3,826 matches
-
și cu toate astea nu deplângem soarta milioanelor de copii neconcepuți și nenăscuți. în schimb bocim ca niște cretini fiecare ființă care se reîntoarce la neființă și asta din cauza inerției și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de starea trăită anterior... Mai bine ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de popas Și nu de rămas". Vorbeai despre "spontaneitatea, noutatea și miracolul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poetice arată mai bine decât orice cât e de complex sufletul omenesc și ce rol are inconștientul în viața sufletească. 43. Poezia intimă, când omul se destăinuiește sie însuși, nu are nevoie de cuvinte noi. Are nevoie de vechile cuvinte trăite și suferite de toți câți au trăit și au suferit înaintea noastră. În intimitate cu el însuși, omul e natural, e slab, și gândește în limba naivă a tuturora. Cuvântul nou (...) e pretențios, e retorică, e afectare, și cine poate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
muribundă, care Însă era pe cale de dispariție, totuși mai presupunând viața. Toxinele radioactive se infiltrase cu o așa forță distructivă Încât, nimeni și nimic nu-l mai putea salva decât poate o minune...!!! În viața noastră, a oamenilor, dealungul anilor trăiți, uneori s-a dovedit incredibilul: atunci când zilele ființei umane nu sunt terminate iar „Destinul Lor...!” Încă nu s’a Împlinit, intervine minunea. O minune care cu o forță mai presus de Înțelegerea noastră a oamenilor, te Înalță din mormânt...!! Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
armonios croite ale feții, adese ori privind’o stăruitor, desigur mai mult decât se cuvenea. O dorea nespus de mult. Hotelul În care locuia se afla pe undeva pe aproape, dar Îi lipsea curajul necesar pentru a o ademeni. Momentele trăite erau prea solemne, fiindu-i teamă de un refuz care l’ar fi putut pune cu siguranță În dificultate. Totuși, precedentul fusese creat dar, situația se răsturnase...! Frumusețea fetei, Îi paralizase graiul, transformându-l Într-un om de nimic, un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
America Centrală. -BUCUREȘTI PĂCĂLEALĂ DE ZILE MARI -SAMOVOLNICĂ ARESTARE -VULPE TRANVESTITĂ ÎN BLANĂ DE MIEL -ODISEEA E LA ÎNCEPUT -TATIANA -CATASTROFAL CUTREMUR DE PĂMÂNT -STARE DE URGENȚĂ -ZILE GRELE -EXCROCHERIE ȘI ȘANTAJ -VAMPIRII OFICIALI URZESC -ÎN BÂRLOGUL LUPULUI TURBAT O viață trăită suprem! I AUDIENȚĂ LA MINCINOȘI Tony Pavone se considera pierdut datorită presiunii și calomniilor mincinoase a lui Lct.Col. Tudose Ion, slugă devotată a doctrinei comuniste totalitare, hotărât să prade toate bunurile mai de preț a populției combinat cu arestarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și borfașii care numai de lucru nu aveau chef. Spre deosebire de carantina de unde venise, noul loc de detenție i se păru extraordinar. Apsolut toți deținuții stăteau tolăniți În dezordine pe paturi și pe jos, unii jucau zaruri ori cărți, alții povesteau trăite ori auzite În timp ce unii cu suflet milostiv Îi oferi noului venit câteva castroane cu mâncare ceva mai comestibilă - i se păru lui decât pe carantină, Înghițând pe nerăsuflate tot ce i se oferea, fiind asaltat cu noutățile În ce privește noul Decret
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
test, o glumă oribilă de-a lui Pearl sau doar o iluzie. Era visul pe care Zach îl avusese de mii de ori, dar nu-l povestise niciodată - Jina revenită la viață, teafără și fericită, iar această viață a lui, trăită numai pe jumătate, viața asta inundată de râu, era abandonată. Zach n-a apăsat pe clanță. Bărbatul văzuse de toate, de la avalanșe la incendii de pădure, dar, până în clipa asta, nu mai văzuse niciodată o fantomă. A coborât de pe verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
eticilor deontologiste. Dar habar nu avea ce a însemnat totalitarismul românesc dincolo de sistem monopartit și dictatură, vorbe goale pentru ea, cai verzi pe pereți, experiențe teoretice. De la mine a priceput cu ce se mănâncă experiența practică și ce va să zică totalitarismul trăit. Nu era încăpățânată. A abdicat. Ba mai mult, a clacat. Și-a dat seama că nu a priceput nimic din propriul ei subiect. A aplecat capul în jos, ușor jenată, dar nu contrariată, de vorbele mele: - Regretul meu e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
anoste. Personal is political s-a diluat masiv. E o fugă de idei. Poveștile nu mai sunt mici și controlate, nu mai sunt cazuri paradigmatice, eventual cu ceva umanitate în ele. Se apropie mai mult de abordări comprehensive ale istoriei trăită ca istorie, nu ca viață personală. Exact ce n-am vrut. Peste patru-cinci ore luăm trenul spre Heathrow. Plătesc pentru două bilete 24 de lire, aproape cât toată pensia mamei mele. Ieri i-am cumpărat o cutie de tablă, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scurt, ai trăit conștient și cu responsabilitate față de alții această rușine doar doi ani. Ceea ce este minunat ca să te simți mai puțin intoxicat. Trebuie să-ți spun că Andrei, care are acces la texte (începe să fie pasionat după istorii trăite), mi-a zis că diferența între noi nu e doar de durată a traiului în totalitarism, ci și de discipline predate. Cred că tu făceai istorie cu acei copii. Eu predam lecții de tipul „Organizarea muncii în CAP”, „Făurirea omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de mult, pe care îi înghițim mai bine fiindcă ceea ce au făcut ei pare o poveste illo tempora și nu ne angajează moral altfel decât vag. Eu, Mircea, am doar amintirile prietenilor mei și pe cele ale străinilor despre experiența trăită a acelui decembrie neadevărat de demn. Despre teroarea exaltată în fața taburilor, despre acea noapte de coșmar dintre 2l și 22, despre catharsisul colectiv din 22. Eram la Gura Râului lângă Zărnești, într-o tabără cu elevii mei, încă din l7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Am dormit în case de mineri care miroseau a umezeală de subteran de la hainele lor, am mâncat cu ei din același laboș. Era o mâncare bună, dată cu drag. Sociologia mi-a făcut tranziția între lumea vie, populată cu experiențe trăite, lumea ielelor, populată cu teorii filosofice, prin lumea instrumentelor de măsurare a acestei relații. Am continuat să fac filosofie și eram bună. Dar tot ce a fost practică a fost cercetare de teren. Doi ani mi i-am petrecut împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cititor metafizicoid ar zice că textul acesta e o probă în plus pentru inapetitul femeilor pentru metafizică (citez din Cioran, Noica, Paleologu, se pune la notă cultă!): Poate. Cabala ei am învățat-o, dar dacă o separ de experiența mea trăită înlăuntru sau în relație, o simt ca pe o vorbă calpă, un chimval răsunător. Tu nu ești femeie, ba ești cum nu se poate mai bărbat, dar nu te-am surprins juisând la găselnițe destrupate. Toți acești oameni din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Deși cele mai multe din poveștile dureroase din viața noastră nu sunt nici pe departe în paginile acestea. Ai fi preferat să știi că răul îmi dă o pauză ceva mai lungă. După aceea nu am mai putut să ne scriem povești trăite. Mai mult, cred că ni s-a făcut puțin frică. Între timp s-a dus și mama ta. Ne trece scutul generațional. Dar ți-e dat să fii și tată de fată și tată de băiat. Logica extraordinară a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai adânc decât am putut plănui vreodată, dar cu adevărat așa cum am intuit de la prima vedere de când mi-a căzut cu tronc Bloomingtonul, prin reprezentanții săi. Abstract de final M-am întors în vara asta (2004) la toate aceste povești trăite. Sigur, cele mai multe sunt de tipul „Go West!”. Viața mea de până acum nu a fost doar prietenie, cunoaștere, politică. Nu a fost nici doar cărțile de tip academic, nici funcții, nici instituții. Și a fost toate. Și ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui la pensie o vacanță veselă și liniștită, în ce o privea, viața urma să curgă la fel ca și până acum; atunci când nimic nu se schimbă în viața ta e ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Oricum, viața trebuie trăită; de aceea domnișoara Marga Popescu ridică paharul cu vin din fața ei și rosti o urare pentru noi toți, în timp ce ochii i se încărcară de melancolie. - Totuși, domnule judecător, partidele de stânga... încercă să rostească domnul Pavel, dar fu întrerupt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aparținând altei lumi, venind din subconștient. - Acolo, sau poate mai în adânc, sunt cele mai mari depozite ale memoriei, spusei, iar eu cred că geneza acestei memorii urcă sau coboară - până în părinți și dincolo, sau poate e anterioritatea altei vieți trăite cândva, căci numai așa se explică ieșirea în conul de lumină a unor peisaje neîntâlnite vreodată și care simțim că nu sunt nici combinarea unora văzute altădată, locuri în care ne simțim la noi acasă, nemaiputând reconstitui dacă am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar lașitatea te anulează. Un om laș nu poate fi pur; el cedează la primul preț, uneori chiar fără preț sau prețul abject al comodității. Hai, gândește-te... În curând am să-ți arăt ce înseamnă curajul. Viața nu trebuie trăită oricum”. „Nu înțeleg ce vrei să spui” îngăimai. „Ai să înțelegi în curând!” îmi răspunse. Rostirea nu-și pierduse nimic din intransigența pe care i-o știam, dar căpătase tonuri plușate, încetinite alunecări intime, o anumită știință a pauzelor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și înserări, darul ce-l avea al confabulării, atât încât să-mi anime uimirea, îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca înainte plăsmuirile (cuvânt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de întâmplări trăite, auzite, născocite, căci totuna erau. Povestind, vocea ei întinerea și ochii săi sclipeau cum probabil îi străluciseră în tinerețe, dar ca să dea crezare spuselor ei, când păream prea uimit, invoca drept martor autoritatea domnului Pavel, care fusese - afirma - de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pe seară am ajuns la Copiapo, morți de osteneală, dar bucuroși că am străbătut cea mai inospitalieră zonă a globului fără să ne lăsăm oasele pe undeva. Fusese din nou, ca și în Sud, o experiență de neuitat, care merita trăită. Generalul care ne-a primit a doua zi, comandantul regiunii, era informat, prin protocolul Ministerului de Externe, despre vizita noastră și scopurile ei. Ne-a întrebat cum am călătorit, cât timp rămânem la Copiapo, ce planuri avem pentru cooperarea minieră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Abia am ajuns, am spus, în defensivă. Dați-mi un răgaz. Era ciudat să le văd aliate împotriva mea. Nu pentru că nu s-ar fi agreat - nu chiar -, dar deviza lui Rachel era „Viața asupra căreia nu meditezi nu merită trăită“, pe când, pentru Jacqui, era „Nu petrecem mult timp aici, așa că să-l petrecem bine“. Nici una nu o criticase vreodată pe cealaltă în fața mea, dar, dacă ar fi făcut-o, Rachel ar fi spus că Jacqui e prea superficială, iar Jacqui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce universuri zac zăvorâte înăuntrul minții cuiva. Efectul poate avea rezultate devastatoare asupra minții. Tăcu. Vultur-în-Zbor îl îndemnă să continue, dar el mai zise doar atât: — Sunt unele lucruri legate de muntele Calf care nu pot fi explicate, ci doar trăite. Sper să nu le trăiești niciodată, domnule Vultur. Am început să țin la dumneata. E mult spirit în ființa dumitale pornită pe căutări, nu-i așa? Vultur-în-Zbor zâmbi nesigur. — Gândește-te la fântâna asta, gesticulă agitat Virgil, vrând să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să urce greu spre etajul blocului, spre balconul cu rufe și cu mine bătând în prichiciul metalic un ritm inventat după cântecul șoptit al orbului. Părea știută melodia lui, îmi părea știută și silueta orbului din stație, păreau toate știute, trăite cândva, văzute cândva, povestite sau doar imaginate cândva. Sunt astfel de clipe ciudate, când totul ți se pare atât de vechi, de cunoscut, de trăit, încât nu-ți mai rămâne decât, cel mult, să întinzi mâna, să prinzi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
preajmă încă nu înțeleg atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama de la subsol un acordeon și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
săracă. Noi dăm o justificare multor altor mizerii din acel timp care, altfel, ar fi rămas doar ca o rușine fără înțeles. Nu scuzăm mizeriile. Dar însăși prezența noastră în acel timp, acest miraculos sentiment al solidarității, acest împreună al trăitului și al scrisului dau acelui timp mâlos și ticălos înțelesuri altele decât cele ale batjocurii. Trăirile noastre de atunci, căutările noastre de atunci, descoperirea solidarității în scris și pentru scris le pot aduce astăzi celor tineri de acum, care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]