2,444 matches
-
constituirea cybersistemelor, funcționale și postevolutive, înseamnă, în cadrul discursului artistului, obținerea nemuririi și dispariția nașterilor biologice. Prin înlocuirea în mod hipertehnologic a organelor umane nefuncționale, conceptul vieții este extins până la desființarea noțiunilor umane de naștere și de moarte. Exemplificând idealul de transcendență prin intermediul tehnologiei, discursul stelarcian aderă la transumanism (vezi capitolul al treileaă. Postexistența substituie „părțile” (foste organeă afectate cu alte „părți” funcționale, astfel că cyborgul teoretizat de Stelarc posedă capacitatea de teleperformativitate și „reactivare” în procesul de adaptare la condiția imortalității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și de nici o normă. Spiritualitatea transumanistă pare o încercare tehnomistică de realizare a țelurilor religioase, în timp ce corifeii mișcării se declară atei și agnostici: credința lor se îndreaptă nu înspre existența unui suflet sau unui spirit transcendent, ci înspre procesul de transcendență a minții umane în teritoriile mașinale ale viitorului. Spre deosebire de credincioșii majorității religiilor, cyberimortaliștii pleacă în căutarea nemuririi înainte de a muri, sfidând moartea însăși prin utilizarea tehnologiilor în vederea prelungirii vieții și refuzând suferința umană ca semn al ispășirii. Pentru aceștia, salvarea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dintre discursul științific transuman și propovăduirile sectei raeliene! La fel cum în crezul religios raelian se regăsește o mare doză de misticism pseudoștiințific, în credința oamenilor de știință afiliați ideilor transumaniste se observă o izbitoare viziune spirituală, o proorocire a transcendenței și a dăinuirii spiritului uman prin intermediul avansării bioștiințelor și tehnologiilor. Criticând astfel de poziții ale spiritualismului tehnologic, respingem în primul rând ideea separării minții de corpul uman, idee susținută atât în scopul privilegierii raționalității asupra simțurilor și a dorințelor corporale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trup-conștiință, prin protezare sau prin interfațare cu tehnologiile comunicaționale, prin metaformoză cybergenetică, toate aceste procese constituind valențe diferite ale imaginarului tehnocultural actual. Așadar, corpul și mintea umane sunt modificate prin intervenția și funcționarea tehnologiilor virtuale, însă nu pot fi transgresate: transcendența ca destrupare tehnologică a umanului este o iluzie în contextul în care postumanul (cyborgic, avataric, transgenică este întruparea deopotrivă a naturalului și a artefacturalului, a organicului și a mașinalului. 3.3. Eduardo Kac și corpul transgenictc "3.3. Eduardo Kac
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corpului și cea simbolic-reprezentațională se află punctul de vedere al feministei Rosi Braidotti (1994, 1996Ă. Pentru aceasta, utilizarea tehnologiilor Internetului sau ale realității virtuale nu înseamnă eliberarea de constrângerile de gen, ci adâncirea polarității dintre sexe; nu înseamnă universalism, destrupare, transcendență și falocentrism, ci poziționare subiectiv-fizică, contingență și rezistență ideologică. Dacă la Donna Haraway metafora discursiv-politică este cyborgul, la Sadie Plant tropul este „țesătoarea” rețelei rizomatice, iar la Elaine Graham figurația identitară este zeița, la Rosi Braidotti iconul feminist este „subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în plus că cine trăiește dintr-o pasiune poate și expia din cauza ei). Istoricul oferit spre lectură se instituie nu numai ca un act istoric, ci și ca un anuar și ca album, ceea ce stimulează dialogul dintre generațiile anterioare, cu transcendența operei lor, cu atât mai mult cu cât azi unii percep acest dialog ca un sentiment care-i separă de generațiile trecute, în loc de a cerceta transcendența operei lor în confruntarea inerentă cu timpul și spațiul dat. Ceea ce răzbate în lucrare
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
și ca un anuar și ca album, ceea ce stimulează dialogul dintre generațiile anterioare, cu transcendența operei lor, cu atât mai mult cu cât azi unii percep acest dialog ca un sentiment care-i separă de generațiile trecute, în loc de a cerceta transcendența operei lor în confruntarea inerentă cu timpul și spațiul dat. Ceea ce răzbate în lucrare este efortul acestor înaintași de a purifica prin medicină acest colț din univers care este asigurarea sanogenezei omului. Modul cum acești înaintași au purtat istoria medicinii
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
să se întâmple, acum și aici, era ca și cum trecutul își cerea dreptul de a fi readus în actualitate pentru folosul celor de azi și mai ales pentru folosul celor de mâine, în sfârșit era ca o invitație pentru a evoca transcendența. Totul părea logic, pentru că năzuința către transcendent se realizează prin abnegație și dăruire, iar înaintașii noștri au dovedit-o cu prisosință în marile încercări ale istoriei de la care nu au abdicat, lăsândune nouă un adevărat tezaur de realizări și gândire
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
utopie (ceea ce ne-a demonstrat cu prisosință cei 45 de ani de totalitarism comunist), în egală măsură nu se poate concepe viitorul fără coordonatele prezentului, a cărui actor principal este generația trăitoare actuală, generație care are obligația morală să asigure transcendența valorilor care s-au acumulat de-a lungul istoriei. Iată de ce cred cu tărie că prin această monografie ne-am făcut o datorie de onoare față de înaintașii noștri, față de contemporani și mai ales față de cei ce vor veni, scoțând la
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
cu studiul cosmosului fizic a continuat în lucrările unor matematicieni precum Eudoxus și Arhimede, care erau în același timp și astronomi, și fizicieni matematicieni. Chiar și Platon, marele înaintaș în istoria omenirii pentru care matematica a fost o știință a transcendenței, i-a găsit, în al său Timaeus, un rol matematicii în formarea elementelor fizice și structura cerului. În perioada creativă a științelor fizice și matematice care a început în Europa de Vest în ultimii ani ai secolului al XVI-lea și a
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
lumea ce-l împresoară este simplu: utilitate, comoditate mintală, paradox, gratuitate și eroare. Completănd kantianismul trebuie să fim de acord cu afirmația lui Hegel că filosofia este o activitate inutilă. Numai că spațiul vid, situat de Kant dincolo de natură, adică transcendența înlăturată din găndirea sa este sediul Adevărului. În fond totul se reduce la un foc între logicul deschis și mistic. Repet însă: Adevărul nu este fructul pasiunii adevărului”, cum a spus De Broglie, după căte îmi amintesc, ci este legat
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
foc între logicul deschis și mistic. Repet însă: Adevărul nu este fructul pasiunii adevărului”, cum a spus De Broglie, după căte îmi amintesc, ci este legat de vocație, care văzută creștin, se cheamă har. Omul istoriei reflectă imperfect și util transcendența. Ieșirea omului din timp înseamnă existenței schimbătoare cu realul transcendent în esență, relevat celor aleși, urmați de credincioși. Astfel sensul existenței își are sediul în Istoria sacră. Blaise Pascal afirmă că [...]. Însă în cazul în care Universul l-ar strivi
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
de la vie, y compris, occasionnellement, leur propre mort" [Gramont, p.309]. 239 "La scène décrit la mise en échec du rituel, elle déjoue l'attente que la performance annnoncée a suscité: révolte ou scandale" [Lojkine, p.5]. 240 "Raportul de transcendență pune problema depășirii, a saltului, a trecerii fără soluție de continuitate de la un registru la altul" [Patapievici, p.124]. Înțelegem stereotipul că o reprezentare sumara pe care și-o face subiectul despre obiecte, despre fenomenele naturale și sociale percepute că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
termeni, ei determină un concept normativ al unității de existență a omului. De aici și ideea despre "progresul moral", formulată de Kant și socotită foarte importantă pentru "morala kantiană" de diverși exegeți ai filosofiei sale, idee care presupune și tentația transcendenței, înscrisă, cumva, în însăși unitatea de existență a omului, căci ea susține îndreptatea omului către Binele Suveran, scopul absolut, adică pur practic (moral), dat a priori, întemeiat în rațiunea practică. Cele două concepte de persoană și personalitate dau sens autonomiei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
persoana energetică apare ca expresie a omului desăvârșit, aflat într-o ordine universală în care natura nu mai poate produce forme superioare de actualizare a energiei; acest plan vizează omul ca universal, umanitatea, modelul absolut al umanului, care rămâne, nedezmințit, transcendența după care ne orientăm și în absența căreia ne-am rătăci față de însăși calea umană. Nu este vorba aici, cel puțin în mod direct, despre transcendența divină, ci despre idealul de umanitate, a cărui origine poate fi, totuși, Divinitatea: "ideea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acest plan vizează omul ca universal, umanitatea, modelul absolut al umanului, care rămâne, nedezmințit, transcendența după care ne orientăm și în absența căreia ne-am rătăci față de însăși calea umană. Nu este vorba aici, cel puțin în mod direct, despre transcendența divină, ci despre idealul de umanitate, a cărui origine poate fi, totuși, Divinitatea: "ideea de Dumnezeu este principiul suprem care fundează ordinea universului și, dimpreună cu aceasta, care dă conștiinței omenești absolutul de care ea are nevoie pentru a avea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Em. Mounier suferă actul autocreației, prin care de fapt se deschide în afară printr-o alienare, "alienare consimțită", cum susține J. M. Domenach. Îar acest "în afară" spre care persoana se deschide este un "înlăuntru": Vom spune, de exemplu, că transcendența este ceea ce există mai subiectiv și în același timp că ea este ceea ce există mai obiectiv"299. Deschiderea maximă va fi către Dumnezeu, transcendența totodată subiectivă și obiectivă, interioară și exterioară, în afară și înăuntru. Gândul acesta despre Dumnezeu al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acest "în afară" spre care persoana se deschide este un "înlăuntru": Vom spune, de exemplu, că transcendența este ceea ce există mai subiectiv și în același timp că ea este ceea ce există mai obiectiv"299. Deschiderea maximă va fi către Dumnezeu, transcendența totodată subiectivă și obiectivă, interioară și exterioară, în afară și înăuntru. Gândul acesta despre Dumnezeu al lui Em. Mounier pare a fi apropiat de cel al lui Augustin. (Pentru filosoful de la începuturile creștinismului, Dumnezeu reprezintă, în noi, ceea ce e mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în afară și înăuntru. Gândul acesta despre Dumnezeu al lui Em. Mounier pare a fi apropiat de cel al lui Augustin. (Pentru filosoful de la începuturile creștinismului, Dumnezeu reprezintă, în noi, ceea ce e mai profund decât eul nostru cel mai adânc.) Transcendența afirmată de filosoful creștin contemporan este lăuntrică, dar, totodată, ea este și "în afară". Cum ar putea fi altfel, atâta vreme cât, ieșind din sine întru comunitatea persoanelor, persoana se reface pe sine, ca în-sine? Acest personalism pare a fi fatalist, dar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
propriilor rezultate. Filosofiile absolutiste au, de asemenea, o semnificație "cognitivă" nedisimulată în spațiul reconstrucțiilor lumii și omului, propunând modele de umanitate, teorii asupra unor elemente de viață omenească integrate într-o viziune generală etc. Ele mențin în orizontul reflecției problematica transcendenței, dar acordă o valoare peste măsură părții (condiției) "ideale" din om. Legătura lor mult prea adâncă și semnificativă cu teologia și, în genere, cu experiența religioasă le despecifică, uneori, le scoate din orizontul filosofiei. Personalismul lui Ch. Renouvier este un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
teorie - reușește să demonstreze tocmai acest aspect, confirmând concepția filosofică actuală că ființa este de fapt o structură duală: cu o componentă materială, comună și vremelnică, și o componentă spirituală, de esență divină, nemuritoare și care asigură armonia vieții și transcendența. Hipocrate Nu rareori marile genii ale științei au dorit săși transpună în plan filosofic descoperirile lor, în încercarea de a le așeza în contextul existențial al lumii animate sau inanimate, prin urmare în ordinea firească a lucrurilor. Filosofia, ca știință
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
se preamare[ște]", diversificându-se de-a lungul unor direcții divergențe de creație ("învălite roduri"), sursa creației neîntrerupte, imprevizibile, "obosind", "prin scăpărarea-i unică", i.e., ardere. Tot astfel, "cerul platonician"108, evocat într-un interviu din 1929, denotă mai degrabă transcendență bergsoniana, i.e., durata, inaccesibila cunoașterii comune, dar care poate fi totuși recuperată, printr-un efort intens de proiecție, de care sunt capabili doar poeții adevărați. În termenii lui Edgar Poe, "cerul centrat, adunat și de piatră" și "declinatul anotimp" ar
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Béranger care servesc drept motto povestirii poești: "Son coeur est un luth suspendu; /Sitot qu'on le touche îl resonne"43 "[Inima lui este o lăuta suspendată; Deândată ce o atingi, răsună]- , un act teurgic, prin care poetul recuperează esență transcendență, retrasând semnăturile Absolutului, prin diferitele nivele ale existenței - , este înlesnit de acordurile harpei (ghitara, în apologul poesc), pe care anticii o înțelegeau ca parte a ordinii cosmice, o punte între cer și pământ, expresie a uniunii armonioase a forțelor ce
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
plantelor diverse și asupra întregii naturi. [...] O astfel de muzică sublima exprimă iubirea. Nu este cu toate acestea dragostea pentru a persoană anume ... iubirea aceasta va fi desemnată prin esență ei, nu prin obiectul ei. [...] Personală, ea nu este individuală; transcendență, ea este precum Dumnezeu în noi. Cand muzică plânge, atunci întreaga umanitate, natura întreaga plânge cu ea. Într-adevăr, ea nu introduce aceste sentimente în noi; mau curând ne introduce pe noi în ele, precum trecătorii ce sunt prinși într-
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogații, onoruri, frumuseți și vieții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale șanț de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatura, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie 22. Astfel înțeles, actul de creație, prezintă analogii evidente cu felul în care Henri Bergson definește intelectul 23 drept instrument al acțiunii eficiente. Numai că, în "Veghe" "exauția" vizează
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]