541,899 matches
-
cafenie/ s-a lichidat cu două destupături de pistol” (Femeia cafenie). Cum am putea citi asemenea pasaje de violent exotism senzual fără a medita la izolarea crîncenă care aștepta obștea românească, la naționalismul agresiv ce a coroborat-o după un timp, la pudibonderia oficială? La faptul că orice aspirație către lărgimea orizonturilor geografice sau doar fantaste era suspectă, taxată drept cosmopolitism ori trădare de patrie? În nu mai mică măsură sînt elocvente imaginile excentrice, insigne sfidătoare ale autonomiei spiritului creator, ale
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
și simboluri, și pe de altă parte că, mai târziu, în Franța, era singurul din grup care cunoștea germana, bineînțeles în afara prietenului său Max Ernst, germanul parizian. Victor Brauner nu avea decât 15 ani când, împreună cu familia, a locuit un timp la Viena, unde avuseseră intenția de a se instala definitiv. În acele momente Viena încă se afla în culmea marei sale aventuri culturale. Conviețuiau acolo Jugendstilul și expresionismul, dar și mișcarea constructivistă, condusă de arhitectul Adolf Loos, autorul formulei „Ornamentul
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
București, pentru un scurt interval, Victor Brauner este student la Școala de Belle Arte, ca elev al lui Dimitrie Serafim, un cuminte peisagist postimpresionist. In 1921, tânărul Brauner expune pentru prima oară la București opere de tendințe amestecate. În același timp este în contact cu scriitorii români de avangardă de la Paris: Ilarie Voronca și Tristan Tzara. Influențele acționează din toate părțile. La acea dată se întoarce de la Paris Marcel Iancu și devine un modernist oarecum rezonabil. Maxy se întoarce din Berlin
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
gestuală a lui Jackson Pollok, către misticismul iudaic al lui Rothko și spre faza expresionistă a lui Dubuffet și Wols. Din această fază există și în România câteva lucrări marcate de experiența cinematografică și coregrafică a lui Brauner în același timp cu mari apetențe mistice, totul obținut printr-un sistem de colaje mentale și tehnice, ca de pildă în pictura dedicată lui Gellu Naum, într-un grupaj de nuduri și o lucrare evident aluzivă la Miró.
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
care-o produce, actorul social își construiește o „față” (care, la Goffman cel puțin, nu se confundă cu masca ori persona). O povestire dintr-un volum de-nceput al lui O. Henry îl are drept erou pe un tînăr care, timp de 10 săptămîni, duce o viață dintre cele mai anoste și lipsite de perspectivă, ca funcționar mai mult decît modest; în fiecare săptămînă însă, economisește un dolar pentru ca în sîmbăta a celei de-a unsprezecea săptămîni să se-mbrace cu
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
dovedește o explorare a sinelui ca produs social, a modelului impus de standardele societății și a limitatei zone de libertate în punerea în scenă a eului. Lucrare avînd în centru microstructurile sociale, Viața cotidiană ca spectacol s-a dovedit în timp a fi, într-un fel, „veriga lipsă” între lectura micro- și cea macro-sociologică, se consideră în lumea științelor sociale. Teoria literară exploatează la rîndu-i segmente intense din studiile lui Goffman (nu numai Viața cotidiană..., ci și Stigma, Asylums: Essays on
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
nimic de zis, benzinăria îmi aduce noroc fiindcă, pe lîngă cele două pompe de benzină care nu-mi folosesc, are și un robinet cu apă potabilă de unde ne aprovizionăm cu toții atunci cînd, pe neașteptate, se oprește apa în bloc, pe timp niciodată precizat. Coada la apă amintește de secvențe ale războiului din Irak, doar că acolo problema s-a rezolvat ceva mai repede. Între bloc și benzinărie se află o piațetă pe care am străbătut-o adesea în diagonală, preocupată de
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
le vedea strălucirea, felul de a articula idei, spontaneitatea etc. Abia dacă treceau această probă a “aurei” îi invita. Urma, a explicat moderatorul, pregătirea personală: făcea rost de biografia invitatului, de cărțile lui (în cazul scriitorilor) și nu-și economisea timpul ca să le citească. Avea apoi o discuție preliminară cu viitorul musafir, în care-și explica intențiile. Din toate aceste binevenite “manevre de culise” ieșeau două-trei ore ale unui dialog care te ținea lipit de televizor. O făcea pentru muzică, de dragul
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
jigniți de neatenția singurului interlocutor vizibil. Cît despre noi, interlocutorii invizibili, sîntem ca omul care privește un meci la televizor și moderatorul, răzbunător, ne taie antena exact cînd urmează golul. De ce se răzbună moderatorii pe telespectatori n-am mai avut timp să mă gîndesc, căci, în Piața Iosif Sava mi-a sosit rîndul la robinetul cu apă de lîngă benzinărie. Afară s-a întunecat, e frig, dar firma Noroc luminează soclul moderatorului de lîngă Conservator.
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
Uricaru enumeră câteva obiective, ale acestuia printre care: „...să înlăture Zidul ce încă ne desparte, să înlăture prejudecățile și să faciliteze cunoașterea și aprecierea reală, reciprocă”. Au fost acestea, în mare vorbind, și obiectivele Colocviului cu tema „Eu, celălalt”, desfășurat timp de trei zile în cadrul Festivalului, în alternanță cu recitalurile de poezie. Vorbitorii s-au referit la semnificațiile filosofice, politice, socio-istorice, lingvistice și, desigur, literare ale temei, la acestea din urmă oprindu-se în chip special Mircea Martin, care a deschis
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
sunt făcuți unii pentru alții. Așa cum se întâmplă în viață, între oameni, tot felul de întâlniri, de stabiliri și de desfaceri de prietenii. Capriciile vieții. Mama, Maria Cazaban, era, cum ți-am spus, dintr-o familie franceză stabilită de mult timp aici. Pentru că, atunci când țara noastră s-a constituit ca stat, exista, ca și astăzi, o lipsă de specialiști capabili, de intelectuali care să inițieze o viață universitară; așa că s-a apelat la sora noastră cea mare, la Franța, care ne-
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
și cu o familie italienească, Barberis, de unde și rudenia cu strălucita regizoare Sorana Coroamă-Stanca, fiica verișoarei mele născute Barberis. Tata, Petru Irimescu, era de origine țărănească, fiu de țăran din Preotești, iar rude ale lui locuiau în satul Dolhești. În timp, ei s-au elevat și au devenit slujbași ai statului. Tata era un băietan frumos, cu afaceri bine închegate. Își adunase o brumă de avere. Cu toate diferențele dintre ei, mama și tata s-au întâlnit, s-au împăcat unul
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
el; astfel, am putut participa la concurs. Privind în urmă, sunt amuzat de graba mea. Acum sunt convins că și dacă pierdeam bursa respectivă, nu era o tragedie. Până la urmă, ți se întâmplă tot ce ți-e scris. După un timp, ne-am adunat toți concurenții, pentru a aștepta rezultatul concursului. Eram emoționați și așteptam cu înfrigurare. Deodată, îl văd pe Paciurea. Se îndreaptă spre mine și îmi spune, foarte simplu: “Domnule, te felicit! Ai reușit! Vei pleca la Paris și
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
o dâră pe care au pășit generații de artiști plastici! Cu operele tuturor acestor mari maeștri am luat contact la diferite expoziții colective sau personale, chiar în epoca respectivă. - Pe Brâncuși l-ați întâlnit? - Brâncuși era o mare personalitate a timpului. Ei, de aceste mari personalități te apropii mai greu. L-am văzut, totuși, de câteva ori. A fost, într-adevăr, un mare artist! “Iată care e politica mea personală...” - Chiar dacă i-am admirat pe toți acești uriași ai sculpturii, am
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
aceste mari personalități te apropii mai greu. L-am văzut, totuși, de câteva ori. A fost, într-adevăr, un mare artist! “Iată care e politica mea personală...” - Chiar dacă i-am admirat pe toți acești uriași ai sculpturii, am încercat tot timpul să-mi creez un stil propriu, să-mi găsesc un drum al meu, să nu rămân un simplu imitator, să mă distanțez de modele și de școli și să mă exprim în felul meu personal, conturându-mi așa-zisa personalitate
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
nu mai era sediu prezidențial, ci maternitate. Drept care, dimineața m-am prezentat la psihologul meu de familie, prietenul Haralampy, care mi-a spus: - Mă, astea nu-s visuri, ci vedenii de om care nu și-a rezolvat problema doagelor la timp. Du-te acasă și două săptămâni nu te mai uita la telejurnale; bea ceai de cucută și fă plimbări în loc cu verdeață... - ... și fără scrâșnire de dinți, nu?, am completat eu rețeta. Evident că l-am declart pe loc persona
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
ceea ce-l duce pe atât de însuflețitul și neobositul slujitor al lui Christos la concluzia tristă că „antisemitismul și legionarismul (contra cărora vituperase toată viața - n. m.) stau sub cenușe, ca niște cărbuni gata să aprinză iarăși pământul”. În același timp, în 1946, regretă că prietenii lui izraeliți nu l-au invitat la concertul marelui Jehudi Menuhin, despre care scrisese în „Adevărul” și nu-și poate reține o anumită nemulțumire: „Israel își aduce aminte de mine atunci când e trist și bolnav
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
el ar putea diminua interesul pentru lectură al unor potențiali cititori neconvinși a priori de valabilitatea lui. Din fericire cartea propriu-zisă se dovedește a fi mult mai interesantă decît lasă să se înțeleagă această inabilă introducere. Ea este, în același timp, o scurtă istorie a ideilor liberale și a liberalismului românesc, un curs de filozofie politică și un ghid de strategie electorală. Spre deosebire de mulți dintre colegii săi parlamentari Valeriu Stoica are o gîndire politică extrem de nuanțată și multe dintre replicile sale
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
Mircea Mihăieș Exemplele de „pagina întâi” Beuran și Brădișteanu (care-au transformat-o, exact la timp, pe Puwak într-un subexemplu al aceleiași categorii de escroci) spun, dincolo de pitorescul jalnic al situațiilor, ceva dramatic despre societatea românească: pătrunderea irevocabilă a corupției în mediul profesional. Sigur că nici unul dintre personajele invocate nu se poate compara cu marii
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
mult decît o antologie comentată de discursuri politice. Poate fi citită, cum sugerează și autorii, ca un captivant roman istoric, în care diverse evenimente importante din România modernă sînt cristalizate în cîteva discursuri din perioada 1848-1918, din cea interbelică, din timpul regimului comunist și, în fine, din cea în care ne aflăm acum. Iar oamenii politici care au rostit la un moment dat chemări, îndemnuri și proclamații sînt - exact ca-n romane - personajele pozitive și negative ale istoriei noastre: I.C. Brătianu
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
poem de tinerețe (și de navetă) Budila-Expres, între evenimente de viață clasice, preocupări comerciale romantice (pe vremuri vînzarea de gladiole, în prezent editarea de cărți, căci este directorul Aulei) și griji cotidiene realiste, ca să nu spunem postmoderniste, a găsit întotdeauna timpul să scrie, la intervale de timp acceptabile, cîte un nou volum de poezii. Mărturisesc că am citit cu interes și plăcere versurile lui Mușina și mi se pare că bilanțurile și clasamentele, ca și premiile literare, îl cam nedreptățesc. L-
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
Budila-Expres, între evenimente de viață clasice, preocupări comerciale romantice (pe vremuri vînzarea de gladiole, în prezent editarea de cărți, căci este directorul Aulei) și griji cotidiene realiste, ca să nu spunem postmoderniste, a găsit întotdeauna timpul să scrie, la intervale de timp acceptabile, cîte un nou volum de poezii. Mărturisesc că am citit cu interes și plăcere versurile lui Mușina și mi se pare că bilanțurile și clasamentele, ca și premiile literare, îl cam nedreptățesc. L-aș defini ca pe un trubadur
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
și subiectul fierbinte al cărții Alexandrei Laignel-Lavastine, Marta Petreu, Spengler și Cioran: filozofii paralele, Dieter Schlesak: Mă plictisesc de tine și un fragment din comentariul empatic al lui Livius Ciocârlie la Caietele cioraniene, în parte publicat de România literară, între timp apărut în volum ș.a. Pe lîngă calitatea textelor din această secțiune a revistei, redactorii (între care Alain Paruit, Dumitru Țepeneag, François Aubral ) au meritul de a nu fi deviat discuția spre subiecte la modă și interpretări facile. Dar cum calitatea
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
Splendid ilustrat cu uleiurile pe lemn și pe marmură ale arădanului Julian Chiu nr. 7-8-9 din Arca se deschide cu o inteligentă Vitrină a revistelor culturale: De prin presă adunate. Ca de obicei, bune recenzii la cărți apărute în ultimul timp (nu numai de literatură) l Din Ziua literar| nr. 62, reproducem un plin de haz poem al lui Mihai Ursachi consacrat scriitorului: „Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca o pușcă/ Astfel înarmat, tot ce există îl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
Pentru că oricât de sus se va cățăra în spinarea lui Adrian Sârbu, oricât de puternice sunt emițătoarele TVR-ului, oricât de mulți lingușitori va mobiliza, oricâtă slugărnicie va impune partidului, el nu-și poate depăși condiția: un om mic în timpuri de restriște. În realitate, nu are nici o importanță dacă pesedeii vor acorda sau nu facilitățile promise, dacă vor retrage sau nu gratuitățile deja acordate. Cu sau fără ele, soarta românului se află în bătaia vântului. Și ea va fi din ce în ce mai
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]