5,159 matches
-
Îți pierzi virginitatea; vrei ca toată lumea să vadă ce s-a Întâmplat, dar cum, când tu arăți neschimbată? Dinaintea ochilor Îmi apăru iarăși trupul Lindei, prăbușit peste vasul toaletei, cu capul răsucit lângă bazin și ochii holbându-se reci la tavan. Sângele se scursese din rana de pe tâmplă, coagulându-se În părul ei blond și lăsându-i chipul atât de palid, Încât fardul de pe ambii obraji se observa strident. Pe podea erau câteva picături de sânge, iar pe vas, În spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-te, și ia-ți ceva de băut. Felice e deja aici. M-a condus Într-o cameră de zi foarte mare, care cuprindea cele două Încăperi dinspre stradă, unite și legate printr-o boltă centrală, ce se arcuia elegant pe sub tavanul Înalt. După ce stătusem atâta În dubiță, holbându-mă la casă, am recunoscut de Îndată cele două ferestre imense. Întreg spațiul părea destinat anume distracției. Ca și holul, camera era plină ochi cu mobilă: mese, care gem sub greutatea altor objets
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spui nu, cu ce obraz să te arăți din nou În fața marelui vizir, cu ce obraz să părăsești orașul? La dreapta sa, se Întredeschide ușa unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl soarbe Îndelung, cu ochii Închiși. Trecută mi-e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mine la restaurantul lui Durand și făgăduisem să trec să-l iau. Am urcat direct În camera lui. Îți făceai loc cu greu, atât de multe ziare și cărți erau stivuite acolo, unele chiar și pe pat, În teancuri până În tavan. Domnea un miros sufocant de țigări de foi. În ciuda admirației pentru respectivul personaj, rostise ultima frază cu o strâmbătură de dezgust, care m-a făcut să-mi sting imediat propria țigară de foi, o havană elegantă pe care tocmai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rugină. Tovarășul meu o Împinse, traversarăm o grădiniță plină de mărăcini, până la o casă de paiantă, a cărei poartă, după șapte ciocănituri scurte, se deschise scârțâind spre o Încăpere largă, luminată de un șir de felinare de vânt agățate de tavan și pe care un curent de aer le legăna fără Încetare. Persoanele prezente trebuie să fi fost obișnuite cu asta; În ceea ce mă privea, am avut foarte repede impresia că m-am urcat la bordul unui nave nesigure. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la palat, dădea anturajului multe motive de Îngrijorare. Despărțit cu brutalitate de părinți, plângea fără Încetare. A căutat chiar să fugă, În acea vară, ca să se alăture tatălui și mamei sale. A fost prins, a Încercat să se spânzure de tavanul palatului. Când a Început să se sufoce, i s-a făcut teamă, a strigat după ajutor. A putut fi salvat la vreme. Această pățanie a avut un efect benefic asupră-i: vindecat de-acum de temeri, se ducea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu vreo tinerică”. Noi am râs. Pe urmă s-a servit și cafeaua. Tata și cu mine ne-am dus la culcare târziu. Stăteam întinși pe paturile noastre, eu pe cel de sus. Lampa împrăștia mai mult umbră decât lumină. Tavanul se afla la distanță de treizeci de centimetri de vârful nasului meu. Avusesem eu grijă să măsor. În stânga era o crăpătură lungă de douăzeci de centimetri, cu multe brațe, ca fluviile din America. Acolo fugiseră Huck și Tom pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
părul, pieptănându-l cu degetele. Cine exploatează un servitor este un dușman de clasă. Dar am preferat să păstrez pentru mine gândul, mai ales din cauza prezenței lui Rex. Câinii sunt idioți pretutindeni în lume. Stăteam într-o încăpere largă, cu tavanul înalt și pardosită cu piatră. Fără umbre. Lumina venea din dreapta. Multă lumină. O masă lungă, ca în poveștile cu regi, unde prințul e provocat la duel de cavalerul lipsit de scrupule, după care i se acordă mâna prințesei. Rex se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în America. Restul era, bineînțeles, o născocire a celor cu reclamele. În casă era și mai întuneric ca înainte. Stăteam culcat pe canapea și, pentru o clipă, nu m-am dumirit unde mă aflam. Am căutat cu privirea crăpăturile din tavan, cele care semănau cu niște brațe de râuri. Dar tavanul abia se zărea, era prea sus și prea negru. Atunci am băgat de seamă că fusesem acoperit cu o pătură și cineva stinsese televizorul. Undeva în spatele meu era lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
reclamele. În casă era și mai întuneric ca înainte. Stăteam culcat pe canapea și, pentru o clipă, nu m-am dumirit unde mă aflam. Am căutat cu privirea crăpăturile din tavan, cele care semănau cu niște brațe de râuri. Dar tavanul abia se zărea, era prea sus și prea negru. Atunci am băgat de seamă că fusesem acoperit cu o pătură și cineva stinsese televizorul. Undeva în spatele meu era lumină și vocea tatei șoptea. Povestea ceva și eu am ciulit urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
odată, demult, când mă trezisem în toiul nopții și împrejur totul era negru, nicăieri nu începea ori nu se sfârșea ceva și eu făcusem în pantaloni de frică. Stăteam întins pe spate în pat, coridorul era nesfârșit, iar sus pe tavan, la mijloc, strălucea un șir de lumini: un bec, două becuri, trei becuri. Noi am cotit la stânga, la dreapta și iarăși la stânga, apoi cineva a tușit, apropiindu-se cu pași repezi și acela era tatăl meu. Nu uitase de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la televizor, iar eu am deschis ușa, ca să strig după tata. Stăteam în sufragerie, întins pe pat, și ca să ajung cu mâna la clanța ușii, m-am opintit să mă trag înapoi, iar privirea mi s-a dus întâmplător în tavan. În aceeași secundă, lampa a început să se clatine, de fapt totul se clătina, ca în vis. Tata mi-a strigat din bucătărie să nu mă mișc, pentru că e cutremur, trebuie să aștept și nici el nu poate pleca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
locuri la școală. Își găsiseră un subsol umed, ca o gaură în pământ, drept adăpost provizoriu, dar continuau să locuiască aici, după atîția ani. Câteodată, la noi nu e posibil să procuri o locuință, nici chiar cu relații. Subsolul avea tavanul boltit și, când vorbeam, vocile răsunau cu un mic ecou. Câteva trepte duceau spre subsol, în adânc, acolo era intrarea - o ușă de lemn cu ochiuri de geam - pe care mătușa o căptușise cu draperii, covoare și pături, ca măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
afară de un gândac după aragaz, am liniștit-o pe femeie atât cât am putut și m-am dus înapoi în pat. A doua zi dimineață, scena s-a repetat și, ce să vezi, am găsit niște spumă la capătul din tavan al țevilor de calorifer care trec prin planșeu de la apartamentul de sus la cel de jos. Nu era otravă, ci detergent, numai că a fost imposibil s-o conving și pe doamna Ianu. «Târfa, târfa vrea să mă otrăvească», striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
poștale, uitând, după câte se vede, că prima scrisoare, aceea care-i fusese adresată, apăruse În cabinetul directorului general ușa fiind Închisă cu cheia răsucită de două ori și geamurile intacte. La fel cum nici podeaua, nici pereții și nici tavanul nu prezentau nici măcar o simplă fisură În care să poată Încăpea o lamă de bărbierit. Poate că era Într-adevăr posibil să o convingă pe moarte să-i trateze cu mai multă Înțelegere pe nefericiții condamnați, dar pentru asta trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acum nu mai este decât o schiță imprecisă prin care se poate vedea coasa indiferentă, și deodată moartea dispăru, era și nu mai este, sau o fi, dar nu o vedem, sau nici asta, o fi traversat pur si simplu tavanul Încăperii subterane, masa enormă de pământ care se află deasupra, și a plecat, așa cum hotărâse În forul ei intim după ce scrisoarea de culoare violetă i-a fost returnată pentru a treia oară. Știm unde se duce. Nu-l va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acustică pe care muzicienii dau semne că au descifrat-o fără greutate, așa e arta, are chestii care par total imposibile unui profan și până la urmă nu erau așa. Moartea, bineînțeles, umple Întregul teatru până sus, până la picturile alegorice de pe tavan și la candelabrul imens acum stins, dar perspectiva pe care o preferă În acest moment este cea oferită de o lojă aflată mai sus de nivelul scenei, În fața, deși un pic lateral, instrumentelor de coarde grave, violelor, care reprezintă contraalto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dar ea îmi zice, acesta este singurul pat liber, vreți să stați pe coridor, însă eu mă grăbesc să o corectez, nu eu sunt cea bolnavă, el este, și arăt spre Udi, care stă culcat nemișcat, cu privirile înfipte în tavan, dar ea insistă, mai bine stați aici, decât pe coridor. Cu multă atenție, de parcă ar fi un copil care tocmai a fost adus pe lume, îl luăm în brațe, îl dezbrăcăm de tricou și îl îmbrăcăm cu o bluză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atinge trupul acesta care fusese odată al meu și care nu îmi mai aparținea mie, dar nu îi mai aparținea nici lui, abandonat la mila unor noi stăpâni, capul lui se sprijină deja pe pernă, ochii îi sunt ațintiți spre tavan, ignorându-mă plin de resentimente, dar ce am mai făcut, îmi este greu până și să îmi amintesc. Îmi trag un scaun și mă așez lângă el, faptul că am făcut mișcarea aceasta m-a speriat până și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
față și între ele aveam scurte momente de entuziasm, iată că se întâmplă ceva, în sfârșit se întâmplă ceva în viața aceasta în care credeam că nu se va mai schimba nimic, dar niște pumni dezaprobatori mă izbesc în coaste, tavanul se lasă peste mine certându-mă cu furie, peste câteva clipe ne va acoperi ca o pătură de beton, strivindu-ne, îmi ridic mâinile, încerc să-l împiedic, să nu se prăbușească, Noga murmură, ce faci, mami, iar eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
peste mine certându-mă cu furie, peste câteva clipe ne va acoperi ca o pătură de beton, strivindu-ne, îmi ridic mâinile, încerc să-l împiedic, să nu se prăbușească, Noga murmură, ce faci, mami, iar eu mă cutremur, privesc tavanul și îl văd ridicându-se la locul lui, apoi mă scufund iar, în fața ochilor mei tulburați se învârt amețitor rezultatele analizelor lui, detalii și lucruri mărunte înfricoșătoare, care se vor transforma dimineață într-o sentință, bună sau rea. Teste ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să se vadă rușinea mea. Chelnerul îmi toarnă cafea, iar eu plâng în semn de mulțumire, ca și când mi-ar fi salvat viața, cât de nefericită devenisem peste noapte, și tot timpul prezența lui plină de pretenții nerecunoscătoare se cuibărește pe tavanul presărat cu lumini micuțe ca niște stele, două etaje deasupra mea, urmărindu-mi plină de resentimente acțiunile, zdrobindu-mă sub greutatea ei. Mă ridic și privesc în jur, speriată de abundența preparatelor, nu reușesc să mă hotărăsc ce anume să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu frigiderul. Dacă vroiau să-și pregătească ceva simplu, acolo, puteau foarte bine. Nu avem cadă, dar avem duș. Eu zic că stăm foarte bine, nu? Baia și spălătoria sunt comune. — E impresionant! Camera mea de la cămin are doar un tavan și o fereastră. — Bine, dar nu știi cum sunt iernile aici, mi-a spus Reiko, bătându-mă pe umăr și îndemnându-mă să mă așez pe canapea. S-a așezat lângă mine. Sunt lungi și aspre. Nu vezi decât zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
înțelegeam nimic, era totul atât de ciudat. Își pusese tocuri? Se urcase pe ceva? M-am apropiat de ea și eram gata-gata să-i spun două vorbe, când am zărit funia deasupra capului ei. Fusese prinsă de o grindă din tavan... era perfect dreaptă, de parcă trasase cineva o linie cu rigla. Sora mea era îmbrăcată cu o bluză albă - albă ca aceasta pe care o port eu acum - și o fustă gri, iar vârfurile degetelor de la picioare erau îndreptate în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Totul va fi în ordine“, îmi promitea el. N-am mai avut ce să zic. Dacă încercam să mai spun ceva, nu făceam decât să mă izolez și mai mult. Reiko oftă și î[i ridică ochii spre lampa din tavan. — N-am mai rezistat o lună. Într-o bună zi, s-a desprins din nou șurubelul. Pac! De data aceea a fost îngrozitor. Am luat somnifere și am dat drumul la gaz. M-am trezit la spital și nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]