4,773 matches
-
corpul, dezechilibrând ordinea interioară a unui sistem închis și suficient sieși. În cadrul discursului cyborgic însă, corpul uman devine o colecție de părți, iar organul un obiect de înlocuit. O definiție neutră a protezei în această direcție este dată de același teoretician: „o proteză este o parte cyber (corporalăă” (Wilson, 1995, p. 243Ă, marcând intersecția dintre sistemul tehnologic și sistemul organic. Această definiție își pierde însă imparțialitatea și inocența, în momentul în care se aduce în discuție problematica conștiinței: intruziunea unei proteze
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prezentate. Acesta concretizează în discursul său tema postumanului digital (vezi al treilea capitol despre problematica postumanăă în termenii radicali ai protezării umanului, în același timp teoretizând pe marginea propriei arte cyborgice. Arta mașinică a lui Stelarc este discutată de către majoritatea teoreticienilor din perspectivă artistic-tehnologică, în termeni de „estetică a protezei”, pentru a defini demersul acestui tehnoartist ca „sculptor genetic” care „hipersensibilizează” corpul uman, ca „arhitect al spațiilor corporale interne” sau în calitate chirurg care mijlocește „implantul visului” sau „transplantul dorinței” (vezi
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
iluzii și dezamăgiri pe care le presupun relațiile sociale online, spre exemplu neconcordanța dintre prezentarea ideală din cadrul virtualității și înfățișarea din cadrul realității fizice. În continuarea acestui tip de discurs de promovare, o altă sintagmă preferată de Turkle, și de alți teoreticieni ai cyberculturii sub influența postmodernismului, este „identitatea fluidă”. Această sintagmă este sugestivă pentru felul în care, în rețeaua Internetului, subiectivitatea umană își pierde stabilitatea și soliditatea, topindu-se și contopindu-se în multitudinea autoreprezentărilor avatarice electronice. Cyberspațiul devine astfel „spațiul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dintre identitate și diferență. Astfel, acest tip de alteritate nu urmărește să cauzeze dispariția subiectului, ci doar dispersia, fragmentarea sau multiplicarea sa în rețea: de la pluralitatea de poziții și de locații la discontinuitatea și diseminarea de funcții și acte. Majoritatea teoreticienilor din cadrul cercetării virtuale actuale uită însă, în discursul identității și al alterității, de latura existenței corpului fizic, luând în considerare strict avantajele oferite de medierea computațională pentru „îmbunătățirea” gândirii și a simțurilor umane. Un astfel de teoretician este Ascott (1995Ă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și acte. Majoritatea teoreticienilor din cadrul cercetării virtuale actuale uită însă, în discursul identității și al alterității, de latura existenței corpului fizic, luând în considerare strict avantajele oferite de medierea computațională pentru „îmbunătățirea” gândirii și a simțurilor umane. Un astfel de teoretician este Ascott (1995Ă. Prin crearea termenului de cybercepție (cyberceptionă, acesta reunește sub emblema cuvântului noțiunile de concepție, percepție și cibernetică. Cercetătorul nu dă o definiție propriu-zisă noului termen și nu îi sistematizează trăsăturile, însă compilează o serie de speculații în jurul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spulberarea ideii de unicitate a individului și prin pulverizarea barierelor corporalității fizice. Problema este că Ascott (1989, 1995Ă discută strict conectarea minților umane (mind-to-mindă sau simbioza conștiință-mașină în cadrul rețelelor computerizate, considerând chiar posibilitatea lipsei trupului (mintal of bodyă. Astfel că teoreticianul vorbește de diseminarea eului în rețea, de interconectarea subiectivităților, de multiplicarea minților umane pentru a se delimita de abordarea unitară, solitară a minții sau a conștiinței: „cybercepția nu este atât de mult o nouă facultate, cât o facultate revizuită. Este
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a scris mult în ultimele decenii. Pentru „condiția postmodernă” s-a scurs multă cerneală, fie pentru a o legitima, fie pentru a o critica și discredita, iar tezele postmoderniștilor sau, dimpotrivă, cele ale criticilor postmodernismului sunt deja bine cunoscute. Printre teoreticienii care s-au încumetat să scrie despre condiția postumană se află: Peter Sloterdijk, Shannon Bell, Francis Fukuyama, Donna Haraway sau Katherine Hayles. În cadrele maleabile ale conceptelor de postuman și de postumanism se manifestă câteva direcții bine conturate, de la cele
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
postuman și de postumanism se manifestă câteva direcții bine conturate, de la cele radicale la cele „slabe”. Comună acestor direcții este preocuparea pentru dilemele existențiale și culturale ale tehnoștiinței, însă viziunea lor este diferită. În vecinătatea postumanismului se află trasumanismul, unii teoreticieni ajungând chiar să echivaleze aceste două orientări. Studiul de față disociază între postumanism și transumanism (vezi mai josă din rațiunile practice ale chestionării transumanismului radical și ale promovării unui postumanism critic temperat. Vom prezenta în cele ce urmează perspectiva postumană
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vitezei și a capacității de memorie a creierului în mod literal-material. Pe de altă parte, mașinile informaționale devin, în perspectivă transumanistă, „copiii minții” (mind childrenă noastre prin argumentul că acestea există în corpurile (suporturileă materiale umane. Mai mult decât atât, teoreticianul postulează posibilitatea existenței exclusiv sub forma simulării corporale sau a minții în cadrul mașinii: Acest lucru duce la întrebarea dacă o minte este în cele din urmă o abstractizare matematică, de ce presupune o formă fizică? Nu există proprietățile matematice chiar dacă nu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de masă. Natura și umanul se identifică în producție astfel încât nu se mai operează nici o distincție între producător și produs. Pentru Deleuze și Guattari, analiza umanului în raport cu tehnologia capitalismului se prezintă sub forma unei schizoanalize din moment ce schizofrenia guvernează societatea mașinizantă. Teoreticienii încearcă să reliefeze modul în care delirul se manifestă ca o investigare a inconștientului în câmpul social-istoric, producând o recurență a comunicării în sistemul om-mașină, înscrisă într-o „deteritorializare” specific mașinistă a umanului. Problematica mașinilor sociale și tehnice pe care
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de producție devine interioritatea mașinilor dezirante. Prin urmare, Deleuze și Guattari nu resping doar psihoanaliza freudiană care a obturat viața instinctuală și dorința, încarcerându-le în „complexul lui Oedip”, codul limbajului familiei alcătuit în numele controlului social, ci și capitalismul însuși. Teoreticienii propun, pe de o parte, analiza schizofreniei ca o modalitate de observație a naturii umane obscurizate de controlul social al „dorinței”, o altă manifestare a „voinței de putere” nietzscheene și, pe de altă parte, o etică a rezistenței împotriva capitalismului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și a endo-colonializării, a fundamentalismului tehnoștiințific (Virilio, 1993Ă. Această din urmă revoluție (a nanotehnologiei, a reproducerii in vitro, a biogeneticii etc.Ă este teoretizată ca fiind îndreptată, de către pancapitalismul tehnologic, dominator și totalitar, împotriva trupului și a identității umane. Dacă teoreticienii ciberneticii asociază progresul tehnologic cu demersul umanist, Virilio critică anexarea percepției, a identității și a corporalității la viteza și la automatizarea mașinilor numerice. Astfel, dacă pentru Negroponte (1999Ă, sistemele de calcul „tind” să semene tot mai mult cu oamenii, să
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
special în capitolul al treilea. 2. Badmington (2000Ă utilizează conceptul de postumanism pentru a desemna criza „umanismului”, așa cum aceasta din urmă s-a constituit în emblemele raționalismului și ale idealismului promovate începând cu Descartes. Astfel, postumanismul este analizat de către diverși teoreticieni în operele lui Marx, iar pe de altă parte în lucrările lui Freud și ale lui Lacan, fiind echivalat cu asumarea condiției materialiste și, respectiv, a condiției inconștientului în cadrul existenței umane. Alte direcții semnalează conturarea diverselor accepții de postumanism începând
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
relație cu lumea și în relație cu propria subiectivitate, ca trupuri și minți interdependente, ca euri multiple. Schizo-analiza este mărturia multiplicității dinamice a umanului și a creațiilor dorinței ca rezultat al inconștientului productivezi Acest tip de analiză este opus de teoreticieni psihoanalizei, adică teoriei psihanalitice monolitice și totalizatoare care nu ia în considerare raportul dinamic, multiplu și fluctuant al subiectului cu lumea. Schizo-analiza devine metoda prin care se acordă prioritate fluxului dorinței productive: dorința care întrerupte permanent ansamblul lumii și al
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
el este mașinic. Nici imaginar, nici simbolic, el este Realul însuși, «imposibilul real» și producerea sa”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 62Ă. Dorința, caracteristică mașinilor dezirante, este un proces preconștient și libidinal, generând un delir mașinic al subiectului uman. Astfel, teoreticienii consideră modelul psihanalitic freudian unul reducționist: toate conținuturile subiectivității depind de logica structurală (oedipiană, fixă, deterministăă a inconștientului. În termeni schizo-analitici, dorința nu mai apare drept o activitate asociativă ca la Freud, ci drept una conectivă, garantând caracterul productiv al
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
urăște pe celălaltă. Pentru Deleuze și Guattari, complexul lui Oedip nu este un principiu al dorinței, ci o idee propagandistică în serviciul reprimării vieții interioare în cadrul mitului familiei. În loc să privească inconștientul ca pe un teatru (hamletian sau oedipiană, cei doi teoreticieni consideră inconștientul o industrie care produce și, în loc de a înțelege prin psihanaliză primatul unui factor (tatăl, mama, falusulă, acordă prioritate multiplicității dorinței. 8. Studierea Internetului din perspectivă psihologică îi aparține, spre exemplu, teoreticienei Patricia Walace (1999Ă. Aceasta urmărește impactul psihologic
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
homeostaza (1945-1960Ă, reflexivitatea (1960-1985Ă și virtualitatea (1985 până în prezentă. Primul stadiu al ciberneticii este ilustrat prin Claude Shannon și Norbert Wiener (stabilitatea sistemelor mecaniceă, al doilea prin Humberto Maturana și Francesco Varela (accentul asupra observatoruluiă, iar al treilea prin diverși teoreticieni ai inteligenței și vieții artificiale (robotică și simulareă. 19. Katherine Hayles (1999Ă remarcă perpetuarea umanismului liberal (care cultivă coerența și raționalitatea euluiă în opera informaticianului Norbert Wiener sub forma „anxietății cibernetice”: calculatorul este designat astfel încât să nu amenințe autonomia subiectului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
flexibilitate? (Ostrom, 1972). În timp ce o serie de autori abordează guvernanța ca o alternativă la guvernarea ierarhizată, alți autori interpretează guvernanța din perspectiva rețelelor de politici, ca mănunchi de instituții formale de guvernare (Rhodes, 2000; Pierre și Peters, 2000). Mai recent, teoreticienii au demarat examinarea modalităților prin care globalizarea facilitează difuzia autorității politice la nivelul instituțiilor subnaționale și internaționale (Kahler și Lake, 2003). Alte cercetări sunt focalizate pe proliferarea actorilor nonguvernamentali în guvernanța internațională (Keck și Sikkink, 1998; O’Brien et al
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
blocajelor în procesul de negociere este posibilă dacă se conștientizează faptul că fiecare dintre participanții la rețea va rămâne în structură atâta vreme cât speră să obțină „ceva” din această poziție. Capitolul 2 Noua guvernanță Abordarea generală a guvernanței este utilizată de teoreticieni pentru analize abstracte referitoare la construcția ordinii sociale, coordonarea socială sau practica socială în contexte specifice. Schimbările produse la nivelul statelor, după 1980, conduc spre un concept cunoscut drept „noua guvernanță”. Conceptul „noua guvernanță” gravitează în jurul politicilor publice și democrației
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
organizarea societății civile. Adoptarea unui model centrat pe cetățean în elaborarea politicilor este o manifestare a angajamentului fundamental pentru participarea cetățenilor la guvernare, care caracterizează orice sistem politic democratic. Dintr-o perspectivă largă, angajamentul este reflectat în eforturile activiștilor și teoreticienilor de promovare, ceea ce a fost etichetat ca „democrație deliberativă”, „democrație directă” sau „democrație participativă”. La un nivel mult mai restrâns, acest angajament este reflectat în inițiativele locale prin care guvernele locale au urmărit implicarea cetățenilor în luarea deciziilor care îi
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
cont de matricea valorilor personale și politice individuale, pe care o astfel de diversitate le implică. Acest lucru face ca implicarea cetățenilor în deliberarea despre guvernanță și proiectarea politicilor publice să nu reprezinte o sarcină simplă. Referitor la acest subiect, teoreticianul James Bohman afirmă: „Este adevărat că aranjamentele actuale... nu promovează acel tip de deliberare publică de care este nevoie în societăți complexe și pluraliste” (Bohman, 1996, p. 243). Există, desigur, și alte argumente pentru implicarea comunității dincolo de imperativele etice ale
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
supranaționale (prin transferul competențelor naționale către Bruxelles), ci pe problemele asociate cu eficacitatea, legitimitatea și sustenabilitatea acțiunii politice colective asumată în această nouă ordine politică. De la crearea Comunității Economice, în 1950, și până la jumătatea deceniului nouă al secolului trecut, atenția teoreticienilor a fost concentrată pe explicarea procesului de integrare europeană. Alternativele cadrului teoretic, neofuncționalismul, liberalismul interguvernamental și istoricul instituționalismului care au fost dezvoltate, în special pe parcursul acelor ani (în particular în SUA) au fost strâns legate de dezbaterile din domeniul relațiilor
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
altă parte, în celelalte arii ale politicilor publice, UE este o organizație internațională în care statele membre au drept egal de veto. Această natură specială ridică o serie de chestiuni de ordin politic și teoretic când este studiată acțiunea publică. Teoreticienii guvernanței au tendința de a nu agrea această problemă a excepționalului. Pentru unii dintre aceștia, natura specială a sistemului politic al UE este consecința analitică logică a faptului că Uniunea Europeană nu trebuie comparată cu niciun alt sistem politic sau organizație
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
local. Cum ar trebui aceste servicii să fie organizate și de cine? Sunt, de asemenea, importante eforturile inițiate pentru măsurarea descentralizării regionale și locale la nivelul statelor dezvoltate și în curs de dezvoltare. În plus, guvernanța multinivel este analizată, de teoreticieni, în termeni de cerere și ofertă pentru jurisdicții. Propunerea unor jurisdicții flexibile de „tipul coalițiilor voluntare pentru finanțarea și alegerea unor bunuri publice” constituie o provocare pentru eficiența guvernelor tip monopol, teritorial fixe. Studiul guvernării locale în Statele Unite și în
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
ci o abordare din ce în ce mai nuanțată în privința integrării dimensiunii europene. Din necesitatea Uniunii de a dezvolta acțiunii publice într-o varietate de domenii ale politicilor (cum sunt agricultura, competiția, comerțul, tehnologia, siguranța consumatorului, protecția mediului, transporturi, afaceri externe) a crescut numărul teoreticienilor (în special europeni) care au devenit tot mai preocupați de problemele legate de luare deciziei și implementarea acesteia și, de asemenea, de un pattern nou și emergent al acțiunii publice colective asumate la nivelul UE. Agențiilor le revine un loc
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]