12,390 matches
-
e altă dandana, că nimeni nu intelegea, ce vrea acel ochelarist cu DADADA. Păi aste el dorea, și azi irită prostia ce-i mereu gravidă De n-ar fi Dumnezeu, de n-ar fi Dumnezeu, eu tot aș vizita un templu, un muzeu, de nu ar exista nimic divin, atunci eu tot m-aș mulțumi privind la câini și prunci, beția religioasă din marile orașe se-asămănă picturii grăbite, în guașă, barbară este oaia, iar lupul un estet, iubirea este trustul cu
CA UN PAING de BORIS MEHR în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355229_a_356558]
-
numai .Cartea de față, despre una din aceste minuni face vorbire. Pentru a intra în atmosfera cărții, descrierile sunt făcute cu har cât cu multe cunoștințe geografice și istorice. Voi aminti cele 7 minuni ale lumii antice; Farul din Alexandria , Templul lui Artemis, din orașul Efes Statuia lui Zeus Colosul din Rados ( Străjuia intrarea în portul din insula Rodos din Grecia. Rodos, este o insulă aflată în Asia Mică, unde Marea Egee, întâlnește Marea Mediterană ). Grădinile suspendate ale Semiramidei Mausoleul din Halicarnasus Piramidele
DE DOINA CERNICA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355680_a_357009]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Reportaj > "TEMPLU AL PLENITUDINII"- STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 264 din 21 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un alt “solitar” dar și “solidar” cu câștigul pus în slujba comunității, cum s-ar zice pe la
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
și un ingredient cu o doză mai mare sau mai mică de trimitere, la ce-ai mâncat destul de des când erai mic, de-a dat peste tine o astfel de pleașcă... Dacă m-ar pune cineva să aleg două-trei dintre “templele plenitudinii” trăirii într-o altă lume, cum îți oferă șansa peisajul magnific și nepământean al Las Vegasului, aș alege în ordine “Bellagio”, “Caesare Palace”, “Mirage” și “Stratoshere”, cel din urmă pentru “dezmorțirea” și “radicalizarea” urmelor tale de curaj pe care
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
scheleți contraforți din fier, ieșiți și sprijiniți din fuselajul-trunchi puternic al “suveicii” pe care alunecă câteva “minivagonete” într-un loc extrem de restrâns, ocolind ca într-un “desen hașurat” turnul, un magnific “spectacol” al celor “fără teamă de moarte!”. Referință Bibliografică: Templu al plenitudinii - Stratosphere din Las Vegas (XIV) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 264, Anul I, 21 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
amețește. Cînd era verde ea a tremurat, Pặtrunsặ blînd de razele de soare, Care o inundau cu-n vis curat. Ce e iubirea, de nu-i împlinitặ ? M-aș rặstingni în trupul tău smerit. Și tu te-ai risipi în templul meu, Cutremuratặ de atît iubit. Īntr-o grặdinặ te-aș iubi, minune, Cum se revarsặ rîul pe cîmpie, Cum zburdặ cặprioara pe coline, Cînd tremurặ sfioasa-ți pặpặdie Pe unde umblai tu, frumoasa mea mireasặ dimanche 1er marș 2009 Pe unde
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
BAROC TREI Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea că o parặ Lirismul bezmetic ține loc de breloc Și-nghesuita-n ramă acelui gînd de fiarặ, Aud cum nesfîrșirea îmi zice “N-am, bre, loc!” Dar fặ-ți un loc în locu-i, un templu mai hidos Decît o tușặ finặ de pensulặ pe-o fațặ, Care s-a smuls din ramă perfidului colos Că umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ . Īn timp chiar și gîndirea e verde sau amarặ, Ca pasặrea din visul cu
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
se sprijină pămîntul Auzi cum se-ndîrjesc și stelele și vîntul Vrînd parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc Hai, sfîșie-mi cămașă și caută-mi o armă Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi și mă sfarmă De-aceea, minunato, candoarea ți-o cerșesc. TEMPLUL DE ZĂPADĂ Ard lumînări în templul de zăpadă Și ceară rece se topeste-n valuri În ceasul zilei nuferi or să cadă Din marile tivite-n veci de maluri Corăbiile s-au uscat la soare Și Carul mare stă cu
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
și stelele și vîntul Vrînd parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc Hai, sfîșie-mi cămașă și caută-mi o armă Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi și mă sfarmă De-aceea, minunato, candoarea ți-o cerșesc. TEMPLUL DE ZĂPADĂ Ard lumînări în templul de zăpadă Și ceară rece se topeste-n valuri În ceasul zilei nuferi or să cadă Din marile tivite-n veci de maluri Corăbiile s-au uscat la soare Și Carul mare stă cu oiștea-n sus Se risipesc pe
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
POEM BAROC TREI Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea că o parặ Lirismul bezmetic ține loc de breloc Și-nghesuită-n ramă acelui gînd de fiarặ, Aud cum nesfîrșirea îmi zice “ Nu am loc!” Dar fặ-ți alt loc în locu-i, un templu mai hidos Decît o tușặ finặ de pensulặ pe-o fațặ, Care s-a smuls din ramă perfidului colos Ca umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ . Īn timp chiar și gîndirea e verde sau amarặ, Ca pasặrea din visul cu
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
în curtea ta bunica Rămâne amintirea și lacrima ce-mi pică. DUMINICĂ INIMII Duminică îmi plânge cu lacrimi arămii Că suntem azi prea reci, prea surzi și prea puștii! Duminică în roșu ce seamăn-a sfârșit Precum o așteptare, un templu fără schit. Duminică în lacrimi, ne plânge Dumnezeu Ca o fecioara tristă care iubește-un zeu. Duminică ploioasa, cu muguri prin noroi Ca nufărul ce crește doar în ținutul „doi”. Duminică de aur pe-alei spoite-n cer Prin pașii
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
talentată, fermecătoare, generoasă. Ce materie are poezia? Cuvântul! Ce materie are muzica? Sunetul! Ce materie are pictura? Culoarea! Ce materie are omul? Spiritul...! Nu există spirit în afară de adevăr, în afară de timp, în afară de spațiu, în afară de materie. Spiritul aparține infinitului și eternității, iar templul lui este omul! Una dintre aspirațiile înnobilării spiritului omului corespunde creației artistice. Canalurile prin care arta coboară de la cosmos la om și urcă de la om la cosmos, sunt glasul, ochii și sufletul. Pe toate, Medeea Marinescu le preia încărcate de
MEDEEA MARINESCU NU SE ÎNSTRĂINEAZĂ ÎN NOAPTEA CULTURII ROMÂNEŞTI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346143_a_347472]
-
de când noaptea a coborât peste pământ și oameni. Nu păcatul adamic constituie grava noastră pierdere, ci fausticul conștient al vinderii, de dragul lumescului, a sufletului căreia divinitatea supremă îi dorește întoarcerea în matricea din care l-a desprins, dăruindu-l trupului, templul creației sale. Acolo unde este pustiu este și meditație, este un loc al întâlnirilor lumilor în dimensiuni. Faptul că „omul începuse să vorbească singur...” este îmbucurător pentru că atunci zadarnicul pune capăt împrăștierii ideilor, adunându-le într-o singură cupă, cea
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
bulibășeală: prin nudul vieții moleșește un dor de moarte - cumințeală... dezmățul vieții - cancer liric încă din cer jura oniric: la-al morții mistic - unic schit s-a vindeca - pururi sfințit... ...prefața iernii - oarba vară mătăhăind - prin spini - spre Scară... ÎN TEMPLUL PĂDURII pe sub podìri de verde înfrunzit strecoru-mi fìrava făptură de tăciune iar clorofile grase - lujer îmbulzit trezesc în mine grave - scumpe strune șerpii-copaci se-mbuibă toți de umbră și mă privesc cu nepăsare sumbră s-a fost clădit pădurea ca
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
ani mai mare decât el. “Intră! Scuză-mă, puțin... să-mi schimb tricoul! Ți-am pus o limonadă pe masă!” zice și trece spre baie. E ud, ca și cum ar fi ieșit de sub duș. Mă plimb, cu emoția turistului surprins la templele grecești...Nu știu de ce lăcrimez. Suntem atât de superficiali (când îi etichetăm pe cei cu care intrăm în contact)! Merităm să fim nefericiți, pentru asta? “Baia e liberă! Poți să faci un duș, dacă vrei. Și hainele tale sunt ude
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
Acasa > Versuri > Iubire > METHEXIS Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului S-au mătuit de mult ferestrele știute Din sufletul ce-și suie dorința către cer Răsună rugi prin temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă și mister. Cheamă Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând
METHEXIS de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368847_a_370176]
-
a făcut fapte mărețe Ei au amuțit ca piatra, trupurile lor păreau să înghețe. Până a trecut poporul Tău, Doamne, neamul ce ai mântuit. Tu îi vei aduce și așeza în Țara lui Israel ce le-ai dat-o, la Templul pe care Ți l-ai pregătit. Dumnezeule, Casa care Ți-ai pregătit-o cu Mâinle Tale întotdeauna a Ta o să fie, Dumnezeu va domni pe vecie! Caii faraonului, carele și călăreții lui s-au înnecat în a mării apă, Iar
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
Autorului ALEAN de Nicolaie DINCĂ Acum s-a domolit și nu mai doare, Dar nici nu știi ce tare m-a durut, Când îți pusesem viața la picioare Iar tu ți-ai râs de mine cum ai vrut. Îți născocisem templu de zeiță Tu însă mă tratai ca pe-un fantom: Ori mă credeai imun la suferință, Ori nu simțeai că sufăr - că sunt om. Îmi înrobisei gândurile toate Și nu vedeam decât prin ochii tăi, Credeam că fără tine nu
ALEAN de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368969_a_370298]
-
prisma propriilor defecte, și aceasta din cauză că nu ne-am analizat, nu ne cunoaștem defectele spre a îndrepta, mai întâi, propriul nostru suflet. Ca atare, pentru a putea da iubire celor din jur, să nu uităm formula imperativă scrisă pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți!”. Să ne cunoaștem și să ne iubim pe noi înșine, dar cu măsură, fiindcă iubindu-ne prea mult, nu are loc iubirea pentru celălalt în sufletul nostru. Nimeni nu este perfect
ARMONIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368972_a_370301]
-
scrise de domnia sa în nota întâlnirii. Nu putea lipsi nici o scurtă dare de seamă a activității desfășurate de către Asociația „Baia Domnilor” prezentată de către domnul vicepreședinte Mircea Costinaș, având în prim-plan realizările menite să atragă atenția asupra Muzeului Buciumanilor, un templu al aurarilor în care se vor întâlni colecții de flori de mină, de obiecte cu specific minier, de fotografii purtând semnătura lui Bazil Roman, cel mai cunoscut fotograf al minerilor și de cărți legate de buciumani și de viața aurarilor
ÎNTÂLNIRE ÎN MIEZUL DE AUR AL ŢĂRII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369027_a_370356]
-
ca după omologare să vândă acel sistem ca sistem echivalent IBM, ceea ce nu-i convenea multor țări din CAER. După omologare - excursie în jurul Erevanului. Mai întâi am fost urcați, cu autocarul, pe un munte înalt, prăpăstios, unde era încă un templu antic, de pe vremea romanilor. Priveliște ciudată : prăpăstii, sate de munte cu case țărănești, cu pământ arabil puțin, capre, oi în jurul satelor. În zare, Munții Ararat, din zona aceea din Turcia zisă și regiunea blestemată, nelocuită, în care turcii au exterminat
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
Vrancea: DESTINE POETICE (versuri) Se poate spune că frunzele arămii ale toamnei, albul zăpezilor pure, verdele încă nesperat al primăverii, aurul miriștii în bătaia soarelui văratic, toate și-au dat întâlnire aici, pe câmpul fără de sfârșit al amintirii, în sacrul templu al familiei. Vincențiu Micheci se dovedește a fi un poet de forță, calat spre redescoperirea unor noi orizonturi spirituale. Când melancolic, când visător, el rămâne mereu atent la detaliu. Versul frumos șlefuit, descins din tinerețile sale, poartă o amprentă de
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
este și creștin și naționalist.” (Părintele Sofian. Ediția a doua, revăzută și adăugită de Constanța Costea și Ioana Iancovescu. Ed. Bizantină, București-2012, p. 628) Pământul îi dorul ce „mușcă” din sufletul celor ce-l iubesc, subliniază Petru Baciu. Pământul îi templul în care odihnesc osemintele strămoșilor noștri, cu nestinsele lor măriri. Duhul lor ne veghează cu lacrimile lunii, cu nisipul de aur al stelelor, cu razele soarelui, murmurul apelor, geamătul de altădată al codrilor, care în vremi de primejdii le-a
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
o lume dominată de ipocrizie, în numele adevărului, binecuvântată de lumina cuvintelor, poeta Ana Bucătaru ni se spovedește și se împărtășește în scris. Face asta într-un mod autentic, dăruindu-ne nouă, cititorilor, un minunat jurnal poetic. Zidită de vie în templul singurătății, sacrificată pe altarul iubirii, Ana își acceptă destinul și scrie. Uneori mă întreb, când mai doarme?! O foame nebună de cuvinte o stăpânește și dezlănțuită, fiecare suspin devine poezie. Captivă unei iubiri zbuciumate, poeta iubește infinit și sacru, încalcă
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
susură ca apa unui izvor, clasic, rimat și ritmat, cu o muzicalitate aparte ce va încânta cititorul cu acorduri de harpă. Scena lumii este vastă, spectacolul poeziei derulându-se fără a fi intempestiv, oficiat mimetic, precum o slujbă în ancestralul templu al muzei. Dumnezeu însuși ascultă cu mirare poeticele rugi înălțate către cer, nu atât spre binele propriu, cât spre bunăstarea și fericirea lumii, așa cum îi șade bine sufletului cu adevărat credincios. Parte a unui altfel de fel de a fi
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]