5,048 matches
-
piramide cu eșaloane succesive, strict delimitate: urcînd o treaptă, cel implicat în complot știe mai mult, e mai puternic și are o responsabilitate mai mare. La vîrf, acolo unde ajung firele tuturor intrigilor și de unde pleacă ordinele, tronează o autoritate suverană definită deopotrivă ca implacabilă și invizibilă. Gradele înalte, scrie abatele Barruel, trebuie să rămînă necunoscute gradelor inferioare. Ești mai supus cînd primești ordine de la un necunoscut decît atunci cînd le primești de la persoane cunoscute, la care poți, cu vremea, să
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
întregul ei este, în acest sens, de o claritate fără echivoc: e vorba de instaurarea unei societăți unite, solidare, coerente, în care nu-și mai află locul singurătatea indivizilor, dezvoltarea liberă a manifestărilor și individualismului. Fără îndoială, importanța acordată "puterii suverane" poate în mod legitim justifica acuzația de totalitarism. Ostilitatea declarată față de divizarea corpului politic, e vorba de partide, de comunități "parțiale", prezența insistentă a noțiunii de "eu comun", definirea fiecărui membru al colectivității ca "parte indivizibilă a întregului" sînt tot
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lui Mesia, care este în același timp Soră, Soție și Mamă. Ea va fi aceea care va elibera sexul feminin "de sub dominația puterii și a aurului" ("Fiică a Evei, strigă Enfantin, pentru tine bărbatul nu mai este un stăpîn.") Preoteasă suverană, asociată Pontifului-rege, și ea va avea misiunea de a conduce umanitatea pe calea Progresului și a Iubirii, cuplul sacerdotal întruchipmd astfel "individul social complet", acela în care se întîlnesc și se armonizează harul inteligenței, al voinței și al sensibilității, care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
descompunerea fiziologică a organismului și prin dezagregarea părților care se desprind de întreg și devin independente. Deja într-o scurtă însemnare din iarna 1883-1884 Nietzsche își notează teza centrală a lui Bourget: Stil al decadenței la Wagner: doar fraza devine suverană, subordonarea și coordonarea devin întâmplătoare 79. În acest fragment este conținută in nuce teoria decadenței pe care Nietzsche o elaborează pe urmele lui Bourget și pe care o aplică la ceea ce, pentru el, este manifestarea prin excelență a decadenței, adică
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
recucerim viața întregului. Reluând aproape în aceiași termeni descrierea lui Bourget, Nietzsche o reformulează astfel încât să obțină o judecată critică asupra decadenței: Prin ce se caracterizează orice décadence literară? Prin faptul că viața nu mai rezidă în întreg. Cuvântul devine suveran și face un salt în afara frazei, fraza uzurpă și ascunde sensul paginii, pagina prinde viață pe seama întregului, întregul nu mai este întreg. Dar aceasta este alegoria oricărui stil de décadence: mereu anarhie atomistă, dezagregare a voinței, "libertate a individului", sau
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
dincolo de orice contingență, opoziția era de principiu. Reluând antiteza nietzscheană dintre apolinic și dionisiac, și în același timp pe cea romantică și vitalistă dintre spirit și viață, Thomas Mann o completa cu noua semantică a modernității, articulând-o cu măestrie suverană în multiplele sale fațete: creativitatea se opune cunoașterii abstracte, simplitatea originară intelectualității, iar plinătatea tulbure și demonică a vieții purității ascetice a raționalității. Și mai mult încă: susținea primatul spiritului eroic german asupra spiritului mercatil anglo-saxon, eroii (Helden) împotriva "negustorilor
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
comentariu al pasajelor prin intermediul cărora, în reconstrucția heideggeriană, platonismul pătrunde în metafizica voinței de putere și al modului în care "transcendența" idealului platonic se transformă și cade în "transcendența" nihilismului. Esențial este faptul că "subiectitatea" manifestată odată cu platonismul așadar "apariția suverană" a omului ca figură care devine purtătoare a proiectului de înstăpânire cognitivă și operativă asupra a tot ce există își află adeverirea esențială în configurarea tehnică a ființei ființării numite Gestell. Acest termen care poate fi tradus prin "instalație", "montare
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o formă de reacție la criză și ca voință pentru a o depăși? Lăsăm cu dragă inimă astrologilor interpretarea acestor reveniri periodice, limitându-ne pur și simplu să observăm că panorama teoriilor etice contemporane oferă un spectacol babelic. Confuzia domnește suverană atât în tradiția gândirii continentale, unde se poate porni de la "neoaristotelismul" lui Gadamer sau "etica argumentării" a lui Habermas și Apel până la "etica responsabilității" a lui Hans Jonas, cât și în câmpul dezbaterii anglo-americane, unde se trece de la utilitarism la
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
altă valoare fundamentală pentru cultura americană, Tocqueville surprinzând modul în care această este împărtășită la nivel social: "Aproape toate sectele din Statele Unite sunt cuprinse în marea unitate a creștinătății, iar morala creștină este peste tot la fel. În Statele Unite autoritatea suverană este religioasă (...); nu există nicio altă țară de pe glob în care religia creștină să aibă o influență mai mare asupra sufletului oamenilor decât în America și nu poate exista o utilitate mai mare și o conformare mai apropiată de natura
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
altă valoare fundamentală pentru cultura americană, Tocqueville surprinzând modul în care această este împărtășită la nivel social: "Aproape toate sectele din Statele Unite sunt cuprinse în marea unitate a creștinității, iar morala creștină este peste tot la fel. În Statele Unite autoritatea suverană este religioasă [...]; nu există nicio altă țară de pe glob în care religia creștină să aibă o influența mai mare asupra sufletului oamenilor decât în America și nu poate exista o utilitate mai mare și o conformare mai apropiată de natura
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
să-i ocrotească pe cei slabi, și în asigurarea prosperității, fiind responsabil cu fertilitatea țării. Esența reprezentării simbolice a regelui era legată de un Paradis Pierdut în care guverna Binele așa cum îl concepea Platon. "Perioada embrionară din cadrul ritualului a viitorului suveran corespundea unui proces de maturizare a Universului și foarte probabil era în legătură cu maturizarea recoltelor"338. Schimbarea ritualului era o modificare a ordinii cosmice și automat genera o depărtare de divinitate, de un Paradis Pierdut, de un timp primordial care garanta
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pun astfel de probleme. Ziua de mâine este mult mai importantă. Ne învârtim astfel într-un cerc vicios, la un mod de gândire fals, care până la urmă determină și problemele din plan material. Ni s a spus că omul este suveran și poate face ce vrea pe planetă, dar poate că am fost duși în eroare. Ni s-a spus că omul este cea mai evoluată ființă din Univers, dar poate că realitatea nu este nici p e d eparte așa
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
școala oferă indivizilor aceștia oferă comunității în aceeași măsură. Implicația este că, în acest fel, comunitatea este conceptualizată ca un nivel de "agregare" a indivizilor, fără nici o altă semnificație distinctă sau formativă. Nici o structură intermediară nu este înfățișată între individul suveran și centrul de putere. "Comunitatea devine un pur fenomen contingent, o formală și inerent reformabilă colocație de oameni și habitaturi, dar lipsiți de drepturi, cultură sau putere în comun. Ar fi ca și cum toate limbajele ar fi ca esperanto, cu convenții
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
internațională și au accentuat rolul politicilor de putere și al strategiilor de război ca mijloace de rezolvare a conflictelor internaționale raționaliștii, de pildă Locke sau Jefferson, care credeau în existența unei legături internaționale instituționalizate incluzând dezbateri și discuții între statele suverane, acestea constituind punctul central în crearea unei armonii internaționale și, în opoziție, revoluționaliștii care vedeau în răsturnarea sistemului existent cea mai bună metodă posibilă pentru realizarea unei comunități a omenirii. (Fujikane,H., 2003 141). 7 Joseph Stiglitz este laureat al
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
am propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu în diferite locuri. Cu mare greu se poate găsi cineva în tot orașul care să se opună ereticilor, cu excepția anumitor bărbați sfinți și femei religioase, pe care lumea mondană și rea îi numește „patarini”. Însă suveranul pontif, care le-a dat permisiunea de a predica și de a lupta împotriva ereticilor (și a aprobat de asemenea familia lor religioasă), îi numește „umiliați”. Aceștia renunță la toate pentru Cristos, se adună împreună în mai multe locuri, trăiesc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acestei lumi. În ziua următoare, cardinalii l-au ales pe Honoriu [al III-lea] (18 iulie 1216), un bătrân bun, pios, foarte simplu și blând, care împărțise săracilor aproape toată averea sa. În prima duminică după alegeri, a fost consacrat suveran pontif. 5. Apoi, duminica următoare (31 iulie), eu am primit consacrarea episcopală. Papa Honorius [al III-lea] m-a primit cu multă familiaritate și bunăvoință, astfel încât mă puteam prezenta înaintea sa aproape ori de câte ori voiam. Printre altele, am obținut permisiunea de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
papa Honoriu, maestrul Giovanni de Nivella, superioara mănăstirii din Aywières; acest indiciu presupune că Iacob din Vitry redacta mai multe exemplare ale aceleiași scrisori și le expedia la diferite persoane, schimbând doar numele destinatarului. Preasfântului părinte și domn Honoriu [III], suveran pontif prin harul lui Dumnezeu, Iacob, slujitor umil al bisericii din Accum, prin milostivirea divină, aduce o necesară și profundă reverență, sărutându-i picioarele. (După ce a relatat despre cucerirea miraculoasă a cetății Damietta, care rămăsese aproape pustie în urma unei ciume
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
adică Biblia. Mai târziu, și-au construit școli, deci case și curți interioare. În ultima vreme, au înălțat biserici și încăperi spațioase și înalte, cu fonduri considerabile administrate de oameni cu autoritate. Mai mult, au obținut privilegii și indulgențe de la suveranul pontif pentru construirea de bisericuțe în orașe ca să celebreze sfânta liturghie și să spovedească, deoarece multe persoane, nevoind să se spovedească la preoții lor, în multe cazuri se găseau în mare pericol. În cele din urmă, au construit școli private
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un om ca Grigore de Napoli? Cine, în toată lumea creștină, a fost mai stimat și renumit decât fratele Elia? Cu toate acestea, primul dintre aceștia și-a meritat închisoarea pe viață, iar cel de-al doilea a fost excomunicat de suveranul pontif pentru neascultare și apostazie. Totuși, amândoi, deși târziu, s-au căit. 34. Împreună cu fratele Aymon, a venit în Anglia și fratele William de Colville, cel bătrân, un om simplu și de o extraordinară caritate; sora sa a fost mai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
19: Au fost aduși la Isus niște copii ca să-și pună mâinile asupra lor. Dar discipolii îi certau (Mt 19,13) (fiindcă la început unii cardinali nu vedeau cu ochi buni întemeierea acestui ordin). Dar Isus le-a spus (fiindcă suveranul pontif, adică Inocențiu al III-lea, așa le-a vorbit cardinalilor): Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la mine, căci împărăția cerurilor este a acelora care sunt ca ei (Mt 19,14). Papa Inocențiu a spus aceste lucruri
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și alte aspecte. 4. În același capitul, a fost ales cel de-al optulea ministru, fratele Ioan din Parma, care a ocupat funcția timp de nouă sau zece ani. Fiind o persoană cultă și foarte spirituală, a fost trimis de suveranul pontif la împăratul grecilor, cu scrisori foarte elogioase, în care domnul papă îl numește «Îngerul păcii». Pe când se afla acolo, l-a edificat foarte mult pe împărat atât prin viața, cât și prin știința sa, dar nu numai pe el
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
timp, a murit fratele Ambroziu, din Ordinul Cistercienilor, confesor, căruia domnul Ugolino îi încredințase îngrijirea mănăstirilor amintite, cu excepția Mănăstirii Sfintei Clara. Atunci, fratele Filip Lungo a făcut tot posibilul pentru a-i fi încredințate acele mănăstiri și a obține de la suveranul pontif permisiunea de a-i angaja spre asistența acestora pe frații minori, așa cum voia el. Când Fericitul Francisc a aflat despre acest lucru, a fost foarte tulburat și l-a blestemat ca fiind un distrugător al Ordinului său. Fratele Ștefan
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-lea, plin de înțelepciune, considerând familiaritatea ce o avea cu Fericitul Francisc, a devenit imitatorul său și ținea în camera sa un lepros, cărui îi slujea, îmbrăcat ca un frate. Dar într-o zi acel lepros l-a întrebat: «Oare suveranul pontif îl are doar pe acest bătrân ca să-mi slujească? Se obosește prea mult!». 3. Dar dacă Fericitul Francisc a fost umil în respectul față de Dumnezeu, și mai umil în slujirea aproapelui, cel mai umil a fost în a se
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
modul și forma acesteia și felul în care Fericitul Francisc, pe când era în viață, a obținut-o de la papa Honoriu. Locuind Fericitul Francisc la Sfânta Maria de la Porțiuncula, Domnul i-a revelat într-o noapte că trebuie să meargă la suveranul pontif, domnul Honoriu, care pentru o perioadă de timp se afla la Perugia, în vederea obținerii indulgenței pentru biserica Sfintei Maria de la Porțiuncula, pe care el o restaurase de curând. El, ridicându-se dis-de-dimineață, l-a chemat pe fratele Maaseu din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
era un azil pentru leproși, și a adormit. După ce s-a trezit, a recitat rugăciunea, l-a chemat pe însoțitorul său și i-a spus: «Frate Maseu, îți spun din partea lui Dumnezeu că indulgența ce mi-a fost acordată de suveranul pontif a fost confirmată în ceruri». Acest fapt a fost relatat de fratele Marino, nepot al fratelui Maseu, care deseori l-a auzit din gura unchiului său. Acest frate Marino, la sfârșit, în jurul anului Domnului 1307, plin de zile și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]