3,733 matches
-
înșeli. Era o actriță, o fată cumsecade, foarte inteligentă.. El însă mă contrazicea batjocoritor. -Inteligentă, da.Tot ce vreau să vă comunic este că o să vă fac un scandal de o să vă ia mama dracului... -De ce? l-am intrebat surprins. Eram hotărât să rămân calm și să-l descos cât pot de mult. -Pentru că sunteți niște spioni ordinari și pentru că ne implicați și pe noi în acțiunile voastre necugetate... -Cum adică? l-am întrebat eu. -Uite ce e, gata
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
suavă, dar aplecat deasupra unei gropi fără fund. Nu crezi că sunt om? Nu știu ce să spun, îl imită Mark. Tu ce părere ai? Ochii lui de erbivor alunecară spre o mișcare din spatele lui Weber. Hei! Păpușica Barbie! Weber se întoarse, surprins. Barbara Gillespie stătea chiar lângă el, într-un costum strâmt, ocru, potrivit pentru un interviu de angajare. Îl salută discret într-o fracțiune de secundă, înainte să i se adreseze lui Mark. —Domnule S.! Te așteaptă o schimbare totală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-și iniția părinții în cultura populară. Își amintea chiar și de aniversarea căsătoriei lor, un lucru pe care nici un copil care se respectă nu-l face. Și îi suna fără abatere de zilele lor, oricât de greoaie era conversația. —Pari surprins. Doar știi că pe ecran îți apare identitatea celui care sună. —Piei, drace. În plus, de unde știi de la ce telefon vorbesc? —Tati? Mare prostie. —O, mda. Uită ce-am spus. Oricum, de ce mă suni pe celular sau cum îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nesiguri ai copilăriei lor, casa pe care tatăl lor încercase s-o achite stropind cu insecticide dintr-un Grumman AgCat străvechi. Nu se putu abține. Știi unde e asta, nu-i așa? Mark se înfipse în ea, ca un urs surprins în timp ce scormonea după hrană. — Nu e nicăieri. Arătă aiurea spre propria-i țeastă. E un căcat de fantezie, aia e. Ea dădu înapoi. Ar fi putut să se ridice și s-o lovească, dacă n-ar fi fost mângâierea ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toată terapia asta începe să mă facă să mă simt un pic mai bine. Înainte de a patra ședință, Mark ceru să facă o vizită la terapie intensivă. Alese la întâmplare o asistentă, îi spuse povestea lui și-i arătă bilețelul. Surprinsă, femeia îi promise să-l țină la curent, dacă afla ceva. —Ai văzut? întrebă el, în timp ce Karin îl ghida spre etajul doctorului Tower. A trombonit. Zicea că n-au lăsat pe nimeni să mă vadă în noaptea aia, în afară de rudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atenți cu autodiagnosticul. —Auto...? Cum adică „auto“? —De profani. Noi doi nu suntem calificați să-l diagnosticăm. Trebuie să ne întoarcem la Bunul Samaritean. —La Hayes? Data trecută m-a jignit, practic. Daniel, trebuie să-ți spun că sunt puțin surprinsă. De când te-ai apucat tu să aperi medicina organizată? Credeam că sunt toți niște vraci. „Tehnologia occidentală știe mai puține despre medicină decât au uitat indienii americani.“ — Păi, cam așa e. Dar pe vremea când primele popoare au descoperit leacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în centru, în același loc unde-l scosese prima oară din bârlog pe Robert Karsh. E seara devreme, iar biroul lui se golește în stradă. El e printre ultimii. Când se strecoară afară pe ușă și o vede, se oprește, surprins. Ea se întoarce și se apropie de el, încercând să nu gândească, murmurându-și cuvântul mortal - o vrajă protectoare. El îi iese în cale. Ține bărbia ridicată, iar ochii lui se plimbă peste tot. — Doamne, spune el. Cum arăți... O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
domnule Președinte. Și, cum timpul acela de patru minute se apropia de sfârșit, privirea sa se mută spre cealaltă parte a mesei. - Patricia, spuse el. Tânăra femeie, care era sora lui Enro și soția lui Eldred Crang, păru pe moment, surprinsă că era numită. Dar, după o pauză, spuse: - Cred că poți să spui că am fost implicată în această afacere de la început. Totuși, trebuie să admit că sosirea ființelor Troog nu-mi spune nimic. După ce vorbi se rezemă de scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și apoi absorbită treptat de hainele mele. Capul meu abia dacă s-a scufundat. Am privit înspre locul în care capul lui David a apărut la suprafață, dintr-o dată fără bucle. Chiar așa, reușea să aibă nu doar o expresie surprinsă, ci una mai degrabă ironică. Apoi am privit pe țărm, de unde răsună un hohot de rîs batjocoritor. Băieții cu care, pînă în urmă cu cîteva săptămîni, vîslisem în formulă de opt se adunaseră pe puntea de acostare și nu-și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
insula, cu ajutorul unor corăbii ce veneau din Bizanț, trece Istrul pe malul stâng pentru a lovi pe Geți. Trecerea lui este acoperită de umbrele nopții și adăpostită pe malul getic de un întins lan de grâu cu spicele înalte. Geții surprinși sunt bătuți și fugăriți până la un oraș al lor de lemn, care este luat și ars de Alexandru. Regele macedonian însă, neavând ca scop a urmări pe Geți mai în ăuntrul țării lor, se întoarce încărcat de prăzi pe malul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pe primul plan. Nu avea cum să fie prea greu... Felul pasiv prin care Ashargin accepta călătoria îi juca o festă. Se aplecă, pe culoar, spre Yeladji. - Preanobile senior gardian, unde sunt dus? Marele preot secund se întoarse spre el, surprins. - Păi, dar la Enro. Unde în altă parte? zise. Gosseyn avusese intenția de a observa pe tot parcursul, dar nu avu posibilitatea. Corpul lui Ashargin păru să se topească într-o pastă fără formă. Vederea i se tulbură în orbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
el ar trebui să se străduiască să determine în ce mod, nevrozați ca această femeie puteau automat să prezică viitorul. Dar asta pentru mai târziu. - Spune, întrebă Gosseyn, când se va întâmpla? - Peste zece minute, cu aproximație, zise Leej. Gosseyn, surprins, tăcu un moment. În sfârșit, întrebă: - Există un mijloc de transport intre Yalerta și planetele altor sori? - Da, zise Leej. Fără avertizare și fără să fim informați în prealabil, Discipolul i-a informat pe toți oamenii aerulotelor că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cum să știe în ce loc. Simțea prezența mai multor oameni, dar fluxul lor nervos nu era nici tensionat, nici amenințător. Ajunse la o scară și, fără șovăire, coborî. Doi bărbați, jos, discutau cu aprindere, deși fără griji. Îl priviră surprinși. Iar Gosseyn, care deja își pregătise planul, zise, gâfâind: - Unde este uzina generatoare? Este urgent. Unul dintre ei părea emoționat. - Păi... păi... pe acolo. Acolo. Ce se întâmplă? Gosseyn alerga deja în direcția indicată. Celălalt îi strigă: - A cincea ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
timp îi trebuise să înțeleagă adevărul. Îl privi pe prezicător și zise, în sfârșit cu o voce calmă, dar tranșantă: - Și acum, ai vrea să-mi explici cum ai intrat în contact cu Discipolul? N-a fost vreodată om mai surprins ca Yanar. Acuză o reacție emotivă de neprevizibil, absolut totală. Se înverzi. Fluxul emanat de sistemul său nervos se blocă, o luă iar din loc, se blocă și porni iarăși. - Ce vrei să spui? reuși el să murmure. Întrebare pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lacune, chiar și în absența lui Gilbert Gosseyn. Însă, oricare ar fi distanța pe care se exercita această calitate, aceasta conve-nea de minune unei bătălii cosmice. După ce ezită un moment, Gosseyn întrebă: - Cam câte nave puteți urmări o dată? Leej păru surprinsă. - Nu are importanță. Pe toate care ar avea o legătură cu evenimentele, firește. Este, adevărat, o restricție importantă. - Restricție! zise Gosseyn. Se ridică și, tăcut, merse la sala de comandă. Era indecis în privința prezicătorilor. Și era gata să lase nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acest radio pe care se poate emite o comunicare generală? - Desigur. Avem o bandă de urgență, cum îi spunem noi. care... (se opri) care servește la coordonarea mișcărilor noastre în caz de amenințare. - Reglează! zise Gosseyn. Se uită la el, surprinsă, dar ceva din expresia feței lui o făcu să tacă. Încă un moment și Gosseyn vorbi. Ca și înainte - devenea ceva automat - realiza acel du-te-vino cu cablul, imediat înainte de fiecare frază. Spuse cu glas puternic: - Apel către toți Prezicătorii. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gara aeriană. Când plecară, Gosseyn puse acceleratorul la maxim și se duse la fereastră, de unde examină orașul. Ce de lume! Văzu luminile încleștate ale unor nenumărate degete de apă. Uneori, oceanul pătrundea până-n centrul orașului. În timp ce privea, totul se stinse. Surprins, văzu numai negru pe insulă. Lângă el, Leej exclamă: - Oare de ce-or fi făcut așa? Gosseyn ar fi putut să răspundă la întrebare, dar n-o făcu. Discipolul nu risca. Evident, avea el o teorie referitoare la aptitudinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
excitare talamică; ca urmare va rămâne sub influența toxică a propriei veselii până când șocul de-zastrului iminent îl va calma. În acel moment va trebui să fie atent. În aparență, ușile nu rămâneau mereu deschise, fiindcă ofițerul de la admiteri nu păru surprins că se închideau. - Sigur n-o călărești pe fata care a intrat adineauri, Orel? întrebă. - Spre marele meu regret, nu... zise Oreldon, care închise. - Nu trebuia prelungită conversația, îi zise cordial lui Gosseyn. Oamenii ar intra la bănuieli. Ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să fie luată în seamă de un ofițer. - Da, domnule, îngăimă. Apartamentul doamnei Ni-rena, domnule? Două etaje mai jos. Numele este scris pe ușa apartamentului. Ajunse acolo fără să se întâmple nici un obstacol. Fața care-i deschise, drăguță, părea inteligentă. Surprinsă, îl lăsă în picioare la ușă. O auzi strigând în interiorul apartamentului: - Nirena, a venit. Apoi se auzi o exclamație confuză și Nirena apăru la intrare. - Ei, ce faci, zise ea direct, intri sau stai proțăpit acolo? Gosseyn rămase mut. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Lăsă stiloul când îl văzu, se ridică și se duse la un fotoliu mare din adâncurile căruia îl privi cu ochi gri și liniștiți. - Așadar, mai avem cu toții cam două luni de trăit? zise ea în sfârșit. Gosseyn-Ashargin se prefăcu surprins. - Atât de mult? zise. Fu singurul său comentariu. Avea prea puțină importanță ce auzise ea despre incidentul de la masa de prânz sau din altă parte. Îi părea rău pentru ea, dar destinul tinerei nu depindea cu adevărat de el. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
păru extraordinar de caldă și de primitoare. Sludden și Gay, McPake și Frankie, Toal și Nan stăteau în colțul lor obișnuit, iar Rima citea o revistă de modă. Rima îl salută din cap și își continuă lectura, dar ceilalți părură surprinși și-l luară la rost: „Unde-ai fost?“ „Ce ai făcut?“ „Credeam c-ai dispărut.“ Lanark lăsă manuscrisul să cadă pe masă lîngă Sludden, care ridică o sprînceană și-l întrebă ce era. — O chestie pe care-am scris-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nasul lui Coulter îi strivea fruntea; sîngele îi murdări pe amîndoi și fiecare crezu că e al lui și, înspăimîntați de rana posibilă, se rostogoliră și se ridicară în picioare. După aceea, în ciuda încurajărilor venite de la aliații lor îThaw rămase surprins să constate că are aliați de partea lui), se mulțumiră să se înjure pînă cînd domnișoara Ingram veni și-i duse la director. Domnul Macrae era un bărbat îndesat cu o față de culoare porcului. — Bun, zise el. Care e pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trei seri la rînd cu alți băieți. „Cum poți face asta?“ am întrebat-o. „Săptămîna asta avem operă. Nu-mi pot permite să mă duc de una singură.“ Unul din băieții ăștia era tatăl tău. Nimeni n-a fost mai surprins decît mine, cînd Mary Needham s-a măritat cu Duncan Thaw. Ei bine, a aflat. — Ce a aflat? — Nimic, dar a fost o surpriză. Era ultimul bărbat cu care credem c-o să se mărite. Au trecut patru ani pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un somn bun merită orice cheltuială. Ies din mașină și intră în hotel. La recepție, le spune că nu-i e foame și că se va duce direct la culcare. Ei îi urează noapte bună. Hotelul e imens și rămîne surprins cînd vede cît de mică e camera lui. Nu poate respira, dar se vîră în pat, ia două pastile în formă de glonț și se cufundă imediat în somn. A doua zi dimineață aude vag, de două sau trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
susul în jos. Wilkins își vîrî degetul mare în orificiu și-l scoase cu vîrful muiat într-un albastru sclipitor. Rima se apleca să privească, iar Wilkins îi atinse ușor fruntea, făcîndu-i un semn, ca o mică vînătaie, între sprîncene. Surprinsă, scoase un chițăit. — N-a durut, nu-i așa? întrebă Wilkins. Și tu, Lanark. Lanark, prea deprimat să mai pună întrebări, primi un semn similar; apoi Wilkins își vîrî a doua oră degetul mare în măciulie și-l scoase curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]