4,948 matches
-
bariere, obstacole, sau piedici frustrante. Ne întrebăm, însă, în ce măsură putem adopta acest punct de vedere. Este suficient doar ca blocarea / contrarierea să fie însoțită de un afect puternic și de conștiința prezenței unei intense contrarieri în calea spre satisfacerea unei trebuințe, sau realizarea unui scop, pentru ca să apară sentimentul de frustrație? Chiar și în cazul dificultăților invincibile, sau aproape invincibile, sentimentul de frustrație este determinat nu atât de intensitatea obstacolului (a dificultăților), cât mai ales de întregul complex de condiții obiective și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
persoanei de un bun, de un drept. Numai privite lucrurile dintr-o astfel de perspectivă vom putea înțelege acele situații în care același fapt sau eveniment constituie pentru unii subiecți obstacole în calea, realizării unui scop sau a satisfacerii unei trebuințe, iar pentru alții, nu; numai astfel vom putea explica, de ce același eveniment poate avea, la același individ, în diverse situații și împrejurări, valori și semnificații diferite, acționând când ca un agent frustrant (păgubitor), când ca un stimulent. Prin urmare, reducerea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
element, „situația frustrantă”, și cel de-al treilea, „răspunsul comportamental” la frustrare, sunt, așa cum vom vedea, mai ușor de definit, comparativ cu „starea psihofiziologică” rezultată din frustrare. „Situația, frustrantă” necesită, prezența, pe de o parte, a unui obiectiv (adică, scop, trebuință, necesitate, problemă etc.) în realizarea căruia subiectul trebuie să fie intens motivat, iar pe de altă parte a unui obstacol, extern sau intern, real sau imaginar, material sau spiritual, suficient de puternic pentru a produce blocarea, contrarierea. Când apare tensiunea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de altă parte a unui obstacol, extern sau intern, real sau imaginar, material sau spiritual, suficient de puternic pentru a produce blocarea, contrarierea. Când apare tensiunea și insatisfacția subiectivă produse de absența acelei situații finale care este necesară satisfacerii unei trebuințe active (ex. setea, foamea etc), vorbim de frustrația primară, sau „privațiunea”, specifică lumii animale. Când individul întâmpină un obstacol sau o obstrucție, mai mult sau mai puțin de nedepăsit, în calea ce-l conduce spre satisfacerea deplină a unor trebuințe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
trebuințe active (ex. setea, foamea etc), vorbim de frustrația primară, sau „privațiunea”, specifică lumii animale. Când individul întâmpină un obstacol sau o obstrucție, mai mult sau mai puțin de nedepăsit, în calea ce-l conduce spre satisfacerea deplină a unor trebuințe, tendințe secundare (ex. nevoia, de recunoaștere a realizărilor noastre, dorința de autorealizare profesională, de a fi stimat și respectat de semeni etc.), vorbim de frustrația secundară, caracteristică, lumii umane. „Reacția subiectului la situația frustrantă constituie răspunsul la frustrare. Trebuie arătat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
arbitrară. „Emoționalitatea” este strâns legătă, deci, de actul interpretării, de conștiința importanței motivelor, a scopurilor activității și a dificultăților ce țin de evenimentul frustrant. Dar „emoționalitatea” poate fi și rezultatul unui conflict intraindividual, care exprimă disputa între tendințele, aspirațiile și trebuințele noastre și în care satisfacerea unora se face în deterimentul altora. Se creează, în felul acesta, un câmp afectiv intens deoarece nu este de loc ușor să punem ordine în lumea dorințelor și intereselor noastre, să le ierarhizăm după criterii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
restabilire a dreptului respectiv cu ajutorul acțiunii de revendicare, de luptă, care nu înseamnă negreșit agresiune. Privit în felul acesta, fenomenul frustrației se ridică pe un plan specific uman și social, cu înțeles de contradicție între a dori și a trebui, trebuința și normă. Astfel, problema frustrației se plasează în problematica educației și a formării personalității”. La rândul său, N.D. Levitov adoptă două definiții ale frustrației, una pentru om și alta pentru animal, recurgând la o argumentație asemănătoare cu cea a lui
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prin obstacol. Nu orice blocare, nu orice conflict semnifică, o situație de frustrare. Animalul se află și el, adesea, în situații de conflict ca, de exemplu, atunci când un rival aparținând aceleiași specii îl împiedică în obținerea obiectului necesar satisfacerii unor trebuințe biologice: ex. de hrană, de adăpost, de nevoie sexuală etc. Animalul are, deci, trăirea privațiunii în calea unei satisfacții, provocată, de un alt animal, ceea ce explică și reacția sa de agresiune sau de fugă. Această stare de privțiune se deosebește
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai multe aspecte care îndreptățesc această idee că fenomenele subsumate termenilor de „obstacol”, „conflict”, „frustrație” și „stres” nu trebuie considerate ca identice, deși ele se influențează reciproc. Astfel, „obstacolul” semnifică, după cum arătam, doar faptul piedicii apărute în calea satisfacerii unei trebuințe, tendințe, în realizarea scopului sau rezolvarea unei probleme. El reprezintă, de fapt un factor inerent procesului de adaptare la mediu și, în acest sens, putem spune că el constituie termenul general, „genul proxim”, care înglobează atât fenomenul „conflictualității”, cât și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la mediu și, în acest sens, putem spune că el constituie termenul general, „genul proxim”, care înglobează atât fenomenul „conflictualității”, cât și pe cel al „frustrției” și „stresului”. Blocării realizate de obstacol îi corespunde, mai precis, conflictul între tendințe (dorințe, trebuințe etc.), sau între individ și ambianță. „Conflictul”, la rândul său, implică în mod necesar - așa cum am văzut - actul frustrării, deoarece „satisfacerea unei tendințe se face în detrimentul alteia, prin privațiunea alteia”, dar nu în mod necesar și conștiința de a fi
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a îmbogăți și preciza, termenii analizei psihologice a frustrației, este necesară o discuție mai în detaliu asupra fenomene lor de „conflict” și „stres”, cu care fenomenul frustrației intercorelează. Conflictul, în forma sa clasică, rezultă, se știe, din ciocnirea a două trebuințe opuse ca tendință, dar de intensități egale. R.S. Lazarus de exemplu, vede conflictul rezultând din ciocnirea/confruntarea a două cerințe incompatibile în cadrul persoanei; P. Pichot, ca reprezentând situația creată prin existența a două pulsiuni ce intră în competiție în același
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Cercetătorii care definesc stresul în termeni de „stimulus”, subliniază în mod deosebit aspectul extern/sau situațional al acestuia și caracterul neobișnuit al circumstanței (situației) externe care, prin aspectul ei dificil/periculos, constituie un obstacol în calea realizării scopului, a satisfacerii trebuințelor de moment ale persoanei, producând în felul acesta reacții afective puternice. Dintre situațiile care, prin caracterul lor amenințător (atât pentru integritatea personală, cât și pentru scopurile fixate) pot fi denumite „stres stimulus”, menționăm: lupta armată, dezastrele (inundații, incendii etc.), molimele
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și de personalitatea umană, ci mai ales moduri personal de a simți și de a trăi sentimentul de frustrație. Astfel, un sentiment de frustrație poate avea ca dominantă fie tendința de a învinge obstacolul, în vederea satisfacerii cu orice preț a trebuinței frustrate, fie tendința, de conciliere sau chiar de supunere și autoblamare. Această complexitate și varietate de nuanțe creează, dificultăți în identificarea exactă a naturii sentimentelor de frustrație și în înțelegerea adecvată a acestora, la diferite persoane. Sentimentele de frustrație pot
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
el filtrează și prelucrează activ influențele exterioare. Relația liniară „stimul-reacție” (S-R), propusă de J.D. Watson, este insuficientă pentru analiza comportamentului uman, deoarece omul nu se adaptează doar la un mediu dat: el „adaptează”, prin activitatea sa conștientă, mediul la trebuințele, aspirațiile și scopurile sale, își „creează” propriii condiții de existență. Comportamentul uman - precizează J. Piaget - desemnează, în comparație cu cel animal, un conținut mult mai bogat, și anume acele relații dintre organism și mediu care semnifică nu atât schimbul nemijlocit de substanțe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lumea animală. Astfel, se impune remarca că în cazul omului, - ființă rațională, conștientă și, totodată socială, reprezentând „suma relațiilor sociale” - „situația frustrantă” are o semnificație psihologică mult mai profundă: dacă la animal ea desemnează, în exclusivitate, blocarea cursului satisfacerii unei trebuințe „organice” de către un obstacol concret experior, la om „blocarea” reprezintă, de obicei, contrarierea unor cerințe (trebuințe, motive, interese, convingeri etc.) spirituale și culturale specific umane, de către o varietate de agenți frustranți (de la cei exteriori, aparțin în mediului fizic și social
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
reprezentând „suma relațiilor sociale” - „situația frustrantă” are o semnificație psihologică mult mai profundă: dacă la animal ea desemnează, în exclusivitate, blocarea cursului satisfacerii unei trebuințe „organice” de către un obstacol concret experior, la om „blocarea” reprezintă, de obicei, contrarierea unor cerințe (trebuințe, motive, interese, convingeri etc.) spirituale și culturale specific umane, de către o varietate de agenți frustranți (de la cei exteriori, aparțin în mediului fizic și social, la cei interiori, aparținând propriei personalități). Apoi, dacă în lumea animală registrul „trăirilor psihice” sub acțiunea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a nega existența), fie prin refulare, negație, clivaj ( care au rolul de a îndepărta pe individ de sursele frustrării), pentru cel de-al doilea psihanalist, mecanismele de apărare descrise de S. Freud reprezintă doar un „sistem primar” de satisfacere a trebuințelor frustrate; la un nivel „secundar” de evaluare găsim „iubirea de sine” și „vanitatea”, iar la un nivel „terțiar” întâlnim „redefinirea Eului” prin mijloace „autiste”, care constau în interpretarea deformată a realității în conformitate cu dorințele noastre. Privind-o în ansamblu și, totodată
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dar și din interacțiunea persoanei cu mediul), unde există o schimbare permanentă în „sistemul de tensiuni”, care se pot anula printr-un joc al forțelor degajate de aceste tensiuni. Persoana este concepută de K. Lewin ca ansamblu de sisteme, valori, trebuințe și concepții care constituie „regiuni interne ale spațiului de viață”, limitele câmpului total fiind determinate de sisteme care se pot constitui în cursul dezvoltării persoanei în interacțiune cu mediul. „Frustrația” este plasată, ca și la G.W. Allport, în primul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
primul rând, în interiorul persoanei, unde sunt găsite, de altfel, sursa și terenul de desfășurare a frustrației, precum și mecanismele ei de „rezovare”, considerate pur psihologice. Fenomenele de frustrație și conflict sunt legate, în cadrul sistemului psihologic al lui Lewin, de conceptul de „trebuință”, care reprezintă elementul dinamizator al persoanei. Apărută într-o anumită „zonă” a sistemului psihologic al persoanei, trebuința tulbură echilibrul zonei respective, prin creșterea nivelului tensional în acel punct (determină, astfel, „locomoția” individului, ca mijloc de restabilire a echilibrului tulburat prin
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mecanismele ei de „rezovare”, considerate pur psihologice. Fenomenele de frustrație și conflict sunt legate, în cadrul sistemului psihologic al lui Lewin, de conceptul de „trebuință”, care reprezintă elementul dinamizator al persoanei. Apărută într-o anumită „zonă” a sistemului psihologic al persoanei, trebuința tulbură echilibrul zonei respective, prin creșterea nivelului tensional în acel punct (determină, astfel, „locomoția” individului, ca mijloc de restabilire a echilibrului tulburat prin nașterea trebuinței). „Locomoția”, în conceptul lui K. Lewin, este în funcție de vectorul realizat, putând fi adecvată în situații
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
reprezintă elementul dinamizator al persoanei. Apărută într-o anumită „zonă” a sistemului psihologic al persoanei, trebuința tulbură echilibrul zonei respective, prin creșterea nivelului tensional în acel punct (determină, astfel, „locomoția” individului, ca mijloc de restabilire a echilibrului tulburat prin nașterea trebuinței). „Locomoția”, în conceptul lui K. Lewin, este în funcție de vectorul realizat, putând fi adecvată în situații normale, dar și subtitutivă, imaginativă, aberantă sau inadecvată, în situațiile când conflictul și frustrarea devin stresante. Tendința generală a sistemului psihologic al persoanei fiind de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
subtitutivă, imaginativă, aberantă sau inadecvată, în situațiile când conflictul și frustrarea devin stresante. Tendința generală a sistemului psihologic al persoanei fiind de egalizare și echilibru, tensiunea apărută la un moment dat, într-un anumit punct, ca urmare a nașterii unei trebuințe, tinde - precizează K. Lewin - să se „scurgă”, în funcție de „fluiditatea mediilor” din zona maximei amplitudini spre regiuni învecinate, cu nivel tensional scăzut. Atât scurgerea tensională, cât și realizarea echilibrului de fluiditate depind de gradul permeabilității barierelor dintre diferite „regiuni”: o insuficientă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
spre o stare de echilibru superioară celei anterioare; este socotită nocivă atunci când tinde să readucă persoana la starea de echilibru anterioară (stare care asigură eventual conservarea persoanei, dar nu și dezvoltarea ei). Un oarecare eclectism prezintă concepția lui H. Murray: „trebuințele” sistemului său, atât cele „viscerăgene” cât și cele „psihogene”, corespund „tensiunii”lui K. Lewin, „instinctelor” lui McDougall, iar „pulsiunile” din concepția sa sunt corespondentele „valențelor” (K. Lewin), „deprinderilor” și „sentimentelor” (McDougall) și „cerințelor” Supra-Eului (S. Freud). Așezând la baza concepției
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cât și cele „psihogene”, corespund „tensiunii”lui K. Lewin, „instinctelor” lui McDougall, iar „pulsiunile” din concepția sa sunt corespondentele „valențelor” (K. Lewin), „deprinderilor” și „sentimentelor” (McDougall) și „cerințelor” Supra-Eului (S. Freud). Așezând la baza concepției sale asupra personalității conceptele de „trebuință” și „pulsiune” - a căror organizare și ierarhizare constituie „aparatul dinamogen și motivațional” al persoanei, fiind menite să asigure progresul și socializarea în cadrul diferitelor conduite (prin faptul că sunt capabile să tulbure echilibrul interior de moment și să asigure dezvoltarea - A
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
personalității ca un rezultat al evoluției psihologice a individului, realizată, în special, prin mijloace psihologice (un anumit rol fiind acordat, însă, și relațiilor interpersonale și influențelor de mediu); o altă notă comună este tendința lor de a considera fenomenul „reducerii trebuinței” (tensiunii) ca factor esențial în cadrul mecanismelor motivației, considerat drept principala condiție de progres psihologic. În concepțiile altor psihologi asupra „personalității”, aceasta apare nu atât ca o realizare, din interior, a unei predispoziții ereditare, a unor forțe intrapsihice, ci, în primul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]