2,970 matches
-
Felix Nicolau Tandru și rece roman „pre fricos să nu spăriem, că mai îndrăzneț să va întoarce” (Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifică) „Poate că la noi Dumnezeu arată ca un naș mafiot cu girofar nu pentru că noi trăim în zonă, ci fix pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
parte cu respect din fața casetofonului cu vocea bărbătească. Ceilalți doi aruncară chiștoacele în mijlocul aleii, traseră un scuipat pe zidul magazinului din față și se topiră în chioșc. L III Sabina s-a mutat la mine. Cum mă știam un tip tandru și casnic, mi-am zis că nu vor fi probleme deosebite. Singura problemă a fost cu șifonierul, ea venind cu patru valize, două sacoșe și geanta de umăr, bej. Zilele treceau ca în basme: vara stăteam pe o piatră în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în marmură se înalță un parfum înnebunitor de Follow me. Îmi vine s-o violez acolo, în stația de autobuz. Privirea turcoaz a reginei instalate pe grămada de nisip ca într-un fotoliu, mă transformă din bestie într-un animal tandru. Cerul e bun astăzi, lacul Băneasa limpede. Nu stăm în stația lui 205 mai mult de cinci ore. Bunicile însărcinate cu transportul blindat al nepoțeilor la grădiniță sau școală și-au adus - prevăzătoare - butelii de voiaj cu arzător. În tigăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
voi pe chema pe Leo să-mi fotografieze sexul și coapsele cu marea lui cameră digitală. Nu, nu mă tem de durere, de riduri, de bătrânețe. Iată, sunt o viitoare femeie-balon și curând voi pluti înspicată pe cerul vostru nici tandru, nici verde... L IX Mi-am dat seama că eram la Fântâna Mioriței, lângă Clubul Diplomaților. Neavând încotro, am intrat în parcul Herăstrău și am început să bat aleile. În cele din urmă am ochit un mesteacăn mai confortabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
știa să râdă dumnezeiește. Or, ca să poți râde dumnezeiește, trebuie să fi trecut prin iadul iubirii și al deznădejdii. Sanatoriul era doar iadul birocratic, cu un rai de plastic deasupra, ca un tavan fals. Sfârșit PAGE FILENAME \p D:\Carti editura CR\Tandru si rece\Surse\Listat\tandru si rece.doc PAGE 153
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca să poți râde dumnezeiește, trebuie să fi trecut prin iadul iubirii și al deznădejdii. Sanatoriul era doar iadul birocratic, cu un rai de plastic deasupra, ca un tavan fals. Sfârșit PAGE FILENAME \p D:\Carti editura CR\Tandru si rece\Surse\Listat\tandru si rece.doc PAGE 153
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mă întorc imediat. — Nu te grăbi Cezar! Nu te grăbi! Îi strigă ei cu subînțeles, când cei doi ies pe ușă. Mergând pe aleea dintre blocuri, Cezar o prinde de mână pe Teofana și pentru prima dată i-o sărută tandru. — Ai fost minunată, țâfnoaso, nu rezistă să n-o înțepe dar acum nu din răutate ci din dragoste. Ca să nu-l mai supere chiar de ziua lui, Teofana nu-l face țâfnos, cum de fiecare dată îi dădea replica. — Îți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
el, îi șoptește sărutând-o pe obraz: „Dă-i Cezarului ce-i a Cezarului!” Probabil de părere de rău că-și rupsese genunchiul, Teofana îl sărută cum îi place lui Cezar, contopindu-și buzele cu pasiune în timp ce el o îmbrățișează tandru. Cu asemenea bucurii, cu unele necazuri, cu examene, cu emoții, cu pauze, petreceri, excursii nici nu au simțit când a trecut anii studenției, cei mai frumoși din viața lor. Cezar a terminat mai repede facultatea și a fost repartizat ca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
S-au căsătorit?întreabă Teofana bucuroasă. — Numai noi suntem mai leneși. Cum arată Doina cu burtică? — N-am văzut-o. Prima gravidă pe care vreau s-o privesc vei fi tu. Aici va lua ființă primul noastru copil, îi mângâie tandru pântecele Cezar. — Voi arăta ca naiba, zâmbește Teofana. — Vei fi cea mai frumoasă mămică, Cezar nu se poate abține să n-o sărute și Teofana să se alinte în brațele lui. Să știi că după naștere, femeile devin foarte frumoase
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acelora de condori din Anzi fâlfâie, cu pleznituri de bice, de-a dreapta și de-a stânga umerilor săi, precum o baterie învolburată de bandiere cavalerești, de asalt. O strună pocni... Afară? În mine? Aripi largi mă cuprinseră, line, Răpindu-mă tandru în sus și decis Și-ntr-o clipă, fui în Paradis! îi tremură încețoșat, Poetului, amintirea unor stihuri izvodite, ca și atâtea altele, la beție. Poezia, poezia, poezia... Ce este poezia? Poezia este atunci când... Instantaneu, el realizează că are pielea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
confiscarea mai multor baxuri de țigări Kent, din Dacia rablagită, cu care încercase să le treacă pe fâșie...), Mariusache se îmboldea să-și întâmpine oaspeții, cu veselia frustă și gregară a orășeanului modest, versatil și trotilat, utilizând și o formulă tandră de curtoazie, cu deosebire dragă Poetului, care o și pusese mai de demult, în circulație: Hai noroc și sănătate și cu iedul pe la spate! Servus, băi, nedomoliților! Ave, Trubadurule, spectatorii te sărută! De pe unde-ați mai aterizat și voi, zurbagiilor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fost serios! Dacă Rudolf n-avea prezență de spirit, ori intra ea sub roate, ori intram și ne răsturnăm noi în șanț... Bravo, Rudolf! Șoferul zâmbi recunoscător, iar Nadina se aruncă drept în brațele bărbatului ei, continuând cu glas convențional tandru: ― A, Grig, micule, ce dor mi-a fost de tine! Grigore îi sărută obrazul, jenat de cuvintele ei și mai ales de felul cum le-a rostit. Numai acuma recunoscuse pe Brumaru. În același moment privirea lui alunecase dincolo de mașină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am grăbit să-i spun că trebuie să plec. Pe când îmi strângeam cataramele de la sandale, în hol, căci mama lui mă rugase să mă descalț când am intrat, i-am mai privit o dată, mamă și fiu, în cadrul ușii, el ținînd-o tandru după mijloc, iar ea imensă, cețoasă, în capotul de satin roșu, apăsîndu-i o mână pe umăr. Zâmbeau amândoi cu același zâmbet, care putea să însemne atâtea lucruri, de la viclenie la ironie sau, pur și simplu, blândețe. Amândoi aveau pleoapele complet
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
floare de iasomie între degete. Am răvășit repede cărțile de joc, dar Elisabeta începuse să se zvârcolească. După ce i-a trecut criza, am luat împreună fiecare carte din pachet, dar nu am mai găsit imaginea aceea ambiguă. Elisabeta e foarte tandră cu mine, lipicioasă aș spune, gata să-mi satisfacă orice capriciu, dacă aș avea capricii. Dar e atât de jegoasă și ochii ei injectați, de epileptică, mă sperie. Mi-a propus acum câteva seri să ne unim paturile. I-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ai doar o cămașă bărbătească până la pulpe. Zgomotul apei de la baie îmi bruiază orice fragment de gând. Tu ești docilă, ești blândă în momentele noastre de amor, nu vrei să-ți impui personalitatea, nu ai inițiativa nici unui gest, dar răspunzi tandru și ferm tuturor gesturilor mele. Iau un măr din coșuleț și mă apuc să-l rod. Te întorci din nou lângă mine, cu cămașa ta ca o pânză de corabie. Stingi lumina și intri în pat. Ai mâinile umede și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cu un buchețel liliachiu în mâna cu mănușă de ață. N-am recunoscut-o la început, dar privind-o mai bine i-am văzut trăsăturile acelea greu de confundat, buzele subțiri și reliefate, nasul acvilin, privirile triumfătoare, leonine, radiind tandre din ochii depărtați, fruntea bombată. Păcat că-și vopsise în negru părul, care altădată i se răsucea în inele ca de liță, roșii ca flacăra, peste spatele pistruiat. Semăna acum puțin cu Barbra Streissand. Am mers la o cafea vis-a-vis
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
față a automobilului, în fața bordului din care ieșea fascinant volanul, să tragă în piept mirosul acela intim, senzual, pe care-l degajau cauciucăria și tapițeria mașinii. Când trântea portiera, zgomotul lumii înceta și arhitectul se simțea fericit în acel spațiu tandru și confortabil, în care totul era făcut ca să-l servească. Nici în patul conjugal nu se simțea mai bine. Elena venea și ea uneori și stăteau amândoi fermecați, câte o oră întreagă, ca doi gemeni în pântecul mamei. Aproape că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să mai aștepte o vreme. Era tare greu. Arhitectul nu mai era același om, nu-l mai interesa nimic în legătură cu ea sau cu casa. A încercat o vreme să doarmă iar în pat cu el, ba chiar intenționase să fie tandră, dar el părea nu numai să nu mai aibă nici un fel de dorințe amoroase, dar să nu mai fie nici măcar conștient că există așa ceva. Pierdea cu timpul cele mai elementare noțiuni omenești. Dimineața, de exemplu, trebuia să i se aducă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
situată într-o astfel de poziționare existențială, înfruntă suiferința de ordin spiritual coleșitoare și neconsolantă. Ea este, așadar, în cazul evocat aici, generată de îndepărtarea sau chiar deplina dispariție a semenului iubit, a celuilalt spre care s-au revărsat adorațiile tandre și grația ocrotitoare deschise din prea-plinul de candoare al unei individualități umane. Îndepărtarea a ceva presupune existența prealabilă a câtorva factori decisivi: propriul sine, propria prezență de care se poate îndepărta elementul respectiv, depărtarea sau sfera posibilității de mobilitate ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Cu grijă, mai arunci câte o privire spre casă pentru a te asigura că la vreo fereastră nu s-a ivit cineva. Și iarăși te întrebi : cât adevăr există în imaginile prin care ceilalți ne descriu - unii, altora - cu o tandră sau cu o batjocoritoare ironie ? Căci să nu ne facem iluzii : în permanență se vorbește despre noi ! Conversația lacomă a prietenilor, flecăreala servitorilor, evaluarea noastră ca oameni, eficienți sau nu, de partid, nouveautés-urile din saloane unde niciodată nu am pus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pare să nu fie afectată de lipsa de aten ție față de ea a musafirului ; pentru că, altfel, dacă absurdele presupuneri ce-l încearcă, uneori, în privința ei și a junelui Ialomițeanu ar fi adevărate, cum ar fi lovită inima ei, sensibilă și tandră, în timp ce acesta o curtează pe sora ei ! Cât despre june, iată-l ce nepăsător ia din mâna Sophiei ceașca aburindă ! O mână ce coboară mângâietor pe trup, alunecând mai departe, încă mai departe ? Ce presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar nu îl mai interesa nimic și ar fi dat totul pentru o clipă de somn. Totul ? ! i-a reproșat micuța cochetă și a urmat un intermezzo de marivaudage, în care - îndrăzneață generație a ultimilor tineri ! - s-au schimbat priviri tandre și surâsuri cu subînțeles, ce făceau perfect abstracție că mă aflam și eu de față. Și cum de n-ai adormit, deci ? l-am întrebat eu, cu tact. Ordonanța mea, devotatul Ion, care m-a ridicat cu forța, eu însumi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
omul cu cele mai multe relații din câți am cunoscut ! Nu există om pe care să-l fi întâlnit în viață și să nu-l intereseze ce-a făcut în continuare ! Așa este felul lui, un om curios și o fire afectuoasă... Tandră... Cu cei care nu mai sunt în țară a păstrat legătura. Are corespondență cu fiecare, mi-a arătat scrisori, teancuri de foto grafii colorate ! Știa despre fiecare ce face, unde e. Cu mașinuța cumpărată din economii, a colindat cu nevestica
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
schimb inteligentă, alta e frumoasă și temperamentoasă, numai că e prea modestă, și pierde... Și tot așa... Țuțu n-a avut mintea și puterea de muncă a lui Tudor, în schimb cât devotament față de maică-sa ! Ce suflet grijuliu și tandru ! Și, de altfel, știți ce-am observat eu cu acei copii care n-au fost menajați de părinți ? Că ies mai buni și mai atenți decât ai noștri, cei pentru care ne-am sacrificat ! Cei pentru care ne-am omorât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mare, vreo douăzeci și ceva de ani, poate chiar o sută douăzeci și ceva. Se aude U2 cu With or Without You și el o ia de umeri și o bagă În casă. Îi văd prin perdea cum dansează foarte tandru și mi se pare că nu a fost o idee bună să vin. Chiar așa, de ce dracu’ am venit? S-o văd cum dansează cu un animal pe moarte? — Ce e, cavalere, ți-ai luat-o-n bot? zice Marin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]