbase: un gălbui pal, de primăvară, după cenușiul sumbru al iernii. Să fi fost asta? Nu eram sigură. Apoi am observat că nu mă durea nimic; prima dimineață după mai bine de un an când nu mai mă treziseră durerile de oase. Dar nu era nici asta și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
1488 24 noiembrie 1489) În anul acela, sfânta lună a ramadanului 2 cădea în plină vară, iar tatăl meu ieșea arareori din casă înainte de lăsarea serii, căci oamenii din Granada erau nervoși în timpul zilei, certurile lor erau frecvente, iar dispoziția sumbră era semn de evlavie, deoarece doar un bărbat care nu respecta postul mai era în stare să zâmbească sub dogoarea unui soare de foc, deoarece doar un om nepăsător față de soarta musulmanilor mai putea rămâne jovial și binevoitor într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ghearele unui împărat avid și inept. Uita că puternica armată a lui Antonius Primus ajunsese la porțile orașului. Își dădu seama că chipurile arbitrilor, inspectorilor și medicilor care mergeau în fața purtătorilor frunzelor de palmier erau neliniștite, înspăimântate chiar; expresiile lor sumbre contrastau cu atmosfera de sărbătoare. La fel de încruntați erau atleții care practicau pugilatul sau pankration și gladiatorii ce veneau în urma lor cu capul descoperit; coifurile lor aurii sau argintii, împodobite cu pene colorate, erau duse de tineri care mergeau alături de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]