3,826 matches
-
toate speranțele în el a fost ucis; niciunul dintre aceste grupuri nu suferea de această binecuvântată boală a secolului al XX-lea numită disonanță cognitivă, din cauza căreia să născocească povestiri despre evenimente glorioase din trecut, cu ajutorul cărora să-și depășească supărările. Nu așa funcționează lucrurile în istorie. Același lucru se poate spune despre explicația oferită de mai mulți teologi, începând cu Rudolf Bultmann și terminând cu Edward Schillebeeckx. Acesta din urmă susținea că, atunci când ucenicii au mers la mormânt, mințile lor
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a părut ceva mai straniu și mai puțin întâlnit decât celelalte două sau nu am avut destule infomații pentru a ne face o anumită părere. Majoritatea oamenilor care consumă sau au consumat droguri au auzit de la prieteni că vindecă orice supărare, deci s-au gândit că nu vor fi afectați serios. Totul începe ca un joc, un joc în care pui pariu pe propria ta viață, urmând uneori sfaturile unui așa-zis prieten, care te îndeamnă să încerci. Iar de la încercare
O lume în culori. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Andronic Andreea, Zaharia Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1988]
-
tot, fie că i-am mărturisit, fie că i-am sugerat sau a înțeles singură (notă: totuși, nu știa nimic, nu înțelesese nimic precis), pentru că nu voi accepta ca soția mea să fi iubit întîi pe altul. Ea a observat supărarea mea, oarecum severă și emfatică. După cină n-am vorbit nimic. Mi-a trimis cuvântul prin Khokha, spunîndu-mi că am jicnit-o. N-am răspuns. Câteodată, afacerea aceasta mă enervează, alteori mă amuză. În general, sunt intoxicat de dragoste, visez
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și cum mulțumea pentru bunăvoință. ― Mă duc să aranjez odaia, îmi spuse. M-am bucurat că pleacă și că pot acum ofta în voie și plânge. Mă străbătu deodată gândul că am îmbătrînit și că părul mi-e alb de supărare, și sării în sus, ca să mă uit în oglindă. De-abia mă recunoscui. Fața îmi era palidă, suptă, uscată, și sprînceneîe răvășite, parcă le smulsesem; nu știu ce dungă se adâncise la colțul buzelor, care mă schimba cu desăvârșire, dîndu-mi un aer
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
el să-și modifice com portarea în privința ta. Sigur, pentru un om cu scaun la cap, faptul că nu intenționezi să-l urmezi în buchiselile lui, că visezi să intri în politică, în diplomație n-ar putea constitui motiv de supărare ! Dar psihologia Profesorului devine tot mai întunecată : este limpede că va ajunge victima neurasteniei. Nu te afli în posesia tuturor datelor, doar anumite tăceri ale Sophiei, la anumite subiecte de conversație, doar anumite priviri, exclamații - toate acestea dau câte ceva de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
presiunea apei și a început să gâlgâie, dar l-am lăsat așa, pentru că mă tot întindeam să apuc mărul. Chiar atunci a trecut trăsura. Viața nu ne este dată ca să ne fie chin, ci bucurie, și dacă vreau, nimic din supărările ei n-o să mă atingă. Eram gata-gata să pun mâna pe creangă și totuși n-am reușit, pentru că am întors capul după trăsură. Dar nu era cea pe care o așteptam, ci una care se rătăcise cine știe cum pe aici, pentru că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în ochii mei este slăbiciune, pentru că l-am văzut arătându-se neputincios chiar și în clipele când enervarea îi colorează fața. În asemenea momente, când normal ar trebui să-l cuprindă furia, capătă doar un aer lovit, așa că îi recunosc supărarea după fața dintr-odată boțită, după mersul mai șovăielnic. Totdeauna m-am mirat cum de reușește să treacă peste lucrurile care îl enervează ; pentru că eu știu, de fapt (și nu uit !), cine este vinovat față de mine, dar tocmai aceasta este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altuia ca pe o minge într-un joc în care tu, biată Cendrillon, zdrențăroasă și cu mâinile crăpate și roșii, nu ai voie să intri, ci doar alergi, caraghioasă, pe margini ! Tu nici măcar nu exiști pentru nimeni și nici măcar dreptul supărării nu-l ai ! Nici măcar nu ai voie să-ți explici până la capăt dreptatea ta, cu o voce în care se aud lacrimi :— ...nu mi-amintesc cine, dar mi-amintesc foarte bine unde și ce povestea : cum s-a profitat de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-n ei de bărbați ! Dar-ar dracu-n ei de bărbați, că numa de rele se ține... Niki — ...Chiar dacă Niki a împrumutat pe cineva, fără să-mi spună, cu banii de boilăr, acesta nu este pentru noi un motiv de supărare. Nu-i place la bărbat să iasă în oraș lefter și cu buzunarul gol ! I-o fi luat cu el, și tot cu ei o să se întoarcă ! Acu auzi cheia-n broască și... domnu Niki ! Domnu Niki, cu banii ! — Să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
haidem ! — Dar m-ai înțeles greșit... Nu m-am supărat... Doar ne cunoaștem, eu și Clemența, de atâta vreme... — Știu că nu faci tu un motiv din așa ceva ! Tu, Ivona, scumpo, ești o fată prea inteligentă ca să... Dar o mică supărare a reieșit din tonul tău față de Clemența, o supărare justificată ! Nu, fii sinceră față de mine și recunoaște-o ! Și acum, să știi că nu se mai poate sub niciun motiv... Trebuie să urci să te aranjezi puțin, că ești palidă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
supărat... Doar ne cunoaștem, eu și Clemența, de atâta vreme... — Știu că nu faci tu un motiv din așa ceva ! Tu, Ivona, scumpo, ești o fată prea inteligentă ca să... Dar o mică supărare a reieșit din tonul tău față de Clemența, o supărare justificată ! Nu, fii sinceră față de mine și recunoaște-o ! Și acum, să știi că nu se mai poate sub niciun motiv... Trebuie să urci să te aranjezi puțin, că ești palidă, urcă, aranjează-te puțin. Să știi că față de Niki
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spuneau că în Brian zace un George care nu așteaptă decât să scape din cătușe, dar până acum prezența ipotetică nu se manifestase. Gabriel era conștientă de necazurile ei, fără să se lase însă obsedată de ele. Cea mare dintre supărările ei, în afară de egoismul lui Brian căruia i se supunea în tăcere, iertând, dar fără să uite, consta în faptul că nu studiase nimic și, acum, la treizeci și patru de ani, era o ignorantă. Brian studiase sociologia la universitatea din Essex. Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
râzând înfundat. „Dumnezeule Atotputernic, creator a tot ce există, judecător al oamenilor, recunoaștem și deplângem numeroasele noastre greșeli și păcate pe care le-am săvârșit prin gând, vorbă sau faptă, împotriva divinei tale măreții, stârnindu-ți pe drept mânia și supărarea împotriva noastră. Ne căim din toată inima și suntem îndurerați pentru faptele noastre rele, a căror amintire ne scormonește sufletele, a căror povară e de neîndurat...“ Diane rostea molatic aceste cuvinte solemne și teribile, îngenuncheată în obscuritatea bisericii friguroase St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte puțină lume). Rostise de nenumărate ori, încă din copilărie, aceleași cuvinte, le molfăise, le tocise cu limba și cu buzele, până deveniseră moi și păstoase, dar nu complet lipsite de greutate. Nu-și bătea ea capul cu mânia și supărarea lui Dumnezeu, știa, instinctiv, că așa ceva nu există. Povara păcatelor, însă, era altă poveste: exista o povară și o amintire dureroasă, suferință și frustrare și remușcare. George nu mai fusese pe la ea de o săptămână. Se simțea lipsită de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
moarte. Ar fi vrut să-l găsească pe George, dar se făcuse nevăzut; toată lumea se făcuse nevăzută. Vrând să constate dacă era târziu, descoperi că nu mai avea ceasul la încheietura mâinii. Îi scăpase pe undeva, pe plajă. Gemând de supărare, începu să-l caute prin nisip. Unde-i George? îl întrebă Brian pe Tom; Nu știu. Gabriel n-a venit cu voi doi? Nu, n-am văzut-o. Brian se plimbase cu Adam și cu Zet de-a lungul lanțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se pomeni față-n față cu George. Preotul dădu să spună ceva, dar văzând fața lui George își înghiți cuvintele. George trecu pe lângă el și ieși în strada însorită. În ultima vreme, părintele Bernard avusese o serie de necazuri personale, supărări din cele ce aparțin vieții particulare. În inima și în mintea lui își făcuse loc ideea că nu mai putea purta gulerul preotesc și sutana. Va trebui să-și schimbe viața. Și această concluzie îi pricinuia o suferință reală, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu luciditate, sub toate aspectele ei. Este atât de benefică o astfel de examinare! Constat că în viață, ca și pe drum, trebuie să fii detașat de multe pentru a putea avansa, evolua. Nu trebuie să porți cu tine nicio supărare, niciun necaz, nicio nereușită, ci doar ce-i pozitiv, ce-ți dă energie, putere. Nu trebuie să porți cu tine imagini, gânduri, dorințe împovărătoare. Nu trebuie să ai niciun plan de revendicări sau revanșe. Trebuie să ierți totul, să uiți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
necaz, nicio nereușită, ci doar ce-i pozitiv, ce-ți dă energie, putere. Nu trebuie să porți cu tine imagini, gânduri, dorințe împovărătoare. Nu trebuie să ai niciun plan de revendicări sau revanșe. Trebuie să ierți totul, să uiți orice supărare și să mergi înainte doar cu bucuriile și împlinirile ce le-ai avut, sau pe care le construiești acum. Din greșeli sau dureri, trebuie doar să înveți cum să le eviți pe viitor. Nimic mai mult. Rucsacul ce-l porți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
înghesuiseră într-un colț și îl batjocoreau fără pic de milă țopăind în jurul lui, strâmbându-se și dând din mâini... Repetentul după ușă bate toba la păpușă!... Horia Victor repeta clasa întâi de gimnaziu... Câteva zile mai târziu însă, gata, supărarea îi trecuse și Horia Victor era prieten la toartă cu toată coada clasei... Din locul pe unde trecuse directoarea Bruda până la celălalt capăt al gardului, colț cu strada Judecătoriei, mai făceai pe puțin o sută de metri. În curtea școlii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
SPORTIVĂ: PUBLICUL Mișcările și posturile corpului formează o clasă de indici pentru sportivi, pentru coechipieri și adversari, pentru public. Pentru jucătorii de șah sau de cărți mimica oferă informații despre emoții, sentimente, atitudini și pasiuni (surpriză, teamă, furie, dezgust, bucurie, supărare). Alături de inteligență, jucătorii sportivi trebuie să devină, precum politicienii, actorii profesioniști ai controlului feței și ai gesturilor. Contactul vizual mărit și încetinit al gesturilor televizate exprimă o altă dominantă a sportului contemporan, precum gesturile corpului și ale mâinii la orice
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
și nu iei și tu o gură din acestepastile, nu vom mai fi prietenii tai, așa că nu poți sta în grupul nostru. Fata nu le-a răspuns și a plecat. A doua zi, Elena nu mai avea prieteni și, de supărare, nu mai mergea la spectacole și, uneori, pleca de la școală.Părinții ei nu știau de toate aceste lucruri și-i trimiteau în continuare bani. Elena își cumpăra din ei multe haine, mâncare și nu mai mergea la spectacole, ba chiar
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by GROSU IULIANA, VLĂDEANU DOBRIȚA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1961]
-
ochii mari, neînțelegând răspunsul. Mai degrabă spune ce vrei, că de încurcă-lume sunt sătul. Pentru prima oară, Toaibă s-a simțit mic și fără glas. În cele din urmă și-a adunat puterile și a răspuns: Dacă nu-i cu supărare, eu am să vă întreb dacă îi adevărat că aici lucrează oameni la încărcat și descărcat vagoane. De auzit ai auzit bine, dar... nu ne putem lăuda că avem asemenea oameni... Din câți au fost, au rămas doar câțiva. Cică
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
hangiu, și tot aici se mai află un măcelar, un morar, doi lucrători la cuptoarele de cărămizi. Cu aceștia îmi pierd vremea prostește tot restul zilei, jucând cărți sau dând cu zarurile, și între noi se iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urâte și fără de sfârșit; iar de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
i-l lua înapoi au fost de ajuns, prima oară, doar trupele lui Ludovic, deoarece locuitorii care îi deschiseseră porțile orașului, văzându-se înșelați în încrederea lor și în speranța de bine pe care și-o făcuseră, nu puteau îndura supărările pricinuite de principele cel nou. Este foarte adevărat că, atunci când cucerești pentru a doua oară o țară care s-a răsculat împotriva ta, este mai greu s-o pierzi, deoarece principele care a avut de înfruntat o răscoală nu va
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pentru a rămâne el singur stăpân peste întreaga provincie. Cel care nu va ști, însă, cum să procedeze în această chestiune, va pierde repede ceea ce a cucerit, iar atâta timp cât va fi stăpân în acea provincie va întâmpina nenumărate greutăți și supărări. Romanii au ținut bine seama de aceste lucruri în provinciile pe care le-au cucerit; ei au întemeiat acolo colonii, i-au amăgit cu vorba pe cei mai mici și nu le-au dat mai multă putere, i-au asuprit
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]