2,772 matches
-
mărturisesc plin de rușine și de căință, dar nădăjduiesc că Preacurata Fecioară și Sfântul nostru patron Trudperd nu mă vor pedepsi prea aspru. Ei citesc În inima mea și știu că intențiile mele sunt cele mai curate. Nu sunt un trădător, nobilă prințesă! Sunt un novice prost și nepriceput, dar nu un ticălos și un viclean. Ai dreptate, cum putea un călăreț fără pereche ca domnul Bodo să cadă ca un sac de grâu? Dar am vrut să te cruț de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apare mâine ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, am să-l demasc. El nu știe că străinul a scăpat și ne-a povestit totul. și că Bodo trăiește Încă. Iar, dacă nu vine, atunci e clar că e un trădător. Oricum noi suntem pregătiți.“ Meticulos ca de obicei, Conrad pregăti totul pentru a doua zi. Cei patru ministeriali credincioși se Înfățișară la timp, Înarmați până-n dinți, așa cum li se poruncise. Îl cunoșteau prea bine pe tânărul lor stăpân.... Acesta se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încruntat. Bestiile, nu mi-am Închipuit că vor merge atât de departe! și Adalbrecht, vasalul nostru! Fratele meu i-a dăruit toată valea, până la mânăstirea Sfântul Trudpert. Deci la el o ascunde Eglord pe nepoata mea? și el e un trădător! Oh, va plăti scump ticălosul de pe Stouff! Ca și ceilalți trădători care fac tagma cavalerilor de rușine! — Stăpâne, cuteză iarăși cerșetorul, am mai aflat ceva. După cum știi, oamenii noștri au cutreierat noaptea tre cută tot ținutul, călare sau pe jos
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
departe! și Adalbrecht, vasalul nostru! Fratele meu i-a dăruit toată valea, până la mânăstirea Sfântul Trudpert. Deci la el o ascunde Eglord pe nepoata mea? și el e un trădător! Oh, va plăti scump ticălosul de pe Stouff! Ca și ceilalți trădători care fac tagma cavalerilor de rușine! — Stăpâne, cuteză iarăși cerșetorul, am mai aflat ceva. După cum știi, oamenii noștri au cutreierat noaptea tre cută tot ținutul, călare sau pe jos, cum a putut fiecare, și și-au Întrebat toți ortacii. Din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de greutăți, arată-l. știi unde mă găsești. Poartă-l Însă acum astfel Încât să nu bată la ochi. Nimeni nu trebuie să se Întrebe de unde-l ai. și de ce. S-ar putea să fie primejdios pentru tine, suntem Înconjurați de trădători! Tânărul cavaler sări pe cal. „Acum trebuie să-l Încunoștințez neîntârziat pe Bertold. Trădarea e dovedită. Mâine nu ne mișcăm din loc. Să vină ei dacă vor să arate că au conștiința curată. Dar mai mult ca sigur nu vor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
clătină din cap: — Unde să-l cauți pe duce, Înălțimea Ta? știe cineva Încotro a plecat? Îl cauți Într-o parte și el apare din alta! și apoi mâine nu vei ajunge la timp să pregătești confruntarea cu blestemații de trădători! Iar o să călărească singur, știți că nu are niciodată răbdare! Sau, Sfântul Eustațiu să-mi ierte cuvintele, se Închină el cu ochii Înlăcrămați, dacă i s-a Întâmplat ceva? Dacă a căzut Într-o capcană și acum e prins, sau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
țată, ostașii Își ocupară locul. Câțiva paznici care nu se așteptau la nici o vizită fură Înjunghiați. Nu vreau prizonieri, spuse Conrad. N-am ce face cu ei. Ori o să atârne În furci, ori Îi isprăvim acum, pe dată. Toți sunt trădători și le slujesc ucigașilor și trădătorilor, așa că judecata lor va fi scurtă. Apoi, dintr-odată, izbucniră chiote de război. Facle se aprinseră și oșteni Înarmați până În dinți răsăriră de peste tot. Tânărul prinț Împreună cu ai săi traseră săbiile și se aruncară
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
paznici care nu se așteptau la nici o vizită fură Înjunghiați. Nu vreau prizonieri, spuse Conrad. N-am ce face cu ei. Ori o să atârne În furci, ori Îi isprăvim acum, pe dată. Toți sunt trădători și le slujesc ucigașilor și trădătorilor, așa că judecata lor va fi scurtă. Apoi, dintr-odată, izbucniră chiote de război. Facle se aprinseră și oșteni Înarmați până În dinți răsăriră de peste tot. Tânărul prinț Împreună cu ai săi traseră săbiile și se aruncară În luptă. Erau luptători Încercați și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
câmpurile de jur Împrejur până departe la marginea pădurii erau roșii de sângele care se amestecase cu zăpada și cu noroiul. Peste tot zăceau trupuri sfârtecate, arme sfărâmate, bucăți de scuturi. Muriseră mare parte dintre oamenii lui, dar și dintre trădători. Muriseră și mulți țărani. O clipă Conrad Își plimbă pri virea Înnegurată peste câmpul roșiatic și și aminti cuvintele lui de odinioară, când În sala mare le dăduse burghezilor de la poalele castelului actul noului oraș: — Am văzut sângele lor curgând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
făcut cu el? se Îndreptă principele spre călugărul cel gras. Otto Îl privi fără să priceapă. Din fala lui nu mai rămăsese nimic. Veșmântul Îi era zdrențuit și o paloare de moarte i se așternuse pe față. — Unde-i ducele, trădătorule, popă viclean și fără Dumnezeu? Unde l-ați dus? Cu mână tremurătoare, Otto arătă spre dosul curții unde se găseau acareturile. Acolo Îl găsiră Într-o șură goală. Pe paie zăcea cadavrul Însângerat al ducelui Bertold, mânjit de mâzga prin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dezlegară și-i șterseră sângele de pe fața tumefiată și stropită cu noroi. Lacrimi grele i se prelingeau din ochi. Abia mișcându-și membrele Îndurerate, bătrânul castelan se Închină În fața stăpânului: — Mărite stăpâne, iartă-mă. N-am cunoscut gândurile mișelești ale trădătorilor. Mă rugaseră să-i adăpostesc pentru a putea face În fața Măriilor Voastre un nou jurământ de credință. Să jure că niciodată nu vor mai unelti, că s-au Înșelat și-și dau seama de greșelile lor. Stăpâne, nici prin gând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fărădelegii lor. Până și sper jurul de popă s-a jurat pe Sfânta Cruce pe care o purta pe piept că va fi o Întâlnire de Împăcare și un nou Început... — știu, Neidhard, n-am crezut nici o clipă că ești trădător. Te cunoaștem de prea multă vreme ca să ne Îndoim de cinstea ta. Te-au Înșelat În buna ta credință, ca și pe noi. Îngrijește-ți rănile, după cum se vede nu te-au cruțat nici pe domnia ta. — Mărite stăpâne, m-au
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
jur pe numele strămoșilor mei că nu sunt eu făptașul! Prieten ticălos și sperjur, știu de ce țineai cu orice preț să rămân sus pe ziduri! Se Întoarse fulgerător pe călcâie și ieși din odaie, blestemând Îngrozitor: — Am să te ucid, trădător blestemat! Pământul va fi bucuros să scape de tine. Iadul va fi bucuros să te Înghită, pe tine, cel mai mare nelegiuit pe care l-a ars vreodată În flă cările lui... Cei doi se priviră lung: — Deci era Adalbrecht
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
umbra mare și neagră a răului peste aceste locuri binecuvântate. Aduceți iar lumină În valea noastră! — Acum Însă nu mai avem de pierdut nici o clipă, porunci Conrad. Dați-i fratelui Ulrich un cal și porniți Într-acolo. Cu nici un preț trădătorii nu trebuie să ne scape, mai ales că o pot lua și pe Adelheid cu ei. Cercetați cu grijă tunelul. Vedeți dacă se mai poate pătrunde prin el În fortăreață. Poate că-i Înfundat după atâția ani. Dar, dacă drumul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pardoseala de piatră din curte, la picioarele lui Conrad, care măturase În câteva clipe slaba Îm potrivire a asediaților. — Aruncați-l În temniță dacă mai trăiește, spuse acesta. Mâine Îl vom atârna În furci În piața din Freiburg, Împreună cu ceilalți trădători din Molsheim, care și-au meritat pedeapsa... Iar dacă a murit, Îi vom atârna leșul acolo, În rând cu tâlharii. Prin faptele lui a decăzut din demnitatea de cavaler, a cărei cinste a târât-o În noroi! Pe Adelheid, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spuse: — Se pare că Veneția e singura aliată care le-a rămas ducilor noștri. Voi toți, tatăl domniei tale, domnii din Consiliu și nu În cele din urmă chiar domnia ta, ați judecat foarte bine starea gravă a lucrurilor. Din păcate trădătorii au și pus În aplicare o parte din planul lor. Domnul Bodo a fost grav rănit de o hoardă de ucigași plătiți și acum se luptă cu moartea sus la mânăstirea Sfântul Petru. De aceea a plecat și jupânul Urs
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
urmă... Totul ne face să credem că Eglord a răpit-o... Giancarlo păli: — Am ajuns prea târziu. Eglord și-a atins scopul. Poate că putem totuși Împiedica alte nenorociri. Alături de Eglord, Adalbrecht și starețul Otto se află desigur și alți trădători, chiar În apropierea domnilor duci. Doar că nu le cunoștem numele... — Eu le cunosc, spuse Solomon. Tocmai atunci când ați sosit la Zürich le-am aflat. L-ați văzut pe cerșetorul care pleca de la mine... Prietenul nostru Josua a Înțeles de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întâmplă la castel. De aceea aș fi plecat astăzi oricum la Sfântul Petru, ca să transmit mai departe această veste. Pentru că mai e ceva. Se zvonește că celor doi duci ai noștri li s-a Întins o capcană. Pare-se că trădătorii s-au hotărât pentru lovitura decisivă. Să nădăjduim că ajungem la timp ca să-i prevenim. Ajunseră cu bine și fără mare Întârziere la mânăstire. Nu-i urmărise nimeni. Oare o fi un semn bun? se Întrebă Solomon, clătinând din cap
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai era În viață... Cu puțin timp Înainte ca Bertold să fie condus la groapă, avu loc În piața din Freiburg execuția conjuraților. Întunecat și cu fața Împietrită, Conrad urmări scena de groază fără să scoată un cuvânt. Spre uimirea trădătorilor, alături de el se afla Giancarlo Spada, „prietenul“ lor de odinioară, pe care Îl cunoscuseră la Curtea imperială. Cavalerul nesăbuit, gata de toate isprăvile nebunești, privea cu seriozitate și ră ceală cumplita execuție. — Nici republica nu-și cruță dușmanii, niciodată, spuse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
E mort! Salut! Din momentul acesta, eu voi fi Dumnezeul vostru! Uitați-vă bine la mine! De mine o să vă rugați să nu vă belesc și să nu vă bag de vii în mormânt! Clar, băi?! 'mnezeii mamelor voastre de trădători de patrie și de bestii periculoase! Creatura se înfierbântase și-l apucaseră iar pandaliile, alimentate fiind de un profund elan patriotic antiburghez și antireacționar, iar acum își ambala motorul la turație maximă. Legionari scârboși! Vă împușc pe toți! Ați înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fie prudent. Într-o discuție avută cu Popa la scurtă vreme după sosirea sa în Gherla, i-a atras atenția acestuia ca, dacă vor fi întrebați vreodată despre acțiune, 'să ne sinucidem. Mai bine să mori decât să ajungi un trădător', avertizându-l să fie oricând pregătit pentru asta, iar la sfârșit l-a amenințat râzând: 'Vezi să nu te confund vreodată cu Bogdanovici'. Mai mult, s-a arătat mirat că torturile continuau în închisoare, întrucât la Pitești o persoană sus-pusă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Și l-au reținut pe vinovat. Și au anunțat imediat securitatea națională de la Teheran, cerând un ofițer pentru preluarea arestatului. Totul s-a întâmplat înfiorător de natural, de rece, sec: în virtutea legilor statului (vina era imensă), un infractor periculos, un trădător de țară fusese descoperit și capturat. Părinții își frângeau neputincioși mâinile în interiorul țării după care tânjea fiul, iar infractorul își aștepta speriat derularea destinului. Acesta s-a derulat: după circa trei ore, în curtea arestului a oprit un Jeep din
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care, fără grabă, dar cu greutate, a coborât un... dulap de doi metri care, cu un mers apăsat și legănat, s-a oprit în ușă și, cu o voce gravă, de înmormântare, a întrebat uitându-se spre victimă: - El este trădătorul? Chiar dacă ai fi fost fără greșeală, și tot te-ar fi furnicat dacă te aflai în atenția huidumei. Și-a prezentat legitimația de colonel în serviciul de informații și a cerut actele de constatare ale gravei infracțiuni. Niciodată nu vom
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
prezentat legitimația de colonel în serviciul de informații și a cerut actele de constatare ale gravei infracțiuni. Niciodată nu vom reuși să vedem oamenii, lucrurile, fenomenele în lumina lor reală, dacă aceasta nu ni se va permite. - Nu văd niciun trădător aici! - spuse, distrugând toate documentele prezentate, inclusiv pașaportul fals. - Domnule colonel, ce faceți? Ați distrus dovezile! Noi am anunțat deja autoritățile guvernamentale! Nu putem să-l predăm fără documente: este un individ periculos!Eu sunt cel mai mare în grad
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în țările baltice, pe care eu le știu bine. În țările baltice era foarte simplu să arăți spre alții și să spui : „A, păi, toți comuniștii au fost ruși“ sau „Toți Ăia care au cola‑ borat cu comunismul sunt niște trădĂtori“ ; că vinovați sunt Ăia care țin cu rușii. Dar la noi nu putea fi așa, dimpotrivă, la noi comunismul și-a construit în anii ’80 o mare reputație patriotică fiindcă Ceaușescu era nați‑ onalist. V.A. : Dar și pentru că îi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]