2,577 matches
-
mișca hârtiuțe sau bețe de chibrit doar cu privirea și când nu-i cășuna pe coropișniță, se uita la filamentele de la becuri și ne uitam și noi până ne lăcrimau ochii ,chiar aveam impresia că ne dureau ochii la aceste tije, și uneori globurile încep să se clatine nițel. Doar Traian reușea să le facă să oscileze cam cinci-șase centimetri într-o parte și alta. Se plângea des de dureri de cap. Odată, "adormindu-l" cum aveam obiceiul, adică strîngîndu-l în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așeze dedesubtul Dinotheriului. Tocmai la doi metri deasupra capetelor noastre începeau să se rotunjească coastele gălbui, oasele boante ale coloanei, să atârne țeasta mare cât amândouă corpurile noastre la un loc. Între picioarele monstrului, groase ca stâlpii, priveam șurubăria și tijele discrete care-l țineau în picioare. Uriașul cu picioare de lut. Ea nu mi-a zis nimic, a fost un fel de telepatie faptul că ne-am apucat, îndîrjiți, de treabă. Mă întreb și acum, printre multe alte lucruri, ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lume fără legături cu cea reală. Desigur, Marcel se imagina într-un camion de război, vânând la nemți cu grămada. Din când în când apăsa pe pedalele din podea, care declanșau, spunea el, mitraliera. Dar eu, mișcând înainte și înapoi tija cu bilă de ebonită la capăt, eram departe de fanteziile astea; îmi închipuiam că aș putea trăi toată viața în cabina aceasta, având grijă de Zizi și spunîndu-i tot felul de povești și de poezii. Bordul camionului era spart, desprins
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de dimineață, încărcată de rouă, plină de musculițe aurii, fremătând din miliarde de frunze transparente. Umblam prin acea pădure mirosind a lemn roșcat, a tanin, a putregai, printre trunchiurile tinere și lungi, suple, arcuite spre soare într-o unică mișcare, tije de smarald și aur, totuși atât de vii! Prin bolțile largi ale crengilor se deschideau ochiuri de cer albastru. Parcă de-acolo veneau fluierăturile păsărilor care aboleau liniștea... Pe sutele de cărări care străbăteau codrul fără limite se strecurau arici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea pe pământ șerpui leneș, cărnos, o râmă, care contractîndu-se de câteva ori se sorbi în pământ. Am șters cheia bine cu poala rochiței. Capătul îi era în formă de treflă, ornat până la refuz cu bucle și lujeri de aur. Tija cheii, groasă și scânteietoare, reflecta deformat chipul meu și copacii din jur. La capătul de jos avea o plăcuță cu trei dinți egali, peste care mi-am trecut visătoare degetele. Am sărutat cheia și am vîrît-o bucuroasă în buzunar. Am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ani de zile, cu cretă, fracții și adunări. Pe pereți, în locurile unde atârnaseră planșele cu "Animale domestice" și cu "Să ne cunoaștem țara" sau unde se întinseseră hărți multicolore, rămăseseră dreptunghiuri gălbui. Un zob de sticle amestecat cu tije și discuri de tinichea arăta locul unde fusese laboratorul de chimie; în sala de științe naturale rămăsese uitat un animal incert, umplut cu paie. Zăcea pe podea, descusut în mai multe locuri și cu un ochi de sticlă rostogolit lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multe ori, peștii cei mai mari, răniți pe spate, scăpau doar cu o cicatrice până la viitoarea confruntare. Un alt gen de pescuit pe care-l practicam noaptea era cel cu cârlige mari și peștișori vii îzvârlugi, chișcari, boiști) înfipți în tija cârligului legat de o sfoară lungă cam de un metru, fixată prin laț de o lespede în mijlocul râului. Improvizam semne pe mal din bețe sau pietre, iar a doua zi, în zori, reveneam să scot cârligele cu peștele prins, dacă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și Gallaudet au un cuvînt greu de spus, iar mahării de pe aici nu au avut timp să se pregătească. Acum fii atent la bunătățile pe care le-am adus. Pe o masă din camera de zi: răngi, dălți, ciocane, o tijă lungă și subțire, avînd la capăt un cîrlig. Pe o pătură: un magnetofon și o Încîlceală de sîrme. Goddard spuse: — Mai Întîi jumulim tot nivelul. Recunosc că probabilitatea e mică, dar am adus un magnetofon, În cazul În care găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cea din celula lui Goldman. Desenă linia pe tavanele celor două celule și Începu să sondeze cu un ciocan și o daltă. Jack desfăcu un capac de protecție de la conducta din peretele lui Mickey și Începu să scotocească Înăuntru cu tija cu cîrlig. Nimic, doar pereți subțiri de tablă. Nici un fir În apropiere de gaură. Aveai toate motivele să te oftici, fiindcă era locul cel mai potrivit pentru plasarea unui microfon. Căldura ieșea cu un vuiet prin conductă. Jack se răzgîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apoi un clic de deconectare. Goddard spuse: — L-am cronometrat. Microfon activat de voce. După cinci minute de tăcere se Întrerupe automat. Jack Își șterse ipsosul de pe mîini. — Cum schimba Goldman banda? — Probabil că avea un soi de cîrlig, ca tija pe care ți-am dat-o. Grătarul din camera lui nu se ținea bine, așa că știm că cineva Își băga nasul acolo. Dumnezeule, chestia asta a fost acolo atîta timp? Iar Goldman trebuie să fi fost ajutat de cineva! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu pumnul în tăblia rotundă a mesei și rostește sacadat: — Cum îți permiți? Trio sesizează amenințarea de-abia voalată. Creierul lui, blo cat într-un spasm dureros, înregistrează mecanic detalii fără nici o noimă. Picioarele în formă de copită de căprioară. Tijele oblice care se încrucișează pentru a putea modifica înălțimea mesei, înde părtând mai mult sau mai puțin suporții verticali. Totul în cepe să i se învârtească în fața ochilor ca într-un calei doscop haotic. Augustus îl privește lung un minut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tonul până la limita umilinței: Nu asculta de bănuieli tăcute, șoptește precipitat. Pare agitat de o teamă profundă, care are darul de a trezi suspiciunile lui Tiberius. Ce fel de bănuieli? întreabă scurt. Se oprește lângă cadranul solar din grădină. Umbra tijei de metal, înfiptă într-o calotă de marmură, urmărește în concavitatea ei emisferică mersul răsturnat al soarelui pe cer. Un fel de paralelă diurnă. Mai are timp îndeajuns să-și vadă clienții înainte de a pleca la Ara Pacis. Întoarce capul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
altminteri erau intacte. Dar femeia și bărbatul fuseseră aruncați În aer. Bărbatul aterizase pe piatra unei zone Înguste din fața ferestrei de la subsol a uneia dintre case, iar femeia căzuse peste grilajul de la trotuar, fiind prinsă mai Întîi cu pieptul În tijele boante de fier. Era Încă prăbușită acolo. Gardianul găsise o bucată de perdea și o acoperise. Acum dădu la o parte perdeaua ca Mickey și Kay să vadă mai bine trupul. Kay se uită o singură dată, apoi Își Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dispăruseră, iar părul Îi stătea răvășit pe față; mănușile de seară erau Încă netede și neatinse. Rochia de mătase, argintată de lună, era strînsă lîngă ea pe trotuar de parcă Își arăta nurii; dar carnea spatelui gol se umflase acolo unde tijele metalice o presau din interior. — Ultimele tije ale grilajului de pe stradă, spuse gardianul, cînd le conduse pe Kay și Mickey pe treptele din zonă. Ce mai noroc! Au fost lăsate aici pentru că erau ruginite. O să fiu cinstit cu dumneavoastră. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
față; mănușile de seară erau Încă netede și neatinse. Rochia de mătase, argintată de lună, era strînsă lîngă ea pe trotuar de parcă Își arăta nurii; dar carnea spatelui gol se umflase acolo unde tijele metalice o presau din interior. — Ultimele tije ale grilajului de pe stradă, spuse gardianul, cînd le conduse pe Kay și Mickey pe treptele din zonă. Ce mai noroc! Au fost lăsate aici pentru că erau ruginite. O să fiu cinstit cu dumneavoastră. N-am Încercat s-o mișc. Totuși, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai e și sîrma ghimpată, probabil că s-a prins acolo. Legănînd corpul femeii Înainte și-napoi, reușiră să-l elibereze, dar era oribil să auzi și să simți cum fierul se freca de coastele ei și cum se Împiedicau tijele pe sub pielea spatelui. Ieși fleșcăită. Nu o Întoarseră și nici nu Încercară să-i Închidă ochii, ci o așezară repede pe targă și o Înfășurară În perdeaua ruptă care o acoperise Înainte. Avea părul blond și Încîlcit, de parcă dormise - ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Corpul acestuia era rece ca gheața și atrofiat; simțise oasele ascuțite sub piele. Deja murise? Dar nu, încă își mișca piciorușul. Și se auzi încă o dată același mieunat slab. O atinse din nou. Stai, sub piele nu sunt oase, ci tije unite printr-o cutie de metal. Ce mai era și asta? Era cumva la „Camera Ascunsă”? Sau cineva își bătea pur și simplu joc de el? Se ridică apoi și privi în spate. Cineva stătea la câțiva metri distanță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Postuman în zodia corporealității Constantin Vică Să zicem că într-o zi copilul dumneavoastră își taie o mână, așa cum a aflat că se face în jocurile FPS gen CounterStrike. Ce faceți? Probabil căutați un medic care să-i fixeze o tijă metalică pentru a prelua o parte din funcțiile mâinii. Nu v-ar deranja asta. Dar vă deranjează clonarea. Clonarea ar permite o mână nou-nouță în locul celei distruse. Și care e totuși diferența între cele două? Mai este copilul dumneavoastră același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
singură pagină. În străinătate situația se prezintă altfel. Marile rețele de televiziune folosesc lavariere, microfonul de mici dimensiuni care se atașează de haine și le permite reporterilor să aibă ambele mâini libere, sau microfoane de tip boom (fixate pe o tijă metalică si manevrate de un sunetist). În România însă, de lavalieră beneficiază aproape exclusiv prezentatorii, moderatorii sau cei care transmit din studio, iar boom-urile lipsesc aproape cu desăvâșire din echipamentul tehnic al televiziunilor, astfel încât reporterii de teren nu au
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
de măștile care acoperă părțile inferioare ale fețelor celor patru persoane cu aparență de roboți. Lampa enormă dă mesei de operație aparența unei nave spațiale din filme de ficțiune ; o navă abia luminată, încă legată de pă-mânt cu fire și tije misterioase. La un semnal nevăzut, irumpe o lumină albă, o lumină orbitoare care lasă în umbră tot ce mai lega nava de pământ. Ai spune că persoanele încremenite la limita dintre lumină și umbră sunt cosmonauți care așteaptă să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Îi permise lui Norman să se târască ceva mai departe. „O armă, „Își zise“. Îmi trebuie o armă!“ Privi În jos, către locul În care căzuse salteaua și văzu aliniate pe peretele din apropierea trapei de pe fundul habitatului o serie de tije argintii: „Harpoane I“. Când urcase, nu le observase. Fiecare harpon avea În vârf un bulb ca o grenadă de mână. Capete explozive? Începu să coboare. Tentaculele alunecau și ele În jos, urmărindu-l. Cum de știa calmarul unde se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o imensă rezervă de ficțiune. 67. Victor se visa în plin deșert, aplecat sub capota ridicată a unui automobil, pe cale de a-i demonta motorul. Gesturile lui erau extrem de dibace, iar piesele componente ale moto rului păreau fluide. Șuruburile, plăcuțele, tijele, arcurile, filtrele, toate se desprindeau cu o ușurință aeriană sub degetele sale agile. Visul era ca un fel de film proiectat pe un ecran : Victor juca în film, dar în același timp îl și privea și-l analiza din exterior
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
genunchii care se ridicau repede în mers. Îmi cunoșteam acest mers care parcă mă târa, înainte, unde-o fi, pe marginea pădurilor, a satului, a loturilor cu miriști pustii, de la Miroși la Siliștea, noaptea pe întuneric, dimineața lovindu-mă de tijele de floarea-soarelui, călcând în dovlecii de prin porumburi... Ajunsei într-o piață cu statuie. Piața era plina de coloane de indivizi în căciuli țărănești, dar și în șepci de elevi, și indivizi rău îmbrăcați, cu paltoane ca ale mele, dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tineri sezonieri care tocmai cărau, spre a fi încărcate într-o camionetă, vreo 25 de uriașe ghivece cu tran- dafiri. Un soi special de trandafiri: înalți cam cât un om și cu o floare cât un măr Domnesc în vârful tijei. O frumusețe. Punând și alte întrebări, am tras concluzia că și aici, ca și la serele de legume și fructe, valorificarea se face pe două căi: la fața locului și livrare pe bază de contract sau de comandă. Mă uit
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
coloristic pictu- ral. Am văzut până și toporași, și, mirați-vă, sânziene. Mi se părea că sunt la mine acasă. Nu mai spun de eleganta și spectaculoasa gențiană. Dar nu asemenea celei de la noi, de la Poiana Stampei, ci una cu tijă înaltă. Din florile ei se face un lichior delicios. Am și avut șansa să gust această băutura cu totul deosebită. - De urcat, am urcat noi, dar să vedem cum coborâm - ne-a... încurajat Josiane. - De ce spui asta, Josiane? - Fiindcă trebuie
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]