2,637 matches
-
că existențe imaginare ar constitui existențe reale?"30. El precizează că: "(...) Modurile himerice pe care scolasticii le numesc forme par a exista mai real decât materia și însăși acțiunea"31. Deci forma nu este o reprezentare a principiului divin, un transcendent; ea este cu totul altceva. Al patrulea termen al comparație ne apropie de această explicație. Prin differentiam se desemna esența unui lucru care îl deosebește de celelalte lucruri de același gen. Differentiam veram reprezintă diferența esențială care există între două
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
naturi, care poate fi descrisă ca legea mișcării atomilor. De aceea forma nu poate fi separată de materie: " Forma este prezentă când materia este prezentă și o înlătură odată cu sine, și este inerentă numai ei"34. Dacă forma nu este transcendentă, asta nu înseamnă că este ușor de cunoscut. Cunoașterea ei se poate realiza numai în anumite condiții, prin aplicarea exactă a metodei inductive. În genere, stă numai în puterea lui (dătătorul și creatorul formelor) și poate a îngerilor și a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Bacon împarte și științele. De științele teoretice ține metafizica, ce are drept scop cercetarea formelor: "Cercetarea formelor, care sunt (după felul și legea lor) eterne și nestrămutate, constituie metafizica"44. Numind formele "eterne și nestrămutate" nu înseamnă că acestea sunt transcendente, neaparținând unei lumi inteligibile, ci doar că nu sunt supuse transformării materiei, ele fiind legi (denumiri) date acestor transformări. De exemplu, când numește mișcarea drept "formă a căldurii", Bacon are în vedere mișcarea particulelor de bază, care este un proces
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sursă nu era omul, ci puterea divină, societatea existând pur și simplu, în cazul utopiilor oamenii sunt cei care creează respectivul stat, de aceea el poate fi realizat și de către alții. Insulele mitice, paradisul terestru se află într-un timp transcendent, în Illo Tempore cum spune Mircea Eliade, pe când tărâmul utopic se află in fantezia individului, el fiind doar o creație literară. Ținuturile mitice sunt considerate ca fiind reale, cele utopice nu. De fapt, în cazul utopiilor se realizează desacralizarea unor
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cu privire la Sfânta Treime. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea acceptă termenul de omousios propus de Sfântul Atanasie; de atunci este mărturisită de Biserică Firea Una în trei ipostasuri, Treimea cea de-o ființă și nedespărțită. Distincția netă între ousia (ființă), radical transcendentă și inaccesibilă și energiile sau lucrările revelatoare accesibile care sunt, într-un anume sens, imanente minții omenești, după harul lui Dumnezeu, va intra definitiv în teologia bizantină. Datorită celor două firi în Hristos, deoființimea Fiului cu Tatăl și deoființimea Fiului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de astăzi faptul că fără Hristos viața e searbădă, e tristă, e fără sens, e folosită de forța creatoare pe care o dă bucuria comuniunii adevărate"14. Prin urmare, singura scăpare de această tristețe este credința într-un Dumnezeu personal transcendent, care în Hristos ne oferă mântuirea. Prezentând comunității de credincioși pe Hristos drept singurul Mântuitor, singurul garant al persoanei umane în veșnicie, Ecclesia este datoare să-l înfățișeze în realitatea deplină a Persoanei lui de Dumnezeu și om în același
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
al biruinței lui Hristos. Asistăm la spectacolul Fiului omului, prin misterul teandric revelându-se legătura eternă dintre om și Dumnezeu. Atena este cetatea spiritului căutător de adevăr, bine și frumos kalokagathia. Ca o mare cultură, ea a unit imanentul cu transcendentul, propunând modelul paideic ideal. Este perioada de punere a marilor probleme și întrebări care frământă spiritul elin, conturându-se tipul unei pedagogii sui generis. În schimb, Roma este cetatea praxis.-ului, unde totul începe în legendă și se termină în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
manifestă ca trăire a iubirii lui Dumnezeu care atinge ființa umană și de care aceasta trebuie să fie pe deplin conștient. Atent la valoarea tainei de nepătruns a lui Dumnezeu, Răsăritul ortodox neagă răspicat orice vedere a ființei divine, etern transcendentă. Precum spuneam anterior, teologia catafatică este simbolică, ea neaplicându-se decât atributelor revelate, în timp ce teologia apofatică mărturisește neputința cunoașterii religioase, fixând o limită riguroasă prin chiar utilizarea noțiunilor de infinit și nenăscut. Astfel, în jurul abisului intradivin există un cerc de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
din subiect cunoscător, ființa umană devine obiect, sub raport metafizic, esențial, în această problemă a universului. Transcendența implică întotdeauna existența a doi termeni în proces: ceva care transcende față de ceva care este depășit. În chestiunea universului, ființa umană este și transcendentă, întrucât ființa umană face parte din univers, și depășită, întrucât ea este subiect de cunoaștere. Conștiința modernă este antinomică, potrivit gândirii kantiene; chiar dacă opozițiile sunt nefericite, simțul filosofului pentru caracterul antinomic al rațiunii este de o precizie și de o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
iar transcendența nu închide în ea posibilitatea. De altfel, transcendența nu închide în ea devenirea, domeniul ființei. Mai mult chiar, aceste două domenii nu epuizează realitatea sau toate posibilitățile universului 4. Se știe că dincolo de realitatea concretă există o realitate transcendentă care este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu intră și în domeniul existenței, atunci El nu poate fi liber, întrucât dincolo de existență este lumea necesității. Dar lucrurile nu se prezintă chiar așa. Dumnezeu nu este în lumea aceasta mai mult decât este în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui Dumnezeu. Iar preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii. De aceea, nu se poate spune că Dumnezeu este o ființă transcendentă, întrucât El transcende existența. Astfel, transcendența lui Dumnezeu nu presupune propriu-zis existența lui Dumnezeu numai în lumea ființei. În plus, raportul dintre Dumnezeu și lume este diferit de raportul dintre ființă și existență sau dintre transcendență și domeniul naturii. Potrivit
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Kant, conștiința teoretică, practică și tehnică sofistică se crede plăsmuitoare de ficțiuni care operează asupra aparentului, logica omului autonom îndepărtându-se de Real și înlăturându-l ca fiind inutil și incognoscibil... Realul depășește speculațiile dialectice ale rațiunii presupus autonome, fiind transcendent în esență și îmbrăcând dogmatică a revelației". 4 A se vedea de asemenea articolul lui Joseph Pieper, "De l'élément négatif dans la philosophie de Saint Thomas", în Dieu vivant, 20, p. 43: "Potrivit Sfântului Toma este inerent esenței lucrurilor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fi disprețuită... Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar conținutul ei este primit de om". 1 George Manu (1903-1961
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prin care poetul se desolidarizează de literatura de pitoresc și de pastișul folcloric, care făceau legea în literatura noastră la acel moment. Perioada expresionistă enumerată de Aderca, poetul o vede mai degrabă o incursiune în sfînta rază a Alexandriei: "Tema transcendentă din Jazzband pentru nunțile necesare (în ciclul Uvedenrode din Joc secund își va schimba titlul în Ritmuri pentru nunțile necesare, n.a.): sensul feminin al Luceafărului, inițierea intelectuală, disociativă, a cercului Mercur, deopotrivă în dominația triumfală a Soarelui, este de un
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
operațiilor poetice punctele critice ale unei naturi întregite prin adaosul unor existențe ideale, Rimbaud se dovedește încă o dată om de știință. Căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai subtile investigări ale sale, procedează la fel, adăogînd cantităților date, cantitățile transcendente. La ce altceva slujesc toate aceste "limburi" ("limbes"), aceste "aurore [ce]-ncarcă pădurile acestea" ("aurores [qui] chargent ces forêts"), aceste "flori de apă drept pahare" ("fleurs d'eau potir verres"), decît la extinderea realului pînă la ceva mai semnificativ, prin
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dezbaterea despre religie se transformă, în cele din urmă, într-o conversație cu religia, poate chiar parteneriat" (V.N.). În realitate, multe dintre valorile creștine sînt îmbrăcate în haine seculare. "Așa cum a spus George Steiner, cu curaj și înțelepciune, "un postulat [transcendent] e mereu ascuns, e adesea nedeclarat sau exploatat metaforic și fără consecință în cele mai multe dintre actele moderne de interpretare și critică. Ce s-ar întîmpla dacă ar trebui să ne plătim datoriile față de teologie și față de metafizica prezentului? Ce-ar
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
apărare exterioare, iar umanismul creștin ca substanța ei internă. Este umanismul propovăduit de apostolii Luca și Ioan, un umanism care prin calma sa continuitate a fost un exemplu de primă mînă a punții dintre lumea pămîntească și cea a realității transcendente, a adevărului absolut. Grădina filosofică se constituie pentru Virgil Nemoianu într-un spațiu de liniște, odihnă, seninătate, stabilitate, continuitate și identitate de care, cred, toți avem nevoie - de care cel puțin eu am avut mereu nevoie. Este o grădină universală
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
armonios, de o evidență imediată și totală"5, ce decurge din manieră experiențială, idiosincrasică, prin intermediul căreia artistul vizionar ajunge la o înțelegere profundă a universului, în care trăiește. Adevărul despre care vorbește însă Edgar Poe nu este unul contingent, ci transcendent, în sensul că "ceea ce este ordonat, consistent și simetric este întotdeauna adevărat"6. În locul unei cunoașteri fragmentare și superficiale a lumii, specifică științei, poetul american vrea una integratoare, care să ofere percepția concordiei divine a lumii, adevăr unic și ireversibil
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la matricea originară, seamănă, mai curând, cu o ablațiune, și are, paradoxal, la Barbu, doar un sens ascendent: "Spălări împărtășite! Înnoiți / Arginturile mari, botezătoare / Și inima calărilor - spuziți / De dreapta ziua-aceasta suitoare" ("Desen pentru cort")35. Este "parantetic", adică transcendent, - altundeva, în poezia "Legendă" îl numește "soarele ferit"36 -, pentru ca, în percepția obișnuită, între el și noi, "un voal se interpune, un voal gros pentru oamenii obișnuiți, unul lejer, aproape transparent, pentru artist ori poet"37, instituit de faptul că
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cere completată, concretizata, în actul lecturii. Imobilitatea ei este doar aparentă: "Ea exprimă un jurământ de fixitate, este o oprire, dar ca un moment în trecut. În realitate, ea se naște dintr-o schimbare și pregătește alta66". Originalul este altundeva - transcendent și diferit: Și filamentele umbrelor, si figură docilelor raze, și toată aparentă inima a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orologerii, durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi 67. Prin transparență (simbolică) acestor elementele, Ion Barbu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Divin) ce se actualizează în materie, printr-o mișcare centrifugala. Rezultatul este o lume111 autosuficientă, pur intelectuală ("cogital(a)"), ce crește, se "inventează" continuu, printr-o perpetua (auto)geneză. Barbu pare să păstreze ideea creației că voința a unei puteri transcendente, eventual divine, din cosmogonia poescă schițata în Eureka, simbolizata de elementul euharistic ("potir"112), corelata cu existența unui punct liminar, din care, prin difuziune ("propagare"), prin continuă opoziție a atracției și respingerii ("principiile"), universul vizibil și spiritual, (că sfere înscrise
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mult trecută"1, de care ține neapărat să se distanțeze: Și tristul decorum, si multul eben (pasărea dar, sigur și bustul) făceau atunci deficiențe silabele-prăpăstii, vida enunciație "never more"2 (italice în original). Soluția poescă oferă doar "sentimentul" unei realități transcendente - idee la care Barbu adera -, dar, care rămâne, atât pentru poetul american, ca și pentru protagonistul din "Corbul", în ultimă, instanța, inaccesibila: Iar sufletul meu, din umbră ce se-ntinde pe podea / Nu se va mai ridică niciodată!"3 Fundamentală
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rezultă dintr-un articol "Răsăritul Crailor", publicat, tot în 1930, prin care spiritul deschide posibilități infinite de creație: Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taină acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și libera construcție a transcendentei [s.n.]. Lumile matematice șanț vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogații, onoruri, frumuseți și vieții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale șanț de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
acesta se individualizează și ia parte la alte realități 63. Punctul liminar al oricărui act de creație autentic, rămâne pentru Ion Barbu, principiul socratic - "Știe-te!" - "Gnothi seauton" (Cunoaște-te pe tine însuți), menționat de Platon în Charmides 64. Principiul transcendent la care autorul participa astfel - creația continuă - este identificat de Bergson drept spiritualitate 65, ori divinitate - iar de Barbu drept "Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume" - , de unde iradiază "clăile de fire ștăngi"66 ("Grup"). Pentru a atinge acea "plénitude
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
operațiilor poetice punctele critice ale unei naturi întregite prin adaosul unor existente ideale, Rimbaud se dovedeste încă o dată om de stiinta căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai subtile investigări ale sale, procedează la fel, adăogând cantităților date, cantitățile transcendente. La ce altceva slujesc toate aceste "limburi ("Limbes"), aceste "aurore [ce]-ncarcă pădurile acestea" ("aurores [qui] chargent ces forets"), aceste "flori de apă drept pahare" ("fleurs d'eau pour verres"), decât la extinderea realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]