14,658 matches
-
dus la Direcția Generală de Poliție din Nihombashi. Am luat taxiul până acolo, dar se crease ambuteiaj din cauza unui accident care avusese loc pe autostradă. La 10.10 am plecat de la Kita-senju, iar la 11.30 eram la Poliție. În taxi am auzit numele soțului meu menționat la persoanele decedate. Deja știam că nu mai trăiește, dar... Taximetristul a lăsat radioul deschis. «Sunt soția bărbatului care a murit.» M-a întrebat dacă vreau să-l închidă. I-am spus: «Nu, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Deja știam că nu mai trăiește, dar... Taximetristul a lăsat radioul deschis. «Sunt soția bărbatului care a murit.» M-a întrebat dacă vreau să-l închidă. I-am spus: «Nu, vă rog. Vreau să aflu mai multe.» Ora petrecută în taxi a fost groaznică. Inima îmi bătea atât de tare, încât îmi era frică să nu-mi iasă pe gură. Îmi era frică să nu nasc acolo. Nu puteam să știu cu siguranță până nu vedeam cu ochii mei. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
peste mână și pentru a nu fi auzit, dădea fuga până în pădure ca să urle de durere, am putut în sfârșit să râdem cu poftă. Ajunși la gară, ne-am întâlnit și cu ceilalți din grup care preferaseră să meargă cu taxiul. Ca de fiecare dată când mergeam la asemenea manifestări, era nevoie și de ceva care să ajute la trecerea timpului și de asta avea grijă Costel, cel mai tânăr dintre noi, care era săracul afectat cronic de sindromul Renz. E
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
am așezat pe banca din stația de autobuz de vizavi de blocul meu. Am încercat să-mi revin respirând regulat dar senzația de greutate în piept și de sufocare nu mă lăsa. Atunci mi-am zis că voi merge cu taxiul la școală. M-am întors înapoi spre stația de taxiuri și am făcut semn la un taxi ca să mă ia. M-am urcat în taxi, nici nu a mers mai mult de douăzeci de metri și mi-a venit foarte
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de blocul meu. Am încercat să-mi revin respirând regulat dar senzația de greutate în piept și de sufocare nu mă lăsa. Atunci mi-am zis că voi merge cu taxiul la școală. M-am întors înapoi spre stația de taxiuri și am făcut semn la un taxi ca să mă ia. M-am urcat în taxi, nici nu a mers mai mult de douăzeci de metri și mi-a venit foarte rău. Am spus șoferului să oprească, m-am dat jos
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
revin respirând regulat dar senzația de greutate în piept și de sufocare nu mă lăsa. Atunci mi-am zis că voi merge cu taxiul la școală. M-am întors înapoi spre stația de taxiuri și am făcut semn la un taxi ca să mă ia. M-am urcat în taxi, nici nu a mers mai mult de douăzeci de metri și mi-a venit foarte rău. Am spus șoferului să oprească, m-am dat jos din mașină, m-am sprijinit cu ambele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
piept și de sufocare nu mă lăsa. Atunci mi-am zis că voi merge cu taxiul la școală. M-am întors înapoi spre stația de taxiuri și am făcut semn la un taxi ca să mă ia. M-am urcat în taxi, nici nu a mers mai mult de douăzeci de metri și mi-a venit foarte rău. Am spus șoferului să oprească, m-am dat jos din mașină, m-am sprijinit cu ambele mâini de ea și am respirat rar ca să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
bagajul, care consta dintr-un sac de pânză cu fermoar și cu un aspect dezolant, într-una din cutiile acelea de metal din gara Penn. Pentru a pune capac stării de lucruri, în timp ce rătăceam prin Garment District în căutarea unui taxi liber, un locotenent de la Transmisiuni pe care omisesem, pare-se, să-l salut când am traversat pe Seventh Avenue, a scos brusc un stilou și și-a notat numele meu, numărul de serie și adresa, în timp ce o liotă de civili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
salut când am traversat pe Seventh Avenue, a scos brusc un stilou și și-a notat numele meu, numărul de serie și adresa, în timp ce o liotă de civili căscau gura la noi. Când, în sfârșit, m-am urcat într-un taxi, șchiopătam. I-am dat șoferului indicații menite să mă ducă măcar până la fosta casă a lui „Carl și Amy“. Oricum, de îndată ce am intrat pe stradă, totul a decurs simplu. Nu aveam altceva de făcut decât să urmăresc mulțimea. În fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
onoare s-a cutremurat cu subînțeles.) Și știți cum e Muriel. E atât de docilă încât lasă pe oricine s-o exploateze. Asta mă înnebunește! Numai oamenii buni se aleg cu ponoaseleă Oricum, fata s-a îmbrăcat, a luat un taxi, s-a instalat în holul oribil al unui hotel și a stat de vorbă cu logodnicul ei până la cinci fără un sfert dimineața. Doamna de onoare a dat drumul buchetului de gardenii din poală, doar atât cât să-și ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prin fardul păstos. Strângea sub brațul stâng o poșetă neagră de lac. O ținea de parc-ar fi fost o păpușă preferată, iar ea, o nefericită copiliță rătăcită, pudrată și rujată în mod experimental. — Și aici n-o să găsim un taxi, orice-am face, s-a exprimat, cu pesimism, locotenentul. Nici ținuta lui nu arăta mai brează. Capela de „pilot avântat“ părea crunt de nepotrivită pe chipul lui palid, umed, profund moleșit și lipsit de vlagă și, îmi aduc aminte, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un preț pe ea. M. a părut ușurată și mi-am dat seama că abia aștepta să se ducă acasă și s-o asigure pe mama ei de caracterul inofensiv al remarcii mele. M-a condus la gară într-un taxi. Cât de dulce era și cât de bine dispusă arăta acum! Încerca să mă învețe să zâmbesc, lățindu-mi cu degetul mușchii din jurul gurii. Cât e de frumos s-o vezi râzând! Oh, Dumnezeule, sunt atât de fericit cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
membru minor al familiei. În primul rând e vorba, evident, de o amprentă comună tuturor celor care-l caută pe Dumnezeu, aparent cu enorm succes, în cele mai ciudate locuri imaginabile - de exemplu, în crainicii de la radio, în ziare, în taxiuri cu contorul falsificat, literalmente pretutindeni. (Fratele meu, de pildă, avea obiceiul năucitor, mai ales în existența sa de adult, de a scormoni cu degetul arătător în scrumierele încărcate, împingând la o parte mucurile și zâmbind cu gura până la urechi, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
faptul că nu-și realiza vârsta, nu era pe deplin conștient de propria situație, neprotejat fiind aici de o poziție aparte, de privilegiile distanțării oferite de un venit de cincizeci de mii de dolari În New York - apartenența la un club, taxiuri, ușieri, căi păzite. Pentru el erau doar autobuzele, metroul epuizant, prânzul la automat. Nu era un motiv de plângeri serioase, dar anii săi de „englez“, două decenii la Londra În calitate de corespondent la ziare și jurnale varșoviene, Îl lăsaseră cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
viață se află. Se vedea după mers. Pe străzi era tensionat, iute, eratic de ușor și nesăbuit, cu părul său de vârstnic zburlit pe ceafă. Trecând strada, ridica umbrela Înfășurată și arăta cu ea mașinilor, autobuzelor, camioanelor În viteză și taxiurilor ce se Îndreptau amenințător spre el direcția În care intenționa să meargă. Putea fi călcat, dar nu se putea dezbăra de stilul său de a merge, hotărât, orbește. Cu hoțul de buzunare ne aflam Într-o zonă mărginașă nesăbuinței. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trei zile, domnul Sammler Își dăduse seama că va trebui să o scoată pe fiica lui de acolo. Nu putea sta mult În Israel. Nu era dispus să-i cheltuiască banii lui Elya Gruner. Totuși vizitase Nazaretul și luase un taxi până În Galileea, pentru interesul istoric al lucrului, de vreme ce era În vecinătate. Pe un drum nisipos, găsise un gaucho. Sub o pălărie ca o tipsie strânsă sub bărbie, În pantaloni largi argentinieni băgați În cizme, cu o mustață stil Douglas Fairbanks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spună că sunt bolnavi. Nimic nu era omis. — Scena britanică În anii ’30 - trebuie. Pentru seminarul meu. — Vechiturile alea? — Exact. Chiar ce ne trebuie. — Bloomsbury? Toate alea? Dar de ce? Și pentru cine? Feffer veni să-l ia pe Sammler cu taxiul. Se duseră În oraș În stil mare. Feffer puse accent pe stil În cazul ăsta. Spuse că șoferul trebuie să aștepte cât Își ținea Sammler prelegerea. Șoferul, un negru, refuză. Feffer ridică vocea. Spuse că era o chestiune juridică. Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cât Își ținea Sammler prelegerea. Șoferul, un negru, refuză. Feffer ridică vocea. Spuse că era o chestiune juridică. Sammler Îl convinse să o lase moartă când era cât pe ce să cheme poliția. Nu e nevoie să mă aștepte un taxi, spuse Sammler. — Atunci șterge-o, Îi spuse Feffer șoferului de taxi. Și fără bacșiș. Nu-l brusca, spuse Sammler. — N-o să fac vreo distincție pentru că e negru, spuse Lionel. Aud de la Margotte că ați dat peste un hoț de buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vocea. Spuse că era o chestiune juridică. Sammler Îl convinse să o lase moartă când era cât pe ce să cheme poliția. Nu e nevoie să mă aștepte un taxi, spuse Sammler. — Atunci șterge-o, Îi spuse Feffer șoferului de taxi. Și fără bacșiș. Nu-l brusca, spuse Sammler. — N-o să fac vreo distincție pentru că e negru, spuse Lionel. Aud de la Margotte că ați dat peste un hoț de buzunare negru, apropo. Unde mergem, Lionel? Acum că sunt pe cale să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-se. Cert ca soarta, ca o lege a naturii, o piatră În cădere, un gaz În ridicare. Știa că hoțul nu mergea cu autobuzul pentru transport. Pentru a Întâlni o femeie, pentru a merge acasă - indiferent cum se distra - lua taxiuri fără greș. Și le permitea. Dar acum domnul Sammler se uita În jos la umărul său, cel mai Înalt om din autobuz, În afară de hoț. Văzu că pe banca lungă din spate Încolțise pe cineva. Înclinat vajnic, spatele lat Îi ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
platforma verde ridicată a gazonului despărțită de cărări cenușii uscate și traficul rapid În cerc - automobilele spurcate, necugetate, Împuțite. Sammler n-avea nevoie de mâna lui Feffer pe cot. Se trase În lături. — Eu intru. — La ora asta nu găsești taxi. Se schimbă tura. O să merg cu dumneata. Sammler, ținând Încă pălăria și caietul la subsuoară, cu umbrela agățată de Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor, În fumul cârnaților pe grătar. Barele de la intrare măsurară fisele cu sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Toate mijloacele locale de comunicare sunt În decădere, spuse Sammler. Până și Cracovia pe vremea lui Franz Josef era mai eficientă decât poșta americană. Iar Shula poate fi ridicată de poliție, de asta mă tem. Putem trimite portarul cu un taxi? — Telefonul ce-are? — Da, desigur, dacă aș putea fi sigur că vorbesc chiar cu doctorul Lal. O explicație directă. Nu m-am gândit la asta. Dar cum să dau de număr? — Nu poți să-i duci pur și simplu manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i dai un telefon. Poate ar trebui să-i duc eu scrisoarea, unchiule. Personal. — A, da, o femeie. Venind din partea unei femei, ar putea avea un efect de Îmbunare. — Mai bine decât portarul. Încă e lumină afară, pot lua un taxi. — Am ceva bani În cameră. Cam zece dolari. Apoi o auzi pe Margotte la telefon, cerând lămuriri. Banuia că lucrurile se făceau În modul cel mai puțin eficient. Dar Margotte era promptă În a-l ajuta când dificultățile erau reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
poate aștepta aici cu mine. O să fie așa de nerăbdător să ia manuscrisul. O văzu curând În stradă. Atingînd draperiile din sibir, o privi mergând spre West End Avenue, În sus pe lățimea palidă a asfaltului, alertă la prezența unui taxi. Era mică, era puternică și avea un soi de mândrie feminină, Închegată. Ușor tremurătoare, cum fac femeile când se grăbesc. Trepidând ciudat. Și cu totul stranie. Femeile! Probabil că le suflă curentul printre picioare. Asemenea observații Își aveau În principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
străzile, care acum erau de un albastru Închis, o lucire albăstruie de la felinare. Încovoiat, mergând repede. Avea numai două ore, și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între 86th Street și Second Avenue, avea să fie nevoit să ia un taxi. West End-ul era foarte posomorât. Prefera chiar și Broadway-ul cel fumegând, oftând, Îngrămădit cu neghiobi, tremurând, Împuțit. Cu smocurile de deasupra ochelarilor mătăsoase, sure, Încâlcite, ridicându-se pe când el Înfrunta fenomenul. Nu avea rost să fii observatorul sensibil, turistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]