3,521 matches
-
aparatul să efectueze o voltă foarte deschisă și să revină la punctul de plecare. Reveni la fotoliul său, își luă carnetul și scrise: "Dragă doctore, Îmi pare sincer rău că trebuie să te părăsesc astfel, dar dacă ai fi fost treaz am fi ajuns, fără îndoială la o discuție absolut fără nici un rost. Doresc în modul cel mai sincer să-mi reiau antrenamentul mintal, dar sunt alte lucruri mult mai urgente de făcut mai întâi. Te rog urmărește în ziarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii moarte. Stând în fața ei, Gosseyn și-a imaginat-o pentru prima oară ca pe un organism superior, care trăise și acum nu mai era. Căci ce-i altceva viața inteligentă decât sensibilitatea veșnic trează a unui sistem nervos dotat cu memorie? În toată istoria mondială a omenirii n-a existat vreun organism înzestrat cu o mai bună memorie, care să posede o mai vastă experiență și o mai completă cunoaștere a naturii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era în scenă. Nu puteam exista doi Lavoisseur, mă înțelegi. Se rezemă, ostenit, de spătarul fotoliului și continuă cu un oftat: ― În cazul lui X doream ca el să fie cineva ale cărui gânduri să le pot percepe chiar dacă sunt treaz, astfel că l-am mutilat și i-am accelerat procesele vitale. A fost o cruzime din partea mea, dar astfel el a devenit "cel mare" și eu "cel mic"; și în felul acesta eu îi receptam gândurile. În rest, pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
câtva timp luasem obiceiul să fac așa în fiecare seară înainte de a adormi și în fiecare dimineață înainte de a mă trezi; greutatea acestui exercițiu simplu, dar eficace consta doar în a ști când ești adormit și când te poți socoti treaz, dată fiind natura iluzorie a celor două stări). Apoi m-am hotărât să râd. Râdea și Constantin, chicoteam amândoi ca niște apucați, la colțul străzii Batiștei, înaintea eternei și definitivei părăsiri. „O duc cât se poate de bine“, spunea Constantin
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se trezise, maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură. După noaptea aceea, și-a mai pus de multe ori, trează fiind, ghetele cu patine, dar n-a mai izbutit să facă măcar un pas cu ele... Mă cuprinsese neliniștea. La o asemenea fază a lunii ar fi trebuit să fiu lângă Zenobia, să o țin strâns de mână... „șase ani
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aparatul să efectueze o voltă foarte deschisă și să revină la punctul de plecare. Reveni la fotoliul său, își luă carnetul și scrise: "Dragă doctore, Îmi pare sincer rău că trebuie să te părăsesc astfel, dar dacă ai fi fost treaz am fi ajuns, fără îndoială la o discuție absolut fără nici un rost. Doresc în modul cel mai sincer să-mi reiau antrenamentul mintal, dar sunt alte lucruri mult mai urgente de făcut mai întâi. Te rog urmărește în ziarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii moarte. Stând în fața ei, Gosseyn și-a imaginat-o pentru prima oară ca pe un organism superior, care trăise și acum nu mai era. Căci ce-i altceva viața inteligentă decât sensibilitatea veșnic trează a unui sistem nervos dotat cu memorie? În toată istoria mondială a omenirii n-a existat vreun organism înzestrat cu o mai bună memorie, care să posede o mai vastă experiență și o mai completă cunoaștere a naturii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era în scenă. Nu puteam exista doi Lavoisseur, mă înțelegi. Se rezemă, ostenit, de spătarul fotoliului și continuă cu un oftat: ― În cazul lui X doream ca el să fie cineva ale cărui gânduri să le pot percepe chiar dacă sunt treaz, astfel că l-am mutilat și i-am accelerat procesele vitale. A fost o cruzime din partea mea, dar astfel el a devenit "cel mare" și eu "cel mic"; și în felul acesta eu îi receptam gândurile. În rest, pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Ele nu te mai pot tulbura. De fapt, ori de câte ori vezi o imagine, îți aduce aminte de o scenă plăcută de-acasă. E clar? - Foarte clar. - Acum începi să te trezești. O să număr până la trei. Când o să spun "trei", o să fii treaz de-a binelea. Unu... doi... trei! Trezește-te! Korita deschise ochii. - Ce s-a întâmplat? întrebă el, cu uimire în glas. Grosvenor îi explică în grabă, apoi îi spuse: - Și acum, urmează-mă! Imaginea luminoasă îmi stăruie în ochi, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oprească - un trup zăcea întins pe podea. Grosvenor îl lovi, destul de tare, ca să-l trezească. - Mă auzi? îl întrebă pe cel căzut. - Da, zise omul, tresărind. - Ascultă, ascultă! Imaginile luminoase nu mai au nici o putere asupra ta. Ridică-te! Ești treaz. Omul se ridică și se repezi gesticulând la Grosvenor. Aceasta se feri în lături, astfel încât omul alerga mai departe, orbește, fără să-și întoarcă privirea, deși Grosvenor îl striga. - Cred că l-am trezit prea târziu! Oftă nexialistul, apucându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
duble, ceea ce era foarte bizar - ocupau zonele transparente sau translucide ale pereților. Deși existau sute de zone de acest fel, ele erau totuși limitate. Din loc în loc, întâlneau alte victime, înșirate pe coridoare. De două ori dădură peste niște oameni treji. Unul îi privi cu un aer absent și nu se dădu la o parte din calea lor. Celălalt scoase un țipăt, își apucă arma și trase. Raza ucigașă pulsă, lovindu-se de perete, chiar lângă Grosvenor. Acesta reuși totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de mult cu gândul sfârșitului. Se petrecuse ceva fără știrea mea. N-am înțeles ce, dar mi-au dat lacrimile. Nu cumva visam? Dar dacă atunci când visezi nu-ți dai neapărat seama că e un vis, în schimb, atunci când ești treaz, o știi precis. Nu era nevoie să mă ciupesc ca să fiu sigur că tot ce văd e adevărat. Există o consistență inconfundabilă a realității. Când te duci la lucru, dimineața, nu trebuie să-ți spună nimeni că nu dormi, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fiu sigur că tot ce văd e adevărat. Există o consistență inconfundabilă a realității. Când te duci la lucru, dimineața, nu trebuie să-ți spună nimeni că nu dormi, și nici că ești viu. Eram într-o lume vie și trează. Îmi părea familiară. Știam c-o știu, dar nu știam de unde. Știam și nu prea știam. M-am întrebat unde am intrat. Nu m-am întrebat cum. O să mă gândesc la asta când o să fiu în stare, deocamdată nu pot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mi-am zdrelit mânile în nu știu ce zimți sau așchii. Am ieșit în prag, unde era ceva mai multă lumină și-am rupt hârtia. Înăuntru îmi pusese o cutie de chibrituri cu bețe mari și groase, și o cruciuliță. Dumnezeu e treaz, mi-am spus. Dumnezeu să te ajute! îmi spusese femeia. Trebuia să fiu atent să nu irosesc chibriturile. Am pregătit candela, am închis iar ușa, să nu vină vreo pală de vânt, mi-am frecat mâinile îndelung, pentru că aveam degetele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trase concluzia că n-a spus tot. Nu credea să fie ceva important, poate i-o fi luat vreun inel de pe deget sau așa ceva, mai devreme sau mai târziu va ieși la iveală. Ce făcea când l-ai găsit, era treaz? — Stătea într o rână și belea ochii la cal, cum se bișa, să mă scuzați vă rog, de barcă nu mai văzuse în viața lui un cal care se bișă. Io l-am găsit tocma’ când să mă bornesc înaboi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sigur că-n ajun bărbatul n-avea nimic pe cap. Reuși să-l urnească, dar străinul parcă nu se trezise de tot. Bucătăreasa familiei Margulis le povestise băieților despre oameni care umblă-n somn, pe lună plină, ca și cum ar fi treji, merg pe acoperiș și, dacă-i strigi, cad jos, altfel „n-au nici pe dracu“. Oare-o fi fost lună plină azi-noapte? Nu băgase de seamă. Îl privi critic pe bărbatul cel străin. Parcă ți-e puțin rușine cu el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
consistență. Și de fapt am greșit când am spus deodată, e vorba de o succesiune. Una s-a terminat, alta abia a-nceput. — Există multe povești, mai ales filozofice, despre oameni care nu mai știu când visează și când sunt treji. Dar nu de vise e vorba, visele le știu, separat, și-ntr-o lume, și-n a doua. L-am văzut încruntându-se. Ceva părea că-l nemulțumește. S-a uitat la mine bănuitor, cum se uită atâta lume la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avea doi luceferi mari de diamant pe umerii de aur. Îndărătul ochilor închiși, Otto își imagină icoana și se gândi cum ar fi ca, în timp ce reface o biserică, să dea peste ea, ascunsă în zid. Prin mintea numai pe jumătate trează îi defilau o mulțime de arhangheli cu picioare subțiri, cu fustanele și cu scuturi în mâini, îngeri cu bucle căzute pe umeri și sfinți și sfinte cu tipsie galbenă pe cap. Pe toți îi văzuse, dar nu mai știa exact
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de mânecă. Ochii ofițerului, care fuseseră pe jumătate închiși de pleoapele grele, se deschiseră brusc și-l priviră cu suspiciune pe Cayle: - Dar cine mai ești și tu? Pleacă de lângă mine! Vocea i se înăsprise, și scurtă vreme păru aproape treaz. - Dumnezeule mare, zise el, în zilele noastre nu mai poți să călătorești fără să dai peste vreo lipitoare. Mă bate gândul să pun să te aresteze. Cayle se ridică, roșu la față și se îndepărtă împleticindu-se. Se simți zguduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fața lui și-i zâmbea în tăcere. Îi zâmbea, probabil, de multă vreme și îl mângâiase ori îl sedusese de-a dreptul, sorbindu-l ca o vampiră. — Ce-ai pus în vinul ăla? o întrebă. Ea aprinsese o veioză, arăta trează și odihnită, ca și cum ar fi petrecut împreună o noapte de somn. Nu-ți spun, fiindcă vreau să fii și altă dată la fel, chicoti. — Poate altă dată e-acum, îi zise și o făcu să treacă sub el, iar așa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doar orbii Și fîlfîiesc prin aer rece corbii. El de pe cal se dete. În pădure Șoptește frunza, ramuri stau de sfaturi 51 {EminescuOpVI 52} 115Și somnul nu voiește ca să-l fure, Căci umedă e frunza lui de paturi, Urechea-i trează a dumbravei gure Le ascultă șoptind din mii de laturi - Și corbii croncănesc și sboară-n fală 120În aer clar ca pete de cerneală. Atunci o frică inima-i pătrunde, Pe cal se pune și fugi din vale Și-n loc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai mănânci din bucatele, ce-ți fierbe baba, pentru că-s făcute cu somnoroasă... Ți-oi face eu altfel de bucate. Fata într-ascuns îi făcu merinde, și-nspre sară când era să plece cu caii, își simți ca prin minune capul treaz. 324 {EminescuOpVI 325} Spre miezul nopții se-ntoarse acasă, mână caii în grajd, îi încuiă și intră în odaie. Pe vatra cuptorului, în cenușă mai licurea cîți-va cărbuni. Baba sta întinsă pe laiță și înțepenită ca moartă. El gândi c-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lume să mai trăiesc Și ce mi-au fost de plăcut Viața cât am petrecut Tocm-acelea m-au gonit, Toți mi s-au împotrivit. Și vr-un bine De - am gustat Cu ah l-am răscumpărat! Zori răsar și eu sunt treaz, Plec, mă duc, ah, ce năcaz, Frați, prieteni, las dormind, Singur sunt și mor plângând. Doamne, ce lucru cumplit 416 {EminescuOpVI 417} {EminescuOpVI 418} {EminescuOpVI 419} Ca să-mi pierz pe cel iubit. No. 7 O viață, ce viață! Până când fără
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
căscând un ochi congestionat, încleiat de somn, apoi adormi din nou. Contabilul zâmbi. Își luă valiza și părăsi locuința. La ferestre, un soare de iarnă, aspru, spăla florile de gheață, migălite peste noapte. * Valerica Scurtu crăpă subțire pleoapele. Întâlni privirea trează a sculptorului și închise reflex ochii. Matei începu să râdă încetișor. Nu dormea nici unul, în afară de Panaitescu al cărui chip părea sfâșiat de viziunile de apocalips ale unui coșmar. Grigore Popa își frecă mâinile înghețate: ― Bine că a plecat! Aș bea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fost pregătite cu grijă) face ca această stare de disperare să fie înlocuită, subit, de sughițuri sonore și de sforăituri puternice, ca de tun. Niciodată adormit, Tintin contempla fețele acestui peisaj care nu încetează să îl fascineze. Spiritul aventurii este treaz și cu fiecare milă cu care se apropie de Bulundi ființa sa se încarcă de un sentiment al întâlnirii cu necunoscutul. Chipurile lui Livingstone și al lui Stanley îi revin în memorie, iar harta pe care o ține în brațele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]