2,401 matches
-
mai importanți sînt: Rusaia, Gîndacu, Diaca (cel mai mare = 10 km lungime), Humoru, Scorușu, Pîrîu Rece și Ciotina. La aceștia se adaugă o serie de mici pîrîiașe, și anume: Rotunda, Zada, Măgura, Fundoaia, Stînișoara, Puiu Mare, Suhărzelu Mic, Suhărzelu Mare, Tisa, Runcu și Haju. Dorna este cel mai mare afluent din întregul curs al Bistriței, avînd, la vărsare, un debit mediu de circa 6,5 mc/s. Aportul său, împreună cu cel al Negrii Șarului, sporește într-atît debitul Bistriței încît la ieșirea
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
stăpîniseră și pînă atunci, tranformîndu-i din fruntași ai satelor aleși de obște, în stăpîni feudali cu drepturi nobiliare atestate chiar de regalitate. Pe de altă parte, înca din secolul XIII a început pătrunderea de oaspeți regali (coloniști germani) pe valea Tisei, în partea de vest a Maramureșului unde întemeiază 5 tîrguri: Visc, Hust, Teceu, Câmpulung și Sighet. Acestă ofensivă a feudalismului ungar nu putea să nu afecteze situația locuitorilor Maramureșului, la toate nivelurile. Declinul voievodatului maramureșan se datorează destrămării relațiilor sociale
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
pînă atunci, libertatea și autonomia locală. Voievodul Maramureșului era stăpînitor peste întreg ținutul, conducător al armatei maramureșene când acesta mergea la luptă, dar și judecător în pricinile importante pentru cei pe care îi conducea. După venirea oaspeților regali în valea Tisei, așezările lor ies de sub stăpînirea voievodului. De asemnea strîngerea oastei când aceasta se făcea pentru ajutorul regelui, va deveni sarcina castelanului de Hust, iar judecarea cazurilor cele mai importante va trece în atribuția unui reprezentant regal. În aceste condiții, o
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
de construcție începute anterior. Biserica în stil maramureșean a mănăstirii a fost placată, inițial, cu 8,5 kilograme de aur, iar crucea, înaltă de șapte metri, la rândul ei, învelită cu patru kilograme de aur. Construcția se află pe malul Tisei și fost realizată între anii 1998 și 2003. Turla mănăstirii este vizibilă de la o distanță de cinci kilometri peste Tisa și poate fi admirată de românii din Transcarpatia, regiune a Maramureșului istoric rămasă în Ucraina. În prezent mănăstirea găzduiește 6
Mănăstirea Săpânța-Peri () [Corola-website/Science/306358_a_307687]
-
iar crucea, înaltă de șapte metri, la rândul ei, învelită cu patru kilograme de aur. Construcția se află pe malul Tisei și fost realizată între anii 1998 și 2003. Turla mănăstirii este vizibilă de la o distanță de cinci kilometri peste Tisa și poate fi admirată de românii din Transcarpatia, regiune a Maramureșului istoric rămasă în Ucraina. În prezent mănăstirea găzduiește 6 măicuțe, stareță fiind monahia Agnia Ciuban. Cu o înălțime maximă de 78 m, biserica mânăstirii Săpânța-Peri se situează în prezent
Mănăstirea Săpânța-Peri () [Corola-website/Science/306358_a_307687]
-
se afla pe locul în care astăzi se găsește Palatul Ancher. Căpitănia portului Timișoara s-a înființat în 1928. Ea gestiona activitatea din portul orașului și avea în subordine portul Otelec de unde, prin canal, se realiza legătura între Bega și Tisa, și Regensburg, iar apoi, prin transbordare pe Rin, până la Marea Nordului, facilitând transportul produselor agricole din Banat până la Viena, dar și pe coasta Adriaticii. După cel de-al Doilea Război Mondial, navigația pe Bega s-a redus simțitor și, treptat, s-
Portul Timișoara () [Corola-website/Science/306379_a_307708]
-
de cancelarie maghiare. Creștinându-se, proto-bulgarii au format Primul Țarat Bulgar, care a ajuns la apogeul său teritorial în timpul țarului Samuil I cel Mare, cuprinzând majoritatea obștilor sătești ale proto-românilor, devreme ce se întindea de la Marea Adriatică la Marea Neagră, și de la Tisa și Nistru până în Macedonia. În timp, proto-bulgarii s-au amestecat cu slavii, formând neamul slav al bulgarilor. Românii din sudul Dunării sunt cel mai frecvent menționați în sursele bizantine. Politic, după anul 1018, întregul teritoriu până la Dunăre aparținea bizantinilor. Este
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Hungarorum, notarul anonim al regelui maghiar Bela al III-lea a relatat contactul ungurilor cu spațiul Transilvaniei, atestând structurile politice la momentul venirii acestora. Când ungurii conduși de ducele Almos au pătruns în Panonia, se relatează că între Dunăre și Tisa stăpânea ducele Bulgariei, Kean cel Mare, și pământul era locuit de slavi și de bulgari. A consemnat existența a trei formațiuni politice la sfârșitul secolului IX. Între Tisa și pădurea Igfon, care se întindea între râurile Mureș și Someș, stăpânea
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
ducele Almos au pătruns în Panonia, se relatează că între Dunăre și Tisa stăpânea ducele Bulgariei, Kean cel Mare, și pământul era locuit de slavi și de bulgari. A consemnat existența a trei formațiuni politice la sfârșitul secolului IX. Între Tisa și pădurea Igfon, care se întindea între râurile Mureș și Someș, stăpânea ducele Morout-bunicul lui Menumorut, a cărei țară era locuită de hazari , cu reședința la Biharea. Pământurile situate între Mureș și castrul de la Orșova erau conduse de ducele Glad
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
de astăzi al Timișoarei datează din neolitic, mai bine de 6.000 de ani în urmă. Poziția geografică a vetrei pe care s-a dezvoltat orașul Timișoara, aproape în centrul unei zone delimitate de trei artere importante de circulație (Mureș, Tisa, Dunărea), fertilitatea Câmpiei bănățene, luncile și mlaștinile întinse din preajmă au oferit, încă din vechime, condiții favorabile de hrană și viețuire a oamenilor. În cartierul Fratelia au fost descoperite vase ceramice aparținând culturii Vinca, iar în altă locație, un complex
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
importante realizări teritoriale au ținut de hidrotehnică: regularizarea debitelor râurilor și asanarea mlaștinilor. Între 1728 și 1732 cursul râului Bega a fost regularizat, creându-se un canal navigabil între Timișoara și cursul inferior. Astfel orașul a fost conectat, prin intermediul râului Tisa și al Dunării, la rețeaua fluvială central europeană, devenind apt să facă față transporturilor masive înainte de apariția căii ferate. Prin urmare, lucrările de regularizare a cursului Bega și Timișului și desecarea mlaștinilor au schimbat radical imaginea orașului. Orașul este lovit
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
întreprinderi: două fabrici de spirt, o turnătorie de fier, o fabrică de chibrituri, o fabrică de cărămizi, o fabrică de gaz, o fabrică de lanțuri, o fabrică de pălării, o fabrică de ciocolată. Prin intermediul canalului Bega Timișoara era legată, prin Tisa și Dunăre, la sistemul fluvial al Europei Centrale, iar căile ferate facilitau comunicarea cu importante orașe din vestul Europei. Tot în această perioadă a fost introdus tramvaiul cu cai, telefonul, iluminatul public electric, s-au asfaltat arterele mari de circulație
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
de hrană și adăpost mai multor specii din fauna sălbatică a României. Floră lemnoasa este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), zâmbru ("Pinus cembra"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), tisa ("Taxus baccata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), , smârdar ("Rhododendron myrtifolium")șoc ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), mur ("Rubus fruticosus"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), merișor
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
a înregistrat un număr mare de refugiați de peste Nistru. Un alt cap de acuzație a fost că s-a manifestat drept liderul ideologic al organizației și că a susținut alipirea RASS Moldovenești la România, prin crearea unui stat românesc de la Tisa până la Bug și că a denigrat în presă Uniunea Sovietică și viața din URSS. S-a accentuat faptul că a publicat articole cu caracter antisovietic în presă. A mai fost acuzat că fiind participant la Congresul refugiaților din 1937, ar
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]
-
și gură de vărsare la 60,3 m în râul Siret. Cursul se desfășoară pe 41 de km, drenând un bazin de 119 km². Delimitarea bazinului hidrografic (b.h.) pe partea dreaptă este dată de interfluviile: Dealul Mare (602 m), Tisa (583 m), Glodului (567 m ), Dealurile Flamanda, Ogoarele, Pricopie, Chicerea (320 m) acestea constituind limită față de bazinul hidrografic al râului Șușița. Pe partea stângă cumpănă de ape trece prin de dealurile Ochiu (480 m) și Șoldești (371) constituind limită cu
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
philomelos"), sturz de vâsc ("Turdus viscivorus"). Flora ariei protejate este una diversificată, alcătuită din specii de plante distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologică, caracteristicile solului, climei sau altitudinii unde aceasta vegetează. Arbori și arbusti cu specii de: tisă ("Taxus baccata"), fag ("Fagus silvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), mesteacăn ("Betula pendula"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), arțar ("Acer platanoides
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
calde ale mezozoicului. Pentru valoarea să peisagistici și geologică, muntele a fost declarat monument al naturii. Vegetația predominantă a muntelui este de făgete pure, existând însă și diseminări de brad iar pe vârfurile stâncoase apar sporadic exemplare de molid și tisa. Se întâlnesc de asemenea plante rare, unele ocrotite de lege, cum ar fi floarea de colț. Acesteia i se alătură garofița albă de stânci, sângele voinicului, mătrăguna și numeroasele tufe de liliac. Primele date științifice legate de floră de pe Muntele
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
și izbucul Fântânuța. Rezervație naturală de tip mixt (paleontologica, peisagistica și botanica), categoria a IV-a. Vegetația masivului Vulcan este formată predominant din făgete pure sau cu diseminații de brad. Pe platoul stâncos se dezvoltă exemplare izolate de pin și tisa. Versanții sudici și sud-estici abrupți adăpostesc plante saxicole, care cresc pe stânci sau în crăpăturile acestora. Fauna se remarcă în special prin prezența acvilelor de câmp, vultureilor și a șoimilor rândunelelor.
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]
-
arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularități. Apele curgătoare izvorăsc, în cea mai mare parte, din coroană centrală a Carpaților și sunt colectate, aproape în totalitate, de Dunăre. Râurile din vestul României sunt adunate de Tisa care face hotarul de nord al țării pe o mică distanță. Printre alfuenții ei, mai importanți sunt: Someșul, Crișul, care adună apele dintr-o bună parte a Munților Apuseni, si Mureșul. În Banat, principalul rău este Timișul, dar navigabil este
Hidrografia României () [Corola-website/Science/314602_a_315931]
-
Reședință voievodală a Maramureșului și capitală prefecturală, localitatea Sighetu Marmației s-a constituit în jurul unei așezări fortificate datate din epoca târzie a bronzului și începutul primei epoci a fierului. Este considerată centrul unui grup de așezări situate pe Valea Tisei, la confluența cu Iza și este pusă în legătură cu exploatarea salinelor din zona Maramureș (M. Dăncuș, 1986). Până în sec. al XIV-lea, servea doar „de loc de adunări și de târguri” (Al. Filipașcu, 1940). Prima atestare documentară datează din 1346, sub
Centrul istoric din Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/314173_a_315502]
-
a murit în 1967, rămânând văduv. A desfășurat o activitate bogată în perioada de dinainte de revoluție, fiind urmărit de securitate. După 1990 devine protopop al Sighetului și vicar foraneu al Maramureșului istoric. Participa și la reactivarea parohiilor românești de pește Tisa, din actuala Ucraina. Moare la 5 ianuarie 1995. Unul din fiii săi este Pr. Hotico Vasile, protopop de Iza-Viseu și paroh la Dragomirești.
Vasile Hotico () [Corola-website/Science/313349_a_314678]
-
național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Specii de conifere: molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), brad ("Abies alba"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"). Specii de foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
râioasă verde ("Bufo viridis"), broasca roșie de munte ("Rana temporaria"), broască râioasă ("Bufo bufo") sau tritonul de munte ("Triturus alpestris"). Flora parcului este alcătuită din arbori și arbusti cu specii de brad ("Abies alba"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), tisă ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus sibirica") sau ienupăr ("Juniperus communis"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
Salamandra salamandra"); Pești: petroc ("Gobio kessleri") și zglăvoacă ("Cottus gobio") Flora ariei protejate este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti: brad ("Abies"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra"), larice ("Larix decidua"), frasin ("Fraxinus") fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula"), plop tremurător ("Populus tremula"), salcie căprească ("Salix capreea"), salcie de turbă ("Salix myrtilloides"), salcie pitică ("Salix retusa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști cu specii arboricole de conifere: brad ("Abies albă"), larice ("Larix decidua"), jneapăn ("Pinus mugo"), pin neted ("Pinus strobus"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), cetină-de-negi ("Juniperus sabina"), ienupăr ("Juniperus communis") sau tisa ("Taxus baccata") și Foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]