14,383 matches
-
peste tot, cu felurite tare sau apucături (nerecunoștința fiind una destul de răspândită). Plină de umor și duioșie este și aventura familiei Lungu în căutarea unui cățel. Impresionantă mai ales prin contraponderea unor caractere umane cu comportamentele acelor ființe pe care tindem a le considera inferioare, doar pentru că nu le cunoaștem îndeajuns. Autorul are inteligența însă și forța narațiunii pentru a ne purta prin toată lumea, dar și prin medii culturale diferite doar pentru a ne convinge că lumea este așa cum o facem
CU IVAN LUNGU PRINTRE AMINTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347567_a_348896]
-
dar pasul următor îți arată că roca nu poate atinge cerul, că totul a fost o iluzie, un vis. Păpădie: Atunci de ce mai urcați muntele? Piatră: Mereu există acea speranță ferecată în cutia Pandorei. Sfinx: Cerul e absolutul spre care tinde roca. Păpădie: Pe care nu-l poate atinge. Sfinx: Pentru că nu a învățat să ardă, să vadă flacăra uitată a stâncii sale. Doar când descoperă acea lumină lăuntrică poate să treacă dincolo de vârful muntelui și să se unească cu cerul
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > IMPERFECȚIUNE Autor: Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Emoții pierdute Ale trecutului Imortalizate în noi înșine Ca într-o dioramă. Gânduri rătăcite Ale prezentului Tinzând către absolutul A ceea ce am fi putut fi, Dar nu am ajuns niciodată. Ființe damnate Ale viitorului, Negându-și propria identitate În irizații halucinante De bazalt spulberat, Trecând strigătul primitiv Prin filtrul insipid al civilizației. Am fost. Suntem. Vom fi
IMPERFECŢIUNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350215_a_351544]
-
și chiar pe verticala societății umane" sau "câștigăm eficiență, dar pierdem esențe, evităm profunzimi" (p.35). În opinia lui Mircea Băduț (și aici suntem înclinați să-i dăm dreptate), orice formă de progres înseamnă, invariabil, o formă de regres, civilizația tinzând, dacă nu să anuleze, să acapareze farmecul și "romantismul" unor acțiuni ce țin de sfera naturalului și a firescului, gen rătăcirea pe străduțe întortocheate. Fiind un subtil observator al universului în care trăiește și fiind conectat la informație (care înseamnă
FLORIN-CORNELIU POPOVICI, DESPRE DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350161_a_351490]
-
Să ne ajute să redevenim inocenți sau să ne facă să ne credem, la rându-ne, eroi de cinema? Să ne deschidă drumul către infinit sau către noi înșine? Cine știe... Poate că toate variantele de mai sus sunt valabile... Tind să cred că e așa. Nebunul de Cristescu... Auzi, ce să-i treacă prin cap!!! Chiar atunci, am auzit soneria de la intrare. La gândul că ar putea fi Delia, m-au trecut fiori. De plăcere și de frică, în egală
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
Tăcere. O tăcere atât de grea, de profundă, încât culorile se amestecau, flash-urile existenței noastre zilnice înghețau ca în niște diorame, timpul stătea în loc, iar istoria mută tindea către preistorie. Târziu, foarte târziu, atunci când ultimele sensuri ale acestui domino absurd tindeau să se aneantizeze, să propulseze totul în haos, s-au auzit țipetele pescărușilor. Sfâșietoare, premonitorii, ca scâncetul inocent al unui nou-născut. M-am trezit brusc și m-
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
O tăcere atât de grea, de profundă, încât culorile se amestecau, flash-urile existenței noastre zilnice înghețau ca în niște diorame, timpul stătea în loc, iar istoria mută tindea către preistorie. Târziu, foarte târziu, atunci când ultimele sensuri ale acestui domino absurd tindeau să se aneantizeze, să propulseze totul în haos, s-au auzit țipetele pescărușilor. Sfâșietoare, premonitorii, ca scâncetul inocent al unui nou-născut. M-am trezit brusc și m-am privit în oglindă. Am văzut două chipuri, iar uriașa teamă care m-
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
pic de geniu, dar, mă rog, el a fost o excepție. Ați înțeles de ce atunci când înfigi un pumnal de gheață într-un om de zăpadă țâșnește mult, mult sânge fierbinte? Mărturisesc că și eu am probleme cu acest subiect. Dar tind să cred că e încă o dovadă că tributul nu e simbolic, chiar dacă viețile noastre ar putea fi. Nu știu de unde ai apărut, ce truc a mai fost și acesta. Cert e că m-am îndrăgostit de tine atunci când acest
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
mereu Dumnezeu! Adeseori tremură pasul când colțuri de piatră rănesc, Căzut din înalt, bob de rouă îmi dă un elan tineresc, Cu haina în zdrențe și-o traistă ce n-are nimic de-oferit, Înfing talpa-n praful uitării și tind spre un plus infinit, Când arșița-mi taie din aripi și zborul devine mai crunt, Primesc adieri de speranță din Verbul ce-și spune "Eu sunt!" Iar duhul, închis în clepsidră, își leapădă firul ascet, Așteptând revenirea Acelui ce-I
CÂND SPERANȚELE MOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350257_a_351586]
-
cauzalitate care fundamentează și guvernează relațiile dintre lucruri, nu sunt legate de obiectele din natură, ci dinpotrivă sunt pure forme apriorice. În acest sens cartea promovează Creația ca rezultat al unui efort voit și coerent, îndreptat spre natura inițială și tinzând să o organizeze într-un cosmos al ordinii științifice. Opera prelungește creația într-o voință prin transcendere a marginilor eului spre exterioritate. Ea apare ca un analog al sufletului, ca o obiectualizare făcută necesară de o insuportabilă presiune a ADN
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
o eternă reîntoarcere. Aceste două orientări, după părerea mea, se constituie ca moduri de a rezolva dialectica între filosofie și poezie, moduri radical deosebite, dar unite prin refuzul punctului de vedere hegelian. Istoria ideilor își descoperă mai târziu coerența, istoricul tinde să se confunde cu logical. Ipoteza hegeliană trebuie căutată în poetica simbolistă și postsimbolistă. Tot aici trebuie căutat raporturile între poezie și filosofie. Ideeia “purificării “ și cea a “reîntoarcerii “ se integrează în conceptual de complex al poeziei moderne. Dar nu
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361909_a_363238]
-
care trăim, despre mentalități, despre viață în general se instalează în minte și cer, dacă nu răspunsuri și rezolvări, măcar un dram de reflecție. Am întâlnit păreri cum că, proza scurtă ar fi „ruda săraca” a prozei în general, lumea tinzând să o evite, neconsiderând-o capabilă să satisfacă din punct de vedere calitativ. Personal, mă aflu în tabăra opusă și cred cu tărie că ea poate sta pe aceeași treaptă cu romanul sau poezia, că există suficienți scriitori buni de
VIAȚA CA UN CAZINOU, AUTOR GEORGI CRISTU SAU CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND BEI CU NENEA IANCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365884_a_367213]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > OGLINDA SORȚII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă peste lume cu adânci suspine, Iar speranța nouă tinde spre ocult, Așteptăm o rază care să ne-aline, Retrezind zglobie-al fericirii cult. Îngerii de ceară nu ne mai ascultă, Rugăciuni febrile tremură în van, Copleșiți de reguli și mâhnire multă, Aruncăm credința peste paravan. Suflete de gheață, ca
OGLINDA SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365924_a_367253]
-
și Universul/Multiversul, dar asta încă nu știm. Cât despre viața omului, care este efemeră, chiar și aceea care durează câteva decenii, ea reprezintă tot o clipă în eternitatea Divinității. Mai grav este faptul că și acestă clipă, începe să tindă spre media de viață de acum câteva secole, spre 40 de ani. Dacă în urmă cu câteva secole, oamenii mureau în floarea vârstei, fie în urma unei lupte, fie decimati de molima specifică secolului respectiv, în zilele noastre, aproape toți oamenii
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365944_a_367273]
-
ce-ai gândit, De n-ai istovit el s-a împlinit, Programând și adn-u și minte, Chiar prostindu-te-n cuvinte, Nici ADN-ul nu va sta cuminte.. Cum tu cuvintele ști să-ți cuprinzi Ți-este susținerea prin care tinzi, Ce nu este drept la copiii timizi, Și cu cine te încrezi când minți, Că nu mai știu ce dor aș fi uitat, Purpura ce amintirea mi-a tăiat, Când nu te încrezi ..bărbat! Atunci când ești egalul celui iubit, Și
CÂND NU TE ÎNCREZI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365978_a_367307]
-
cetății sau a unei națiuni și dacă cei care astăzi se numesc regi și stăpânitori nu ar fi cu adevărat gânditori în folosul comunității, într-un mod cât mai adecvat societății de azi, în care puterea politică și filosofică să tindă pentru binele omului și naturii - atunci nu va dispărea niciodată mizeria care ne înconjoară și neamul omenesc va ajunge într-un grav impas. Dacă cineva, de exemplu un literat, ar vorbi incorect și subiectiv, sau cineva care ar vrea să
,,ARTA DE A TRĂI – DIALOGURI CU TRECUTUL” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366014_a_367343]
-
tremurândă, scăldată-n candoare și-n lumina ce iradiază de pe chipul sufletesc al poetei. Oare poate poemul iubirii să fie scris într-un vers? Se vede că da. El nu are totuși sfârșit. Un poem nesfârșit într-un vers care tinde să atingă sublimul, infinitul. Poeta își declină și Crezul artistic și principiile morale în versuri admirabile. Ea urăște minciuna și recomandă interlocutorului să practice iertarea care e de sorginte divină. Un ton retoric apare în unele poeme, îndeosebi în „Tu
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
luminos, de lacrimi ascunse și suspine dureroase și de un trist ecou care o trezește din somnul amăgitor. O tristețe de început de lume se prefigurează la orizont. Oare va fi depășită prin cuvântul care poate fi atoatefăcător? Desigur, poeta tinde spre „frumusețea întregirii”, spre perfecțiunea cercului care poate fi greu de atins. Unele poeme abordează un ton elegiac, în sintonie cu starea nostalgică a poetei (Ce trist viorile cântau) - și aici nu putem scăpa de unele locuri comune: „țărmul cald
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
macabrul, sinistrul, tenebrul; sentimentul morții este, de fapt, expresia profundului mister al trecerii spre necunoscut, căci, până la urmă, necunoscute rămân toate: iubirea nu este amor, cum nu este pendulare între plăcerea simțurilor și asceza! Theodor Rapăn este un stilist care tinde spre perfecțiune. În viziunea lui, poetul trebuie să fie preocupat de așezarea în plan estetic a stărilor ce țin de noblețea umană. Sobrietatea și concizia, izvorâte din limbajul poetic, definesc stilul poeziei lui, conferindu-i expresivitate. Interogațiile și exclamațiile retorice
O PROVOCARE – ICONOSONETELE ŞI CONTRASONETELE LUI THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/365527_a_366856]
-
în sufletele acestor „îngeri” neobosiți, robi pe altarul artei, creează în acest spațiu pământean situat în inima Madridului o adevărată „oază spirituală” în care, dacă pătrunzi fie și o singură dată, spiritul ți se descătușează alăturându-se unui ideal ce tinde spre Univers asemenea coloanei brâncușiene. George SMARANDACHE Madrid 2010-2013 Referință Bibliografică: George SMARANDACHE - ESPACIO NIRAM - PARADIS INTERCULTURAL / George Smarandache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 932, Anul III, 20 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Smarandache : Toate Drepturile
PARADIS INTERCULTURAL de GEORGE SMARANDACHE în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365263_a_366592]
-
permanent de înnoire, gândurile omului, vorbele lui și faptele lui poartă pecetea prezenței lui Dumnezeu. Întreaga lui viață se împletește cu viața dumnezeiască, prin urmare, nici un act de-al său și nici un eveniment trăit nu mai sunt autonome, ci totul tinde să devină o împreună-lucrare cu Dumnezeu. În felul acesta, cel aflat pe calea ascezei va căuta de fiecare dată împlinirea voii lui Dumnezeu, și nu a voii sale, care de multe ori când este lipsită de ajutorul lui Dumnezeu alege
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
acest mod de a fi se răsfrânge și în relațiile sale cu partenerul de viață. Toate gesturile și actele sale vor purta pecetea prezenței lui Dumnezeu și nu vor mai fi închise în ele însele, mărginite și egoiste, ci vor tinde continuu spre o tot mai mare deschidere izvorâtă din relația cu Dumnezeu. Astfel, cele mai banale activități ale vieții de familie vor putea fi trăite ca prilejuri de dăruire către celălalt și, în același timp, ca trepte de înaintare pe
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
cei puțini, o fac în sens ofensiv (prin agresiuni și expansiuni militare, strategice, politice, financiare, economice, lingvistice), ei devenind adevărații stăpâni ai planetei, și că grosul popoarelor se zbat să supraviețuiască sub umbrela aliaților (sic!) atotputernici prin compromisuri politico-economice care tind statornic înspre jaf generalizat și prin cedări succesive de suveranitate din partea bieților sateliți, care vizează neabătut asimilarea și globalizarea, respectiv pierderea identității naționale de către cei mulți... Nici vorbă că în aceste condiții, până și idealurile celor din urmă (care se
IDEALURILE DE AZI ALE ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364788_a_366117]
-
lumea a vocii poetice care nu se fereș te să spună eu, raportarea surd traumatică la existență, sentimentul „ră ului vieții ” (să nu uităm epoca criminală prin care am trecut) sunt, toate, consecințele unei întreruperi de continuitate a unei vârste tinzând spre atemporalitate paradisiacă sau contrariată de inexorabilitatea mișcării, care nu e doar dinamică înălțare la verticala solidarității, ci și cădere, ruină, moarte. Atunci, la publicarea primelor poezii în revistele: „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Scrisul bănățean” , „Iașul literar”, am conștientizat faptul că
ORCE CĂLIMARĂ POATE SĂ DEVINĂ UN VEZUVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364838_a_366167]
-
valoarea și legitimitatea vechii religii creștine. O privire lucidă asupra fenomenului religios contemporan, la nivel global, ne face să înțelegem că în actuala situație de pluralism religios, religiile sunt în competiție unele cu altele, deoarece considerând că posedă adevărul religios, tind să prevaleze asupra altor religii. Or, în acest caz, nu mai poate fi vorba de funcția de coeziune socială a religiei. Potrivit lui W. Joachim, în această situație a pluralismului, religia își pierde funcția de integrare și, în anumite situații, poate
DESPRE IMPORTANTA CONLUCRARII RELIGIILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364718_a_366047]