2,825 matches
-
câteva ori scurt, violent.): Au venit.. PARASCHIV (Își ridică repede capul.): Ce-i? Ce-i? MACABEUS (Trezit pe jumătate.): Cum? PARASCHIV: Pst! (Tăcere; cei doi ascultă; sus personajul și-a oprit lucrul.) PARASCHIV: Nimic. MACABEUS: Cum, cum? PARASCHIV: Dormi. MACABEUS (Suspină, își continuă somnul.) (Alte explozii apropiate.) MACABEUS: Au! PARASCHIV: Ce-i? MACABEUS: Bate cineva! PARASCHIV (Ascultă o vreme.): Nu bate... MACABEUS’: Bate! Bate! PARASCHIV: Nu bate. Dormi. (Tăcere; personajul își reia lucrul la gura de intrare.) MACABEUS: Auzi? PARASCHIV: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acuma m-am lămurit. A venit Tomnea cu ăia, să dea ei cu foc și pucioasă peste toți care l-au chinuit de l-au alungat. Așa i-a ieșit și Andromandei. Să vezi ce-o să mai vedem noi! - Rozi, suspină Valentina, nu mai fi speriată, dragă. E-așa de frumoasă viața și tu.... Nici nu-ți dai seama ce sentiment am trăit pe viu. Nici când am citit Luceafărul prima dată nu am avut așa înfiorare. Un misticism al trăirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nenorocirea Rozicăi, de-a ajuns alcoolistă, umblă săraca pe stradă și-o culege fiu-su care și el are viața lui grea de la Gina care-l terorizează, femeie slabă la refuz Gina asta, toată ziua lihnită numai după Gogu Pompieru suspină și fredonează din buci. Dar dacă a venit evenimentele de la Revoluția care a fost la Județeană, nu a mai fost cazul să stai cu târșă la chiuretaje, că revoluția ne-a adus libertatea la avorturi, dar la mine nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aruncat-o pe pat, alături, și m-am ridicat în genunchi. Ochii ei rămăseseră pironiți asupra pantalonilor mei. «Îți vreau pula», mi-a zis. «Îmi vrei pula, îmi vrei pula?» bâiguiam printre dinți în vreme ce-mi desfăceam cureaua. «Da», suspină ea și, nerăbdătoare, îmi trase fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întărite ca două butoane a căror apăsare ar fi adus un uragan. Am prins-o de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și tatonând fesele lui Sally cu o singură mână, cu o precizie care dovedea că nu era prima dată când făcea așa ceva. În cealaltă mână ținea o țigaretă Sobraine 2 de un albastru pal. —Credo 3 că e foarte adevărat, suspină Sally. Dacă te înțeleg bine. Insondabil, zisei, înseamnă că nu-i poți da de fund. Nimeni nu mi s-a plâns de așa ceva, te asiguro 4, zise Sally. Îmi dai și mie o țigară, Hugo? Sunt așa de drăguțeee. —Galben-ciuboțica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Soph, știu că și tu ești la fel de curioasă. Fă-o să ne spună. Gâdil-o, fă-i ceva. Prinsă la strâmtoare, i-am pus la curent cu întâlnirea Tabitha/Violet. Hugo plescăi de parcă ar fi gustat un vin bun. Minunat, suspină el. Nici că se mai termină povestea asta... O siluetă voinică se zări înaintând cu greu pe cărare, către noi. Hugo se întoarse rapid și vocea i se înmuie. —Bill, drăguțule! Hai să facem o plimbare. Nu ne-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se ocupe de toate astea. De ce? —Pen’ că dacă coboară oblic, o să mai fie nevoie de cineva pe punte. Unul care s-o coboare și unul care s-o tragă dintr-o parte în alta. —Mamă, da’ complicat mai e, suspinai eu. Și eu care credeam că-n zilele noastre totul se face pe computer. —Ba pe naiba! Bez părea foarte amuzat. —Costă o căruță de bani și s-ar strica tot timpul. Singurul loc unde au sistem computerizat e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iedera destul de jos ca să nu-mi prind picioarele în ea. — Asta era și ideea. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul, felicitându-ne reciproc. Marie își dădu la o parte părul care-i picase pe față și apoi suspină, cu mâna la ureche: — Cercelul meu! Mi-am pierdut un cercel... O, Dumnezeule, nu pot să cred. Știu că-l aveam azi dimineață. Am auzit că a picat ceva când erai pe mobil, zise Lurch. Nu m-am gândit atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și trecând în bucătărioară. Cum era și normal, nu mai spuse nimic în timp ce râșnița de cafea scotea un urlet răgușit, iar noi savuram împreună aroma bogată, ca niște copii Bisto 1. — Dacă s-ar putea pune parfumul ăsta în sticluță, suspinai eu, m-aș da zilnic cu el. Margery puse o tavă pe măsuța de cafea și se așeză față în față cu mine. — Un biscuit? întrebă ea, deschizând cutia și întinzându-mi-o. În fața mea, biscuiți cu unt. Eram sclava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care părea, din ce în ce mai mult, să fie singurul om de la teatrul Cross care ținea lucrurile în frâu. — Arăți..., începu el. Din politețe, evită să spună exact cum arăta Margery. —Oricum, M, poate că ar fi bine să te duci acasă. Margery suspină. Părea complet stoarsă. Nu prea pot să mă apuc de nimic, zise ea. Tocmai a trecut poliția pe la mine. Acum sunt la Philip, zise Ben. Iar își fac rondul. Au identificat corpul. —Știu. Eu trebuie să caut prin acte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ce s-a întâmplat? Am auzit prin difuzor. Te simți bine? Violet se aruncă în brațele lui Sophie, abandonându-i-se asemenea unei sirene sex simbol dintr-un film mut. — După asta trebuie să mă duc la secția de poliție, suspină ea, să dau declarația. Mi-e așa de frică, că abia mă pot concentra, scena n-a ieșit deloc și toată lumea e așa de supărată pe mine... Louise se întoarse cu fața de pe locul ei de la birou și o rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
intenționat? zise ea încet, dar clar. I-am remarcat talentul în a-și proiecta vocea. —De ce să-mi facă cineva așa ceva? —Tabitha - zise MM, luând-o spre ea. Tabitha își acoperise deja fața cu mâinile. —Nu-mi vine să cred! suspina ea. De ce să facă cineva așa ceva? Mi-a fost atât de frică! Mă înțepenisem acolo sus! Nici măcar nu știam nici dacă puteam să cobor. MM o mângâia pe umăr, în semn de încurajare. — O să avem grijă să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o luă după el. Îi plăcea de Tabitha la un moment dat, dar acum cred că e vorba de Liza, zisei eu, pronunțând numele celei care juca rolul Moth. N-o scapă deloc din ochi. — Ce noroc pe capul Lizei, suspină Hugo. Dacă Bill m-ar învrednici și pe mine măcar cu o privire, ce fericit aș fi. Când mândra stea ce arde sus pe cer ți-e dragă... Între timp, cred că Liza și băieții sunt ocupați cu un ménage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mâinile întinse. Când ajunse la capătul scărilor, își încrucișă mâinile pe piept și o luă ușor, printre cei din grup, care se dăduseră la o parte din calea ei, ca într-o simulare ad-hoc a episodului de la Marea Roșie. Ah, nu! suspină ea, uitându-se lung la Violet. Aceasta, care stătea deja dreaptă și nu se mai sprijinea decât un pic de Janey, părea că nu-i lipsise decât apariția Tabithei pentru a-și reveni în plină formă. Îi revenise culoarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebuit să se afle fundul. Avea părul prins în niște noduri micuțe, crețe și negre, strâns lipite de scalpul de culoarea castanelor toamna. Prietena ei încă se mai smiorcăia când am trecut pe lângă ele. — De ce mi se întâmplă numai mie? suspină ea. — E, nu-i mai băga în seamă. Sunt o adunătură de rasiști, Steff, știi doar. Mereu se iau de fetele albe. Măcar de data asta nu au reușit să-ți ia geanta. — O, excelent, se răsti Steff un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înspăimântați de spectacol. Mai multe colibe ardeau și o duzină de trupuri în pielea goală apăreau ici-colo zdrobite și sângerând. Vaietele celor răniți umpleau aerul, dar nu văzură nici o mișcare în sat. Supraviețuitorii fugiseră în adâncul pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule...! suspina preotul. Nu e cu putință! — Bineînțeles că e cu putință, părinte! Arătă spre o colibă. El a spus-o... Coliba mică în care dormea Ulla nu mai era decât o grămadă de cenușă fumegândă. Cadavrul bătrânei era la câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ei, avea să pară c-ar fi de părere că-și cumpăra prea multe haine, iar dacă era ceva ce mai purtase Înainte, avea să pară că nu-i acordase deloc atenție și nu se deranjase s-o observe Înainte. Suspină din pricina eternei inegalități a căsniciei, deschise dulapul și se hotărî c-ar fi mai bun costumul gri. Se dezbrăcă de pantaloni și sacou, Își scoase cravata și-și studie cămașa În oglindă, Întrebându-se dacă o putea purta În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
colț era un cântar cu un stâlp reglabil de metal pentru măsurarea Înălțimii. Păși pe cântar și mișcă greutatea metalică Înainte și-napoi pe tija orizontală până ce Își găsi locul la 193. Făcu mental calcului, Împărțind cu 2,2, și suspină când află rezultatul. Își măsură Înălțimea, un metru și șaizeci de centimetri, dar niciodată nu fusese În stare să facă transformarea fără hârtie și creion. Pe deasupra, bănuia că Înălțimea era mai puțin probabil să-l trădeze, așa cum o făcuse greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Își petrecuse ziua Într-o țară străină, așa Încât cui Îi păsa cât risotto mânca. Începând din mijloc, Își plimbă furculița Într-un cert concentric ordonat și Împinse risotto spre marginea farfuriei ca să se răcească mai repede. Luă două furculițe pline, suspină În semn de apreciere și continuă să mănânce. Când văzu Paola că trecuse dincolo de punctul foamei și mânca doar de plăcerea mâncării, spuse: Nu mi-ai spus cum a fost excursia În America. El vorbi cu gura plină de risotto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ochii ațintiți în țărâna de pe mormânt, simțind cum i se împotmolește mintea, în învălmășagul acela de gânduri. În jur era tăcere, o tăcere adâncă. În tăcere, parcă și gândurile tac... Candela ardea cu flacăra dreaptă, liniștită. Copacii foșneau încet, parcă suspinând. ...Ziua era pe sfârșite, se stingea încet-încet, ca o lumănare. Iorgu cu Emil s-au întors de la cimitir acasă. Soarele nevăzut se prăbușise în noapte... Era aproape de ceasul magic în care nălucele sunt gata să țâșnească, din sufletul amărât de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu, istovit de atâtea gânduri, căzuse într-un somn adânc si liniștit cu vise. ... Se făcea că Iorgu era în cimitirul ”Etemitatea”la mormântul Vasilicăi. In cimitir e o liniște adâncă, atât de adâncă încât și gândurile tac... Doar copacii suspină. Frunzele se desprind de pe crengi, parcă ar încerca să zboare, pentru ca apoi, trecând ușor într-o plutire lină să cadă la pământ. După ce a udat florile și a aprins candela, a început să se închine: Tatăl nostru, care ești în Ceruri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
chiar față de străini să mă faci de rusine”, cuvinte spuse cu blândețe, fără patimă. Îl treceau fiori de vinovăție prin toată ființa. Era istovit si cu nervii întinsi până la capăt. - Mi-e dor de Fata... Atât de dor!... murmură el suspinând. Inima începu să-i bată nebunește, în gând îi veni vocea ei, din visul din cimitir. Glasul ei profund părea atât de adevărat, atât de aproape de el, încât îl putea atinge... A deschis brusc ochii și, aproape că s-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cum vin spre fereastră... și, luna vine! Își zise el. ... O mulțime de lume tăcută umplea strada fin fața Bisericii... Cotropit de somn și de boală, cuprins ca de moarte, deslușea cu ochii închiși, cu surâsul obosit, cu sufletul numai suspine, visând la moartea care descătușează. - Doamne, Dumnezeule, când voi muri! Trimise el un gând către Dumnezeu. ”- Să mori, să te contopești cu liniște pământului... și, apoi tu însuți să devii pământ, asta vrei?!... îi șopti o voce din lăuntrul lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o toacă, și cheamă la rugă sângele din toate ungherele... și, se roagă fără cuvinte, neștiind ce-i hodina... Frunzele cad din copaci la câte o adiere de vânt. Tăcere... o tăcere adâncă străbate înconjurul. Și gândurile tac... doar, copacii suspină... -Tot mai greu, prin somn mi-aduc aminte... Ocolesc în vis gândurile, în somnul care se lungește în beznă!.. Trăiesc și mor dar nu mă pot trezi... Imi blestem întunericul și nenorocul!.. Privind printr-o spărtură, prin mine, îmi simt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
suflare rece, ca un duh, ca un fior negru... Venise s-o ia... Vasilica a auzit-o... Ori, poate, chiar a văzut-o, și privirile-i neliniștite se ațintiră în necunoscut... ”-Cine te-a trimis?.. bâigui ea încet. Ah, El?!..” suspină ea, și cu un oftat adânc, ce a încremenit veacurile, și-a dat sufletul. Și, pleoapele-i coborâră încet și au stătut... Tot geamătul, tot zbuciumul de până atunci și o liniște, și o cumințenie înspăimântătoare de dincolo de lume, au
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]