7,731 matches
-
și de a apăra ordinea statală și, în cadrul acesteia, a celei juridice. Statul reprezintă forma instituționalizată de organizare politică a unei colectivități umane constituite istoric și localizate geografic pe un anumit teritoriu, în care un grup de indivizi, deținând, în virtutea suveranității poporului și ca expresie a voinței acestuia ori ilegitim, prerogativele și instrumentele exercitării autorității publice, ale elaborării și aplicării normelor de conviețuire socială, exprimă și apără interesele fundamentale ale statului și ale națiunii și impun voința general obligatorie a acesteia
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
aplicării normelor de conviețuire socială, exprimă și apără interesele fundamentale ale statului și ale națiunii și impun voința general obligatorie a acesteia. Din perspectivă politologică, statul reprezintă o comunitate politică ocupând un anumit teritoriu, având un guvern și beneficiind de suveranitate, atât în interior, cât și în afara granițelor sale<footnote J.C. Plano, M. Greenberg, The American Political Dictionary, The Dreyden Press, Hinsdale, Illinois, 1976, p. 18. footnote>. Statul este o colectivitate umană constituită istoric și organizată pe un anumit teritoriu, care
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
R. Beșteliu, Drept internațional. Introducere în dreptul internațional public, Editura All, București, 1998, pp. 83-84. footnote>. Teritoriul statului reprezintă spațiul geografic alcătuit din sol, subsol și ape, precum și din coloana aeriană aflată deasupra solului și apelor, asupra căruia statul își exercită suveranitatea sa exclusivă și deplină. Asupra întregului său teritoriu, statul exercită o autoritate exclusivă, manifestată sub trei aspecte generale: plenitudine; exclusivitate; opozabilitate față de orice alt stat<footnote C. Ionescu, Tratat de drept constituțional contemporan, ediția a doua, Editura C.H. Beck, București
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
teritoriale plenitudinea funcțiilor sale. Exclusivitate - este general admis că, pe teritoriul său, statul exercită în mod liber întreaga sa autoritate, fiind exclusă intervenția sau amestecul altui stat. Un stat suveran este liber și are dreptul să accepte o diminuare a suveranității sale. Opozabilitate - legitimitatea și recunoașterea internațională a constituirii unui stat pe un anumit teritoriu. Importanța stabilirii teritoriului unui stat implică o delimitare precisă a frontierelor sale. Frontiera reprezintă o instituție juridică importantă, iar dreptul internațional o definește ca o zonă
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
teritoriu. Importanța stabilirii teritoriului unui stat implică o delimitare precisă a frontierelor sale. Frontiera reprezintă o instituție juridică importantă, iar dreptul internațional o definește ca o zonă care separă teritoriul unui stat de altul sau la care se limitează atributele suveranității statale. Teritoriul prezintă două mari caracteristici: indivizibilitate; inalienabilitate. Indivizibilitatea teritoriului vizează unitatea acestuia. Teritoriul, fiind un element constitutiv al statului, nu poate fi divizat și înstrăinat altor entități statale. Inalienabilitatea - teritoriul nu poate fi înstrăinat altui stat. În practica internațională
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
niciunei alte autorități, nici în cadrul intern, nici pe plan extern. Nicio altă entitate nu o poate controla. În interiorul frontierelor sale, statul exercită o putere exclusivă; deține puterea de a controla, comanda și sancționa în mod suveran. Un element esențial al suveranității statului este dreptul său inalienabil de a reglementa, în mod liber și fără nicio intervenție din partea altui stat, organizarea și funcționarea sistemului politic, raporturile societate-stat-cetățean, raporturile personale și patrimoniale între indivizi prin intermediul normelor juridice. Statul instituie, în virtutea suveranității sale, o
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
esențial al suveranității statului este dreptul său inalienabil de a reglementa, în mod liber și fără nicio intervenție din partea altui stat, organizarea și funcționarea sistemului politic, raporturile societate-stat-cetățean, raporturile personale și patrimoniale între indivizi prin intermediul normelor juridice. Statul instituie, în virtutea suveranității sale, o ordine juridică menită să-i ocrotească și să-i consolideze valorile fundamentale pe care se întemeiază și pe care este interesat să le promoveze și să le apere, relațiile sociale corespunzătoare acestor valori. Caracterele fundamentale ale statului sunt
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
de șef al statului; 3. metodele de guvernare. în funcție de aceste criterii, statul va căpăta o anumită formă: ‐ stat unitar/stat federal; ‐ monarhie/republică; ‐ va avea un regim politic democratic/autocratic sau autoritar. Orice stat, ca entitate suverană, deține prerogativa, în virtutea suveranității sale, de a decide în mod liber și în conformitate cu prevederile constituționale ce formă de guvernământ, de structură ori de regim politic să adopte. Opțiunea pentru o anumită formă de stat este o opțiune politică, care este rezultatul unui referendum popular
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
reunite într-un stat suprapus lor și legate între ele prin raporturi juridice. Este aproape întotdeauna o formă artificială, deoarece rezultă din conjuncturi politico-militare. Arhetipul statului compus este statul federal. O asociație de state care decid, în mod liber, în virtutea suveranității lor, să-și creeze organe comune, cărora le conferă o parte din competențele lor în anumite domenii, cum ar fi: domeniul militar, al diplomației sau al finanțelor. Înțelegerea între statele respective este consfințită într-un act politic (Charta, Pact), în
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
nou acord. Anglia și Regatul Hanovrei 1714-1837; Țările de Jos și Luxemburg 1815-1890; Belgia - Statul liber Congo 1885-1908; Moldova și Țara Românească 1859-1862. În uniunea reală conduce același monarh, statele componente își constituie organe comune care exercită, în numele uniunii reale, suveranitatea statală în domeniile diplomației, apărării și finanțelor. Pentru restul prerogativelor statale, fiecare stat component acționează distinct unul față de celelalte. Suedia și Norvegia 1815-1905; Austria și Ungaria 1869-1918; Moldova și Țara Românească 1862-1864. Confederațiile de state Sunt cunoscute încă din Antichitate
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
XIV-1848); Confederația SUA (1776-1787); Confederația Rhinului (1806-1815). Este o asociație teoretic permanentă de state care urmăresc obiective identice, în domeniul relațiilor internaționale și al apărării. Are unul sau mai multe organe comune ale statelor membre, care exercită atribuții în numele acesteia. Suveranitatea interioară este păstrată de fiecare stat confederat, cea internațională este exercitată în numele confederației de un organ comun (Adunare, Dietă) care adoptă decizii în unanimitate. Motivele care determină crearea uniunii de state sunt diferite: conștiința intereselor comune; dorința de hegemonie politică
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
monarhul este unicul organ suprem în stat) și limitată sau constituțională (șeful statului și organe care exercită puterea, parlament, prim-ministru). Monarhia dualistă se deosebește de cea constituțională prin faptul că guvernul este numit de monarh și subordonat acestuia (partajarea suveranității între rege și parlament)<footnote Marea Britanie, Danemarca, Belgia, Japonia. footnote>. Republica este forma de guvernare în care organul care îndeplinește funcția de șef de stat este ales pe o perioadă determinată.<footnote Șeful statului poate fi ales pe viață (în
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
monarh și Reprezentanța națională. Statutul, din punct de vedere al formei, este o Constituție concedată, adoptat prin plebiscit. Inițiativa elaborării statutului aparține monarhului, acesta îl supune ratificării populare prin procedura democratică a plebiscitului. Constituția-convenție este adoptată de un organism de suveranitate națională, special ales pentru adoptarea Constituției și învestit în acest scop cu putere constituantă originară. În literatura de specialitate este menționată și „Constituția parlamentară” care este inițiată, dezbătută și adoptată de parlament. Revizuirea Constituției Revizuirea unei Constituții constă în modificarea
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
departajării activităților fundamentale ale statului. Constituția din 1991 nu a prevăzut expres, așa cum au făcut-o Constituțiile din 1866, 1923 și 1938, principiul separației puterilor, însă acest principiu este așezat de legiuitorul constituant la baza organismelor învestite cu atribuții de suveranitate și a raporturilor dintre acestea. În urma revizuirii Constituției din 2003, în art. 1 alin 4 se prevede că: „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”. Democrația poate fi calificată reprezentativă sau
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
raporturilor dintre acestea. În urma revizuirii Constituției din 2003, în art. 1 alin 4 se prevede că: „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale”. Democrația poate fi calificată reprezentativă sau constituțională, atunci când suveranitatea se exercită prin intermediul reprezentanților pe care poporul îi desemnează prin alegeri.<footnote I. Alexandru, Democrația constituțională. Utopie și/sau realitate, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 35. footnote> În doctrina și practica constituțională contemporană, stabilirea expresă în Constituții a principiului
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a parlamentului precedent își continuă procedura în noul parlament. Dispozițiile acestui articol răspund exigențelor generale ale democrației constituționale, în virtutea cărora guvernanții trebuie să fie aleși la intervale regulate de timp, asigurând astfel exercitarea suveranității naționale de către popor, în conformitate cu voința acestuia. În condițiile în care Constituția României consacră două Camere parlamentare egal legitime, este normal ca durata mandatului acestora să fie identică. Mai mult, de aici derivă o importantă consecință: niciuna dintre Camere nu poate
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
oricum, cele mai importante părți ale sistemelor sociale globale. Totodată, sistemele economice au calitatea de a excede cadrului normativ al statelor-națiune, ele își formează piețe transnaționale și ajung să pună sub semnul întrebării valori și instituții sacrosante create de Iluminism, suveranitatea și statulnațiune. Pentru a supraviețui, statele fie încearcă să se comporte precum economiile vizibilizate de firme potente și care sfidează guvernele ca actori economici, fie devin captive economiilor. Demarcația clară de unde încep să se înfiripe sistemele economice se leagă nu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe interdependențe care exhibă diferențele. Societatea globală - ca suport al societății cunoașterii - consacră preeminența a ceea ce ne aseamănă ca oameni și trece în surdină invențiile de valori funcționalizate de revoluțiile naționale - de la crearea statului națiune până la îngrădirile pluriforme pe suportul suveranității! Opțiunea crescândă pentru conceptele de globalizare și societate a cunoașterii în locul celor de postcapitalism sau postindustrialism nu este urmată pe o cale regală a cunoașterii. Distorsiunile și ambuscadele ideologice amprentează orizonturile acestor concepte cu grile interpretative preglobale. Semnalele societății globale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
complice a celor care beneficiau de putere și autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepsească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cotidianului omului de pe stradă. Plăcerea de a fi și de a exista ca individualitate solară, liberă, independentă, autonomă, inaccesibilă violențelor venite de altundeva: un tiran, trupul, dorința, socialul, natura sau familia. Plăcerea definește, în consecință, bucuria de sine ca o suveranitate realizată, cucerită și radioasă. MOMENTUL AL DOILEATC "MOMENTUL AL DOILEA" Întrebuințări terapeutice ale cuvântului: sofistica antiphonianătc "Întrebuințări terapeutice ale cuvântului \: sofistica antiphoniană" Vtc "V" ANTIPHON și „arta de a scăpa de mâhnire”tc "ANTIPHON și „arta de a scăpa de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Constituției care depășește atât temporal, cât și conceptual nivelul de organizare a structurilor societății în țările europene, depășește mai ales nivelul conștiinței cetățenilor lor. Mesajul francezilor și olandezilor ar suna cam așa: am acceptat o serie de concesii în privința exercitării suveranității naționale, dar nu suntem dispuși deocamdată să mergem mai departe pe această cale. Dacă ar fi avut o viziune teoretică asupra procesului integrării, participanții la elaborarea Tratatului de la Maastricht ar fi observat că, în timp ce în privința actelor de integrare economică și
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
bugetul statelor membre se realizează pe o bază națională. Dar teza incendiară demonstrată în această carte privește integrarea politică supranațională. Liderii politici ai comunității europene nici nu au curajul să atace această latură a integrării europene. Într-adevăr, tranziția de la suveranitatea națională la o suveranitate europeană, de la statul național la federația europeană cere o viziune extrem de cutezătoare, pentru că ea înseamnă disoluția puterii naționale, un concept care nu a fost nici măcar elaborat teoretic. Ce înseamnă disoluția puterii naționale? Înseamnă că în țările
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
realizează pe o bază națională. Dar teza incendiară demonstrată în această carte privește integrarea politică supranațională. Liderii politici ai comunității europene nici nu au curajul să atace această latură a integrării europene. Într-adevăr, tranziția de la suveranitatea națională la o suveranitate europeană, de la statul național la federația europeană cere o viziune extrem de cutezătoare, pentru că ea înseamnă disoluția puterii naționale, un concept care nu a fost nici măcar elaborat teoretic. Ce înseamnă disoluția puterii naționale? Înseamnă că în țările membre ale UE nu
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
B. Haas definește integrarea supranațională drept un „proces prin care actorii politici din unități naționale distincte au fost convinși să-și transfere loialitatea, aspirațiile și activitatea politică către un centru nou, mai mare, ale cărui instituții dispun de sau reclamă suveranitatea asupra statelor naționale preexistente”. Haas se referă aici la integrarea politică a mai multor unități naționale, adică la punctul final al procesului de integrare. Să precizăm deocamdată că Uniunea Europeană este încă departe de integrarea politică, iar clarificarea acestui lucru este
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
sânul națiunilor mici și sărace un sentiment de suspiciune și teamă față de cei mari și puternici. Aceste două rezultate ale discrepanțelor și decalajelor dintre națiuni ating maximum de intensitate ori de câte ori se pune o problemă de integrare supranațională. Motivul este clar: suveranitatea națională este ultima linie de apărare a națiunilor mici și slabe împotriva tendinței de dominație și exploatare a țărilor mari și puternice. Pornind de la această perspectivă generală, analiza integrării supranaționale cere o abordare a fenomenului în secțiune, potrivit cadrului conceptual
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]