3,370 matches
-
Acasa > Poezie > Imagini > IN MEMORIAM...BUCUREȘTI Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Doamne...Doamne Te îndură Sunt atâtea lacrimi Doamne Și durere și suspine-n Simfonia-acestei toamne... Oamenii își pierd credința Rătăcesc în noaptea grea... Limbi de foc și glas de jale Bat acum la poarta Ta... Tinerii privesc cu groază Un coșmar ce nu e vis Lunecând fără de șanse Pe drumul către abis
IN MEMORIAM...BUCUREŞTI de MARIA LUCA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377781_a_379110]
-
din tonul ei: ,,Să vii acasă dacă vrei. III. ALINĂ-MĂ SOARE DE VARĂ, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016. ALINĂ-MĂ SOARE DE VARĂ Alină-mă soare de vară, alină-mă când iar suspin, Gândul mă poartă spre țară, cei dragi mă așteaptă să vin. Alină-mă soare de vară, oful din suflet să-mi iei, Inima-ncepe să doară, de dorul copiilor mei. Alină-mă soare de vară, cerul imens când privesc, Gânduri
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
peste țară, să fiu acasă la mine!. Alină-mă soare de vară, încă puțin să răzbim, Clipa de vis mă-nfioară, când împreună-o să fim!. Citește mai mult ALINĂ-MĂ SOARE DE VARĂAlină-mă soare de vară, alină-mă când iar suspin, Gândul mă poartă spre țară, cei dragi mă așteaptă să vin. . .Alină-mă soare de vară, oful din suflet să-mi iei,Inima-ncepe să doară, de dorul copiilor mei. . .Alină-mă soare de vară, cerul imens când privesc,Gânduri
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
și gropi puteam observa prin intervalele înguste dintre panouri, până în strada Brezoianu. Pe neașteptate, a început sa plângă. A scos din geantă câteva lumânări și a încercat să le aprindă. Mâinile-i tremurau puternic, poate de frig, poate în ritmul suspinelor. M-am aplecat, am rugat-o să mă lase să o ajut și am cuprins-o cu blândețe pe după umeri... - Nu, nu trebuie, a reușit să-mi zică printre suspine, dar mi-a întins lumânările și chibriturile. În timp ce le aprindeam
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
Mâinile-i tremurau puternic, poate de frig, poate în ritmul suspinelor. M-am aplecat, am rugat-o să mă lase să o ajut și am cuprins-o cu blândețe pe după umeri... - Nu, nu trebuie, a reușit să-mi zică printre suspine, dar mi-a întins lumânările și chibriturile. În timp ce le aprindeam, ea a îngenuncheat pe caldarâm și a început să se închine și să murmure o rugă în surdină. Iar eu nu știam ce să fac, cum să reacționez. Mi se
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
nu puteam vorbi. Simțeam că trebuie să tac si să nu o deranjez... După câteva minute, reușind să așeze lumânările aprinse lângă unul din panouri unde nu era curent să le stingă, cu ochii înlăcrimați, a început să vorbească printre suspinele ce se răreau și se pierdeau în noapte: - Aici sunt cei dragi ai mei. Aici a rămas viața mea de până acum. Vezi, domnule, molozurile și resturile?! Acolo au fost ei și acolo a fost și casa mea. Și a
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
nu „toți parlamentarii sunt la fel”, că există și inițiative parlamentare care elimină neajunsurile și omisiunile sistemului legislativ ce șerpuiește de ani buni între interesele proprii sau de grup și interesele poporului. Să dea Dumnezeu ca îndreptarea urechilor parlamentarilor spre suspinele poporului să fie o boală care se ia de la senatorii cărora nu le-a fost, acum, silă să se aplece! Nicolae N. Tomoniu, Tismana, 27 oct. 2015 Membru UZPR, director al revistei „Sămănătorul” *************************************** IMPORTANT! Senatul a dat undă verde proiectului
LA SENAT S-A FĂCUT DREPTATE. ARTICOL DE NICOLEA N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377779_a_379108]
-
O respirație profundă, sănătoasă duce la reducerea stresului, ne ajută să ne relaxăm mai ușor și să lăsăm problemele deoparte, eliberând tensiunile nedorite din abdomen, durerea de spate acumulată în urma tensionării spatelui. Am observat că uneori tensiunea dispare atunci când suspinăm, suspinul este de fapt o respirație corectă. Respirând corect vom hrăni și oxigena mai bine sistemul osos și cel muscular, acest lucru ducând la o îmbunătățire a formei fizice. Putem trăi fără apă și fără hrană câteva zile, dar fără oxigen
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2994]
-
Ierusalim, ea printre Stînci se așeza, Cîntîndu-și tînguirea. Tharmas gemu printr-ai săi Nori Plîngînd; apoi din Noru-i aplecîndu-se, neprihănitul cap el și-l pleca, 70 Și întinzîndu-și sfîntă mînă-n vastu-adînc sublim, Întoarse roată cercul Sorții cu lacrimi și amar suspin Și zise: "Revino, O rătăcitoareo, cînd ziua Norilor sfîrși-se-va." Astfel zicînd, căzu în mare, un leș alb palid. În chin căzu și curse prin Pînză ei cea diafana, 75 Spectru-i8 ieșindu-i din picioare în vîlvătăi de foc. Scoase afară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Să-mi revărs scumpă răzbunare în sînul sau ce arde luminos. Atuncea gelozia va adumbri toți munții săi și-Ahania Blestem va arunca asupră-ți, care năpasta ești a jalnicului Los, si va cerca să se răzbune". 340 Așa vorbind cu-adînci suspine se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el. Noaptea trecu, si Enitharmon, nainte de revărsarea zorilor, se-ntoarse în extaz. Și pește Los cîntắ iárăși la Viață aducîndu-l: groaznice erau gemetele sale; Dar ástfel cîntắ ea: "Prind sferica
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
blestemata disperare în jos navală dau. Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
puhoaie Sulițele lui Urizen din Carele din jurul cortului de Veci. 45 Discordie-ncepu, țipete-apoi și strigate cutremurară-ntinsul firmament: Unde e dulcea Vala, beznatice profet? unde încîntătorul chip Care-a tras trupul Omului din cer în Hău-acesta-ntunecat? Duioase lacrimi și suspine, unde sînteți? ieșiți nainte! strigați pe sîngerate cîmpuri. Vala, arată-ți sufletul! arcul arată-ți-l și tolba tainicelor focuri. 50 Întinde-ți arcul, Vala! dintr-ale iadului adîncuri negrul tău arc întinde-l, Si coardă fă-o să vibreze
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
văzu focuri răutăcioase În ochii săi cei tineri, limpede-nțelegînd că Orc puse la cale să-l ucidă 135. Tristețe se nalta peste roșcatele-i sprincene; un brîu ce strînge 136 îi crescu În jurul pieptului că o însîngerata coardă; cu tainice suspinuri 85 Îl tăié, dar dimineața următoare alt brîu urmează-n Jurul sînului să-i crească. În fiecare zi-l privea pe-nvăpăiatul tînăr, Tăcînd înfricoșat, și-obrajii săi nemuritori păliră că atinși de moarte, Pînă ce multe dimineți și multe nopți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe patu-mi de argint 147 și dulci visări plutiră-n juru-mi, 205 Însă acum s-a-ntunecat tărîmul meu și înțelepții mei m-au părăsit. Cîntecele-mi s-au preschimbat în Plîngeri Ce se aud pe Munții mei și în adînci suspinuri sub bolțile palatului, Căci ai lui Urizen Căi Aprigi 148, cîndva mai iuți decît lumină, N-au fost lăsați la Domnul meu și nici la caru-i de-ndurări. 210 O, de-aș fi păstrat ai zilei căi pe pajiști de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
le recunoscu, si ástfel se-adresă el spiritelor beznei: "Femeie, tu, cea mai în Vîrstă, cine ești, șezînd în norii tăi? Ce-i numele acela scris pe fruntea-ți? ce ești tu? 10 De ce reverși această apă cu-ngrijorare și suspine?" Nu răspunse, ci urna și-o umplu și-o revarsă departe. "Nu-mi răspunzi?" zise Urizen. "Atuncea poți să-mi răspunzi tu, Femeie-ngrozitoare, învesmîntata în albastru, a cărei strașnica putere-atrăgătoare Totul într-o fîntînă-l duce la stîncă ta care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
croind spre-ntunecata lume-a lui Urthona; suí Plin de durere pe munții cei grozavi și coborî plin de durere 80 Și văzu cruntele lor frici și de priveliște-ai săi ochi fost-au tulburați: Urletele, scrîșnete, gemete, țipete, zguduituri, suspine și bufniri Se-amestecă-mpreună iscînd o lume pentru Los. În nemiloasa desfătare Los cu tristețe cugetắ asupra-ntunecimii, și nici nu îl văzu pe Urizen cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea fără de cărări, 85 Scriind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și gemete în cărțile de fier și-aramă160 Enormele minuni ale Abisurilor, odátă bucuria-i cea mai luminoasă. Căci Urizen privi grozăvniciile Abisului cînd rătăcit-a printre Spiritele ruinate, cîndva copiii săi și-ai lui Luváh copii. Speriate de propriul lor suspin, ce pare-a zgudui noianul, 90 Fără de Țel și Abătute rătăcesc, în a lor inima un soare, o înfricoșătoare luna, Un Univers de-nvăpăiate constelații-n creier Și un pămînt de-nfrigurată suferință sub a' lor picioare, și-n jurul pîntecelor Ape
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Los, Si ramurile sale cele mai de sus dat-au o fibră subt-al lui Enitharmon așternut, 335 Curînd de două ori înrădăcinatul Labirint se undui în jurul capetelor lor. Însă atuncea Spectrul intră-n sînul lui Los. Fiece geamăt și suspin Ale lui Enitharmon Năluca lui Urthona le purta pe ale sale áripi. Încremenit Los simți Milă. Enitharmon spuse povestea Lui Urthona. Los lua în brațe Spectrul, întîi că pe un frate, 340 Apoi că pe alt Sine, uimit și primind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe zidurile cerului luminator, Si Enitharmon îi dădu culoare 217 cu raze de înfloritoare dragoste. Rămase neștearsa, încîntătoare-alcătuire, inspirată, divin de omenească. 470 În drepte măsuri împărțindu-le, neobosit Los întocmit-a Nemuritoarele linii 218 peste ceruri, pînă cînd cu suspine de iubire, Blîndă și dulcea Enitharmon Fascinată suflắ nainte peste vînt Spectralii morți. Plîngînd, Nălucile priviră nemuritoarele lucrări Ale lui Los, si Închegîndu-se-n acele chipuri, Întrupate și Încîntătoare 475 În tinerețe și în frumusețe, găsind blîndă odihnă în brațele lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-nfricoșătoare și goarne de război, Si inimi care luminii-au fost deschise de marea sabie grozavă, Si măruntaie-ascunse în oțel, ce-i de ciocan bătut, afară spintecate pe pămînt. Cheamă-ți nainte zîmbetele dulcii amăgiri, si cheamă-ți lacrimile tulburi! Suspinele-ți le auzim în ascuțite trîmbiți cînd Dimineață re-nnoi-va sîngele". 210 Așa cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului răsunară cu tărie. Orc în bucăți o sfărîmắ, si chipul lui cel omenesc fu mistuit în focurile sale Amestecate cu ale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în sus, vedeau Divină Viziune, Ori de priveau în jos, tot Viziunea cea Divină o vedeau De toate părțile înconjurîndu-le dincolo de păcat și moarte și infern. 50 Enitharmon teșea scăldată-n lacrimi, cîntînd viersuri de Jale Și mîngîiere-ndurătoare în vreme ce-n suspin sufla nainte Spectrele pe vînt, Iar trupurile Vegetale pe care Enitharmon le teșea Acuma se deschiseră în inimile lor și-n pîntece și-n creier Către Beula; și Morții cei din Ulro coborît-au dintr-al lui Urizen Război 55 Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180 Enitharmon teșea înlăcrimata, cîntînd viersuri de Jale Și-ndurătoare mîngîiere în vreme ce-n suspin sufla nainte spectrele pe vînt Și trupuri le teșea, dîndu-le nume; fiii și fiicele-i iubite, Tocmindu-le pe fiice la războaiele-i de țesut, Los îi tocmi pe fii La ale Golgonoozei Vetre printre Nicovalele timpului și spațiului, 185
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lac nu de Ape, ci de Spații 256, Tulbure, negru și mortal; pe ale sale Insule și Margini 225 Se află Morile Satanei și-ale lui Belzebút în jurul rădăcinilor copacului lui Urizen; Fiindcă acest Lac este făcut din lacrimile și suspinele și din sudorile de moarte ale celor căzuți Jertfă Legilor lui Urizen, să ude rădăcinile copacului de Taină 257. Ei gíngașele fire le destrăma, apoi le țes din nou în chipurile Sumbrei morți și deznădejdi, și nimeni n-ar putea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu și i-a slobozit? 670 Lăsați pe sclavul care la moară macină să fugă-n cîmp afară, Lăsați-l să se uite sus spre ceruri și în văzduhul luminos să rîdă. Lăsați încătușatul suflet, închis în beznă și-n suspin, A cărui față nicicînd văzut-a zîmbet de treizeci de ani grei, Să se înalte și să se uite-afară: e slobozit de lanțuri, ușile temniței sale sînt deschise; 675 Și îi lăsați pe-ai săi femeie și copii să se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
muribunzilor și urletul îl beau și geamătul; Prind în potire de-aur țipetele; din mînă-n mîna și le dau. Acestea sînt zburdălniciile iubirii și-acestea dulcile-ncîntări ale jocului iubirii: 770 Lacrimi ale strugurelui, nădușeala cea de moarte a Ciorchinelui, ultimul suspin Al celui tînăr blînd ce-ascúltă a' lui Lúvah ispititoare cînturi. Întunecatu-s-a Omul cel Veșnic întristat și-o mantie de iarnă-acoperi Colinele. El spuse, "O Tharmas, înalță-te! și O Urthona!" Atunci nălțatu-s-au Tharmas și Urthona de la ospățul cel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]