2,234 matches
-
Itinerary of a Writer” („Între Dunăre și mare. Itinerarul unui scriitor”) reamintea articularea noastră europeană. Cu mai mulți ani În urmă, cursul meu intitulat Dunărea - o călătorie europeană debuta prin dezbaterea volumului său, devenit celebru În toată lumea, dedicat fluviului care, tânjind spre mare, străbătea și conecta țări și istorii, unind Vestul cu Estul Europei. Dunărea albastră Își Încheie și astăzi traseul În Marea Neagră, la al cărei țărm depusesem, ani de-a rândul, omagiile mele juvenile. În aventura mea inginerească mă ocupasem
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fără răgaz și călător pe toate meridianele, paralelele și iluziile, avea nevoie să audă, din nou și din nou, cele o mie și una de Întâmplări neîntâmplate din viața secretă a lui Oblomov, sedentarul fără leac al pustiului estic. Dinamismul tânjea după terapia indolenței imaginare. Un mod de a se auto-nega, răscumpărându-și excesul de dăruire, reîncărcându-și rezerva de reverii și melancolie. * Când mi-am luat, precum melcul, casa, adică limba, adică patria, și am pornit În pribegia necunoscutului, primisem deja
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
culoar și am văzut ziarul de dimineață în ușa vecină. Mi-am dat seama că nu era seară. Bune și ziarele în asemenea momente! Poate ar fi trebuit să mă abonez și eu. Dormisem cam zece ore, dar trupul meu tânjea încă după odihnă. N-aveam nimic special de făcut în ziua aceea, așa că aș mai fi putut trage un pui de somn. M-am gândit însă mai bine și am decis să nu mă mai culc. Sunt de principiul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
da, zise ea privindu-mă fix. Pot să mă bag și eu în pat lângă tine? E cam frig aici. Poți, dar să nu-mi atingi rana și să nu te fâțâi prea mult. Oare de ce toate fetele din lume tânjesc după patul meu? A ocolit patul și s-a băgat sub pătură cu costum cu tot. I-am dat o pernă, a luat-o, a bătut-o puțin cu palmele și și-a pus-o sub cap. Am simțit același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
turn, ca de obicei. Vârâte unele în altele, cu picioarele strânse sub ele. Doar coarnele albe erau îndreptate în sus. Pe spinările lor, zăpada apăsa greu, dar nu păreau să se sinchisească. Își vedeau de somn de parcă numai după așa ceva tânjeau. Norii au început să se disperseze și zăpada sclipea în lumina soarelui. Am rămas în picioare, în turn, și am privit încântat peisajul din jur. Lumina nu mi se părea mai puternică decât a unui proiector. Așteptam cu nerăbdare micul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
asupra drumului. Aș fi vrut să văd cum se lumina de ziuă, să simt mirosul copacilor în zori, să răsfoiesc paginile ziarelor. Mă săturasem până peste cap de întuneric, de lipitori, de gropi, de Întunegri. Fiecare bucățică a trupului meu tânjea după lumină. Lumină adevărată. În timp ce mă gândeam la toate astea, mi-am simțit stomacul contractându-se și un miros oribil în gură. De pizza cu salam stricat. — N-ai decât să vomiți după ce scăpăm de-aici. Abține-te până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimic care să-ți producă neplăceri. Sunt absolut convins că o să regret dacă plec de-aici, dar îmi este imposibil să rămân. Eu nu sunt capabil să accept cu sânge rece sacrificiul Umbrei și al animalelor. Oricât de mult aș tânji după liniște și pace, nu-mi pot păcăli inima. Nu mă pot păcăli pe mine însumi. Chiar dacă știu că voi muri în curând. Ceea ce pierd se duce definitiv. Știu lucrul acesta. Înțelegi ce spun? A tăcut îndelung și și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
verigă a lanțului uriaș care încinge orașul. Asta e. Iubesc tot ce se află aici. Iubesc oamenii. Dar nu pot rămâne mai departe. În clipa aceea am simțit o tresărire în sufletul meu. A mai rămas ceva în el care tânjea după pacea și liniștea de-aici. Am deschis ochii și am mai apăsat o dată butoanele armonicii. Pe rând. Am încercat să caut unele anume. Să le armonizez. Am reușit să le găsesc pe primele patru. Au fost precum lumina blândă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e posibilă: „Luminii ce o port în mine / Și se căznește drumul să-și slujească / I-ar trebui încă un trup / S-ajungă-n albia cerească. // I-ar trebui încă un crug, / Hăuri și mlaștini să învingă; / Glasuri mă strigă din adânc, / Tânjește ora-ntr-o ferigă / [...] Bulbii așteaptă sub zăpadă, / Aripi în vânt își frâng puterea - / Ajută, Doamne, să se vadă / Cum se repetă Învierea”, spune poetul în textul semnificativ intitulat Calvaria. Nu este vorba, la G., propriu-zis de un dialog cu
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
de indivizi izolați, după cum constată Peter Sloterdijk, nu mai poate redeveni colectivitate decît sub imperiul unui șoc permanent dincolo de baierele bunului-simț, vorbelor frumoase, dincolo de orice esopism. Bădăran, Michel Houellebecq constată că În Occident bădăranul a dispărut și că desigur mulți tînjesc după el. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving În epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența față de spațiul public, numai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
singura care crede că e greu să fie o specie - observă însă Maslow. Se pare că nu este nici o problemă pentru o pisică să fie pisică. Pisicile nu par a avea „complexe”, „ambivalențe”, „conflicte” și nu dau semne că ar tânji să fie canine. Instinctele lor sunt foarte clare. Dar oamenii nu au fără echivoc astfel de instincte animalice. Esența noastră biologică, rămășițele instinctelor noastre sunt slabe și e greu de ajuns la ele. Învățările dobândite extrinsec sunt mai puternice decât
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în onirismele lui Chagall, colo dansând vaporos, precum în reveriile lui Matisse, dincolo țopăind macabru cu un schelet, ca într-o binecunoscută suită de Saint-Saëns. Cu „măști” închipuite parcă de Munch, Ensor, Nolde. Totul, în haloul propriu acestor scrieri ce tânjesc după crepuscul. Pictor de rafinate viziuni, aspirând spre esențe, G. este, potrivit lui Gheorghe Grigurcu, și „un scriitor din stirpea pe cale de dispariție a orfevrilor verbului”. Șartul narațiunilor sale, în care Iașii respiră prin toți porii, vine și din fina lor
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
imagologiei Nici după încheierea acestui proiect, exilat în Rusia și visând să revină pe tronul țării sale, autorul nu a încetat să gândească diferit, total diferit față de cărturarii contemporani lui. Un singur exemplu: atitudinea față de aspectele privind patria după care tânjea, reflectată în Descriptio Moldaviae. Cum se explică, mai întâi, "distanțarea" lui Cantemir de o realitate care nu îi era doar cunoscută, ci față de care avea frustrarea de a nu fi reușit să o păstorească? Este Cantemir un străin față de poporul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pământului, ci și de-a lungul tăriei cerului: să cercetăm în noi sensul și rațiunea celor pământești și ale celor cerești, ca să le putem înțelege, de asemenea, pe cele care sunt, în noi, târâtoare primejdioase. Dacă vom privi o femeie, tânjind după ea, acest gând va fi, în noi, târâtoare veninoasă"15. Dincolo de clasica antinomie târâtoare-zburătoare, ca imagini ale viciilor, respectiv virtuților (ce avea să fie preluată de simbolistica medievală), trebuie să observăm că animalul nu e decât un instrumentar moral
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
le întrebuințeză atât de des, îi veți putea egala cu ușurință prin varietate, eleganța stilului și atenta redactare a știrilor, ba chiar îi puteți întrece prin transmiterea unor informații utile și, mai ales adevărate, comunicând acel adevăr la care sufletul tânjește în mod natural, deoarece este atât de puternic, curat și frumos încât odată cunoscut, este greu de negat" (Papa Leon XIII, Ingenti, sane laetitia, nr. 4). 119 Papa Leon XIII, Etsi nos, nr. 5. 120 Idem, Dall"alto, nr. 8
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
întreg dor de casă și de ai mei, că așa mi-i de drag să-ți sorb cuvintele și povestirile". Dar Telemah este așteptat! Argumentul este clasic și solid: nu putem rămâne nu pentru că ne-am plictisi ci pentru ca alții tânjesc după noi. În această acțiune de a-l reține pe oaspete, Elena își are și ea rolul ei ambiguu, ea vărsând un drog în vin pentru a-i calma durerea și a-l face să uite, faptă foarte asemănătoare cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
doar pace, un cuvânt atât de simplu, dar totuși atât de greu de obținut. De ce balonașul cu iluzii al unui suflet tânăr este spart? De ce lumea roz cu personaje de basm, unde un micuț naiv își găsește bucuria după care tânjește cu atâtea vise este distrusă? De ce lacrimile unui copil îți întristează sufletul, cântărind cât tone de deșeuri aruncate pe pământul viu, înecându-l? De ce Soarele se ascunde după nori, încercând să uite durerea ce tocmai a văzut-o pe un
A doua oară unu by Pădurariu Simona () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92950]
-
mai aparții pentru că fiecare are nevoie de tine, te folosește... Au fost trei ani de maturizare accelerată, în care am simțit cum cad de pe mine pieile inocenței, una câte una. Mă ofeream fiecărui individ cu o naivitate după care astăzi tânjesc - spune Ungureanu. Hărăzit cu umor, ministrul spune că a avut parte și de situații neplăcute, fiind catalogat în fel și chip. Din fericire, am trecut prin toate serviciile străine. N-am ratat nici unul, poate cu excepția celor rusești. În rest, s-
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
s-a urnit din punctul mort. Regizorul și-a făcut spectacolul și a venit din proprie inițiativă la Moscova. A fost vesel și trist în același timp, înconjurat tot timpul de o mulțime de admiratori, de gruzinii din Moscova care tânjeau sublim după Tbilisi, și de alți intelectuali locali îndrăgostiți de Gruzia și de mireasma vinului de acolo băut fără opreliști. Două săptămâni Jenia a fost fericită, și pădurea deasă din amiaza vieții ei zbuciumate a prins culoare, martie a fost
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
pentru că aceste cântece de dragoste, adresate lui Dumnezeu sau altei ființe umane, nu utilizează foarte mult narațiunea. Totuși, Sfântul Grigorie percepe Cântarea ca pe o povestire - o povestire a progresului, creșterii și sporirii conștientizării. El îi conferă un început: mireasa tânjind după sărutările unui iubit absent. Dar îi conferă și un sfârșit: ca în Noul Testament, a 15-a și ultima sa omilie se termină cu viziunea „restaurării tuturor lucrurilor” - „acel timp când, pentru că toți au devenit ca unul în dorința
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
responsabilitate ca dracul de tămâie. Frica românului de a-și lua soarta în mâini se traduce în votul pentru partidele populiste, dominate de figura simbolică a tătucului — fie el zâmbitor (Ion Iliescu), fie, vorba lui Dick Morris, nuts (Vadim Tudor). Tânjim după tați ca după paradisul pierdut. Să ni se dea! —acest slogan al milogilor stă, la loc de cinste, alături de sonde și snopii de spice, pe stema țării. Cât timp e ceva de muls, totul decurge normal. Când a secat
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
că lumea aceasta e imperfecta, dar n-o contest pentru simplul motiv că mi-e frică de proiectele lumilor perfecte, dar și pentru că e lumea de care aparțin prin alegere. Or, nu prea înțeleg atitudinea celui care, într-un fel, tânjește după această lume, de vreme ce o consideră o casta și o acuză de politică a excluderii sale, iar altfel înjură această lume că pe ultima adunătura de impostori. Cu ani în urmă, lumea aceasta făcea politică literară, fiindcă pe cât îi stătea
Valurile noului val by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17671_a_18996]
-
care i-l comunica prietenului într-o dureroasă confesiune: "Mi-am prăpădit viața prostește. Dacă în locul anilor ăstora irosiți în biblioteca, ca să ajung, cu ochii storși, la astfel de praguri, aș fi citit atâtea și atâtea lucruri, după care am tânjit tot timpul, aș fi fost și eu un om măcar cult. Existența asta de sobol, ca și munca ce am facut, nu m-au ajutat la nimic, devreme ce trebuie să redactez memorii ca să conving - pe cine? pe Iordan, de ce
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
rotunde, vor isca doar constelații sonore dezabuzate, deconectate de la intensitatea experiențelor existențiale. Celibidache le numea “păduri de plastic”; cu alte cuvinte, vegetații luxuriante fără sevă și fără miresme. De la Schönberg încoace creația muzicală a deprins viciul noutății cu orice preț, tânjind după clauza originalității în sine. Ce altceva reprezintă dictatura serială la Boulez, răsfățul stochastic la Xenakis ori nevrozele structurale la Cage și Morton Feldman dacă nu spectacolul impecabil dar plictisitor, virtuoz dar anost al ideilor și conceptelor, ce-și întind
Curiozitate și erudiție by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14339_a_15664]
-
nouă, iar uneori am avut senzația de sațietate în fața unei atât de consistente cantități de mefiență și indolență. (Constatarea comportă, desigur, un caracter general și, poate, tranzitoriu). De la o vreme însă m-am resemnat. Și nu pentru că nu aș mai tânji încă după o reîntregire familiară, ci pentru că, nu-i așa, ți-e mai aproape străinul decât rudele, iar dacă stai departe, există șansa ca familia să-ți ducă dorul și chiar cândva să îți simtă lipsa. Mai mult decât atât
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]