4,202 matches
-
să-l felicite pe Saul mai târziu, după ce se mai potolea agitația. — Mereu am știut că o să răzbată Într-o bună zi, Îi spuse Ruby lui Chanel În timp ce se cățăra pe un scaun de bar. Un chelner apăru cu o tavă cu aperitive. Chanel refuză, dar Ruby nu se putu abține și luă un con minuscul de hârtie cu o porție de pește cu cartofi prăjiți care să-i ajungă fix pe-o măsea. —Mă Întreb totuși cum o să facă față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mică pe care pielea o face sub bărbie când își lasă capul în jos să citească, îi cunosc oboseala ochilor, atunci când își scoate ochelarii și-și închide pleoapele, lăsându-și capul pe speteaza scaunului. Acum poate că stewardesa îi întinde tava cu prânzul, ea o să-l refuze într-o engleză perfectă și o să ceară: „Just a black coffee“, așteptând ca mirosul mâncării preambalate să se îndepărteze de ea. Mama ta este tot timpul pe pământ, chiar și atunci când se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
voal își sprijinea fața speriată de primul dintr-un șir de volume toate identice ale uneia din acele enciclopedii care se cumpără în rate. Mizeria era bine confecționată, îngrijită, onorabilă. M-am uitat la femeia care venea spre mine cu tava în mână. Cufundată în decorul locuinței sale era mai puțin vioaie, era de o decență mizerabilă, asortată cu restul. Mi s-a părut deprimantă. Lângă brațul meu se afla o suprafață plană acoperită de bibelouri... Detest bibelourile, Angela, știi, ador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar fi primit un premiu. Crevalcore, șopti ea, în timp ce își freca fruntea mare de cea a câinelui care-și dăduse seama de prezența mea, dar părea că mă privește fără nici un interes, cu ochii întunecați de o ceață ciudată. Luă tava și cănițele murdare. E orb, zise coborând vocea, de parcă ar fi vrut să nu fie auzită de animal. — Ați putea să-mi dați un pahar cu apă? — Vă simțiți rău? — Nu, mi-e cald. S-a răsucit. I-am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
biroul și capul meu chel, mă gândesc încă la tine. M-am retras aici înăuntru, lăsându-vă vouă, femeilor, restul casei, feșe albe, vată, sânge de fecioară. Mama ta a pregătit ceaiul, ți l-a dus în camera ta pe tava londoneză cu pisici. O să muiați biscuiți în ceai, așezate cu picioarele încrucișate pe covor, ca două fete de aceeași vârstă. Astăzi este o zi specială, rămânem închiși în casă, la căldură, fără să cinăm. Eu voi mânca mai târziu puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
om care face eforturi să se iubească, care supraviețuiește în ciuda neiubirii pentru el însuși. Ce voi putea să-ți dau, fetițo? Te-ai întors dincolo, în leagănul pe rotile din nursery, pentru că mama ta trebuie să se odihnească. A lăsat tava cu cina la capătul patului și acum se uită, cu ochi adormiți, la un televizor dat prea încet. Ce voi putea să te învăț, eu, care nu cred în bucurie, eu, care pedepsesc frumusețea, eu, care iubesc o femeiușcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o gură de aer, în cameră e o căldură exagerată. Mă plimb prin frigul nocturn, fără să mă îndepărtez. Intru în self-service-ul clinicii, lângă bărbați ca mine, deveniți tați de câteva ore. Sărmani imbecili cu jachete impermeabile, cearcăne și o tavă în mână. Locul este întunecat ca pavimentul de granit negru, întunecat ca tavanele joase, ca plafonierele cu lumină gălbuie și satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e, clar, o porcărie. Dar e minunat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lămâie are marginea întunecată și un sos ce pare lipici de tapițerie. Dar nimeni nu se plânge. Voci șoptite ca în sacristie, clinchet de pahare întoarse cu gura în jos lângă tacâmurile așezate pe foaia de hârtie ce alunecă pe tavă. Câte unul se oprește, caută printre sticluțele de apă minerală sfertul de vin cu dopul înșurubat. Se gândește puțin înainte de a-l lua. Și apoi, da, pentru că: La naiba! În seara asta sărbătorim! În seara asta mi-am făcut datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o coadă preistorică, ceva mutilat de evoluție, ceva din care păstrez haloul, ca o misterioasă prezență în gol. Mi-e foame. O fată se apropie de mine să-mi ia comanda. Are o față turtită, un șorțuleț cu dungi, o tavă sub braț. Este ultima femeie din povestea asta. 1 Persoană acuzată în timpul ciumei de la Milano, din 1630, că răspândește boala ungând ușile caselor, bisericilor etc. cu materii infectate (n.tr.). 1 Pieptănătură făcută cu ajutorul unor codițe false. PAGE FILENAME \p
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
plăcerea asta. — Nici alta? — Ți-am spus să nu fii grosolan. Și-ți repet că dacă nu te grăbești să-ți cauți de lucru, sunt în stare să accept asta. — Bine atunci, Eugenia, vrei să-ți vorbesc cu inima pe tavă, să-ți spun adevărul, tot adevărul? — Vorbește! — Eu te iubesc mult, mult detot; sunt absolut topit după tine, dar treaba cu căsătoria mă sperie, mă umple de-o spaimă teribilă. Eu m-am născut leneș din fire, nu neg; cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de ajuns. În scurtul răstimp pe care l-am petrecut la Marseilles, devenisem un fel de legendă. „Uite-l că vine!“ murmurau voluntarele ca niște porumbițe înfumurate, cu gura mare, încorsetate în rochiile lor negre, când îmi făceam loc cu tava mea de metal în fața rândului, „mâncăciosul“. De partea cealaltă a plitelor, fețele lor transpirate și îmbujorate se întreceau în rânjete gata să mă înfulece pe când îmi terminau de umplut farfuria. Și eu le lăsam. Le făceam practic o favoare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lumina de deasupra. — Așa că pedepsește-l cumva. Nu ai pedepsit destul, pedepsește-l acum pentru asta! Femeile din spatele maldărelor de mâncare și-au coborât privirea. Furia și-a pierdut din ardoare și pumnul ei s-a desfăcut. Și-a luat tava și s-a dus la masă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Am pus farfuria și paharul fiicei mele în chiuvetă și am rămas uitându-mă pe fereastră în timp ce apa curgea peste ele. Mimozelor pe care le plantasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
meu, cu atât aveam să fiu mai fericit. Am mers prin casă, aprinzând luminile. Apoi mi-am agățat haina în cămăruța din față, mi-am dat jos sacoul și cravata, am luat un pahar din dulăpiorul de băuturi și o tavă cu gheață din frigider. Nu sunt un băutor. Beau uneori un pahar de whisky cu partenerii de afaceri, când o cere situația. Se știe că mă înveselesc puțin la nunți sau la petreceri de familie. Nu spun nu unui cocktail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
zi. —Sunt sigur, am spus și m-am întors în bucătărie. M-a urmat. — Dar au fost și părți amuzante. Deci a fost o comedie. Am luat un pahar din dulapul cu băuturi, am deschis frigiderul și am scos o tavă cu gheață. Cum am spus, nu sunt un băutor, dar am simțit nevoia unui pahar în seara aceea. Uniunea locală a zugravilor amenința din nou cu greva în legătură cu zugrăvirea prin pulverizare. Am pus două cuburi de gheață în pahar, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Ce te face să crezi că nu vreau să îl văd? —Reacția ta la piesă. — Nu am avut nici o reacție la piesă. Nici măcar nu am văzut piesa. Nu răspunse imediat. Nu prea reușea să facă pișcoturile să stea drepte de jur împrejurul tăvii. —Sinceră să fiu, spuse ea în timp ce fixa ultimul pișcot - era o expresie pe care o uram, de ce să înceapă o propoziție prin a jura că e sinceră -, nu sunt chiar așa de sigură că vreau să îl văd. Dar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ei când vorbea despre cum nu trebuia să închidă ochii mă înfurie. Nu știu de ce. Mă căsătorisem cu ea tocmai pentru că nu putea vedea adevărul. — În tabăra DP, am lucrat în spital pentru o vreme. Se opri din ce făcea, tava rămase suspendată în aer, ochii ei nu se fixară asupra vreunui imperativ moral îndepărtat, ci asupra mea. Eu nu vorbeam niciodată despre trecutul meu. Nu voia să piardă nici un cuvânt. — Era acolo un bărbat a cărui față era pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de produsul nostru, cât despre proști, spuneți-mi voi amândoi, dragii mei, de ce e nevoie să ne pierdem noi timpul cu proștii? Mai bine ne distrăm noi puțin. Și a sunat imediat și a cerut să li se aducă o tavă cu dulciuri, alune și fructe. A oftat, s-a aplecat și a scos dintr-un sertar o legăturică de bețișoare, a ordonat copilului să Încuie ușa pe dinăuntru și până la prânz au jucat toți trei Monopoly, uitând de restul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șoaptă, poate se vor ține de mână. De afară se va auzi sirena Îndepărtată a unei ambulanțe. Apoi numai tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai bine geamul din bucătărie. La Întoarcere va aduce pe o tavă două pahare cu ceai cu lămâie și o farfurie cu portocale curățate. O lampă de perete mică va revărsa peste amândoi un cerc maroniu-roșcat, de strălucire domestică. Fima se cutremură În Întuneric, căci În afara durerii și a dorului de Yael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
saltele, sub perne și În grămada de cămăși albe pregătite pentru călcat ale tatălui său. Mângâind tapițeria de brocart. Pipăind și cântărind În mână sfeșnicele din argint și cupele rituale. Trecându-și palma peste suprafața lăcuită a mobilei vechi. Comparând tăvile pentru ceai. Descoperind sub o cuvertură de muselină mașina de cusut Singer și scoțând o singură notă dogită la pianul Bechstein strălucitor. Alese o cupă de cristal și Își turnă puțin din coniacul franțuzesc al tatălui său. Ridică paharul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
costurilor. Cele mai elementare reguli erau încălcate, Hackler nu respecta nimic, nu-l întrebase niciodată dacă era de acord cu extinderea construcției, nu-l consultase niciodată cu privire la cutare achiziție, la cutare decizie personală. Deși era asociat și îi pusese pe tavă „producția de utilaje de construcții, ba mai mult, și vânzările bune“, era privit ca un angajat. W. simțea, pe lângă revolta cauzată de conducerea neserioasă a afacerii, și o jignire. Fusese dat la o parte. Deși Gerda era deja „concediată“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
face altceva, în loc să ne plictisim de moarte jucând jocuri cu doi oameni care la rândul lor și-ar dori să facă altceva. O, și o mătușă care se află aici din Dumnezeuștie-ce motive. Trufe de ciocolată de casă! Lynn purta tava cu mândrie ca pe un nou-născut. Dacă vreți, putem bea cafeaua în sufragerie și să începem să jucăm. Așa putem avea timp de două sau trei jocuri. Maria își dădu ochii peste cap nefericită. După această seară, îi voi datora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un virus neînsemnat, atâta tot. Într-o zi-două mă pun pe picioare. Dar s-a lăsat să cadă la loc în fotoliu și m-a lăsat să mă agit în jurul lui. I-am adus niște supă și am găsit o tavă pe care s-o poată folosi. Se vedea că îi venea greu să mănânce. — Ți-am luat și niște Guiness să te pună pe picioare. Așa mai vii de-acasă. O bău cu entuziasm și păru chiar că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
făcut dragoste și am vorbit despre sinceritate și sentimente. El a dormit bine. Eu nu. M-am tot gândit la afacere, începu el în timp ce luam micul dejun. Conform angajamentului nostru că totul va reintra în normal, mâncam fiecare de pe o tavă pe care o țineam pe genunchi, în sufragerie. Toate problemele noastre, toate, au fost cauzate de bani, ești conștientă? Dacă nu aș fi pierdut toți banii ăia din cauza lui Clive, atunci nu aș fi reacționat atât de aiurea când tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vreodată nevoie să-mi fac poftă de mâncare? Pe de altă parte... Se făcuse 4:30 până ne-am îmbrăcat și am coborât în grădina de iarnă, unde fusese pusă masa doar pentru noi. D-na Turner intră cu o tavă plină de scones și prăjitură cu fructe, cantitățile sugerând că știa motivul foamei noastre pronunțate. M-am înroșit tare, dar asta putea fi pus și pe seama febrei care începea să-mi crească din nou. Tu chiar ești bolnavă, constată Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am coborât repetând deja replicile spirituale cu care-l voi distra pe Ed și o voi demola pe Rachel. Dar acest script va rămâne pe veci necitit și nerostit. La masa micuță unde Ed mă ținuse de mână ieri, pe deasupra tăvii pline cu scones, unde mă întâlnisem pentru prima dată cu dragostea adevărată, el îi spunea lui Rachel că o mai iubea încă. I-am citit pe buze. Capitolul 18tc "Capitolul 18" Mă întrebam ce scuză va alege: clasicul „nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]