9,583 matches
-
momentul În care lacrimile Începură să i se prelingă din colțurile ochilor, Keiko Kataoka Îi arse cu putere o palmă peste obraz. — Treci și adună toate cuburile de gheață de pe jos! Pe fața vagabondului flutură un zâmbet. Noriko Începu să tremure din tot trupul În urma palmei primite, se aplecă să adune cuburile de gheață, dar se prăbuși pe covor, ca și cum Întreg corpul i s-ar fi descompus În bucăți. În cădere, fusta costumului de culoare crem i se ridică, scoțându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deși se simte o oarecare consistență când o mesteci. Însă, după ceva timp, după ce depășești un anumit prag, Îi simți mucoasa vaginului contractându-se, de parcă ar fi trecut brusc pe un motor turbo de camion, Întreg corpul Începe să-i tremure, și atunci e momentul când simte primii fiori ai orgasmului. Dacă Îmi dau eu drumul Înainte, nu simt mai mult decât dacă aș urina Într-un canal mizerabil de pe lângă Osaka. După ce membrana vaginului Îi intră În trepidații, Noriko este extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se teamă. Lăsată singură, la Început Noriko s-a zbătut ca o omidă, frecându-și coapsele una de alta, dar apoi, la capătul a zece minute, probabil că o spaimă incontrolabilă pusese stăpânire pe ea. Picioarele au Început să-i tremure, cuprinse de spasme, Întreg corpul i s-a acoperit de o sudoare rece; acestea erau primele simptome ale masochismului. Bărbatul proceda Într-o manieră aproape științifică. Deși nu avea la fel de multă experiență ca mine În acest domeniu, era dotat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
suflând, vreo cincizeci de lumânări de pe tortul de la ziua de naștere. În tot timpul acesta din nări Îi atârna În modul cel mai elegant posibil un fir de secreție nazală amăruie. O jumătate de oră mai târziu a Început să tremure ca frunza și m-am gândit că era ocazia ideală ca să-mi exersez Înclinațiile sadice, dar nu am putut face nimic. Mi-am dat seama că nici măcar În situația În care se afla nu ar fi putut deveni un masochist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În cazul unei depresii cauzate de LSD, e suficient să-ți injectezi niște heroină și ți-ai revenit, dar În cazul cocainei, dacă Îți injectezi apoi heroină, În majoritatea cazurilor inima Îți cedează. În momentele acelea Îl iubeam nespus, cum tremura, dar nu cerea ajutorul nimănui doar pentru atâta lucru. I-am injectat o doză ușoară de morfină, pentru a-l liniști, amestecându-i Încet sângele cu lichidul Încălzit. Chiar și acum cred că asta a fost dovada cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să fac așa ceva? Sunt deja câteva zile de când nu mai pot dormi“, Își Începea ea scrisoarea. Avea un scris feminin, cu caractere rotunjite, iar În locurile unde greșise ștersese cu pastă albă și corectase cu grijă. Cu siguranță că Îi tremurase mâna și lăsa impresia că Își pusese toata viața În joc scriind această scrisoare. „Sunt o femeie de douăzeci și opt de ani, trecută de prima tinerețe și, În plus, am și un copil de Întreținut. De când eram mică, am fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ne Întâlni, probabil că voi roși până În vârful urechilor În fața dumneavoastră. Mie era o mamă muncitoare, care se străduia din răsputeri să-și crească de una singură copilul, și tocmai perspectiva de a o vedea sodomizată, În urma unei clisme intestinale, tremurând ca varga În fața noastră și a vreuneia din partenerele noastre de distracții ne-a făcut să ne concentrăm atenția asupra ei și să o transformăm În viitoarea noastră victimă. De fapt, experiența nu s-a dovedit atât de interesantă pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plescăind cu putere. Din cauza șocului, Mie vomita de zor la baie. Numai că asta n-o mai ajuta cu nimic acum, efectele drogului se făceau deja simțite, substanța Îi atinsese toți nervii, i se impregnase În toate celulele corpului și tremura ca varga. Când a ieșit de la baie, de-abia se mai ținea pe picioare și ne privea, pierdută, pe mine și pe Reiko, strâns Îmbrățișate. În clipa aceea bărbatul s-a repezit asupra ei. Din momentul acela nu mai eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că nu știam limba, că puteam astfel să uit de orice rușine, am simțit cum mi se scurgea ceva din vârful penisului. Nu-mi dădeam seama dacă am ejaculat, dacă era doar o secreție sau dacă urinasem În pantaloni, dar tremuram din tot trupul. Un singur lucru mi-era clar: eram ca un câine, sau ca un porc, sau ca o pisică În fața porției de mâncare. Încercam să-i spun bărbatului ceva despre Van Gogh, dar parcă Îmi legase cineva limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bine seama ce se Întâmplă. Dar e ceva ciudat cu el, să știi. Dar ce-i cu tine? Iei ceva prafuri? Vino mâine la două după-amiază, la intersecția dintre Seventh Avenue și 69th Street. Mi-am notat adresa. Mâna Îmi tremura rău de tot, fapt pentru care n-am reușit decât să mâzgălesc niște litere. Dacă le-ar fi văzut un psihiatru, probabil că mi-ar fi spus că sunt Înspăimântat de ceva. Oare de ce anume mi-era teamă? Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mi-era. Eram pregătită să țip din toți rărunchii, doar că nu voiam să-l sperii, să-l fac să mă taie pe loc, gândindu-mă că aș putea să reușesc să-l conving să înceteze. Mai trase un fum tremurat din țigară: — Dar ăsta a fost doar semnalul pentru el ca să înceapă să mă strângă de gât, gândindu-se că vreau să țip, probabil. M-a prins de gât, aproape să mă sufoce. Dacă n-ar fi intrat una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
răspuns mai întâi împingându-i fața pe pat, trăgând de fesele ei reci spre mine și modelându-i trupul într-o poziție care mă satisfăcea. Ea țipă în momentul în care am plonjat în corpul ei, iar coapsele ei lungi tremurară minunat în timp ce ne jucarăm pantomima zgomotoasă până la finalu-i cutremurător. Am dormit până când zorii se strecurară prin țesătura subțire a draperiilor. Trezit înaintea ei, am fost uimit de culoarea sa, care era la fel de rece ca și expresia pe care o avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al lui Weisthor într-o conspirație odioasă care a avut ca rezultat omorârea perversă a șapte inocente școlărițe germane. — Reichsführer, protestez, răcni Weisthor. E monstruos. — Sunt foarte de acord, zise Heydrich, și tu ești monstrul. Weisthor se ridică în picioare, tremurând din tot corpul: — Mincinos mic și ovreu! scuipă el. Heydrich îi aruncă un surâs leneș: — Kommissare, zise el cu o voce puternică, poți să poftești aici acum, te rog? Am intrat agale în cameră, cu pantofii răsunând pe podea precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rasă, și clipind furios din ochi, cu gura strâmbată de un rictus plin de ură, el mă lovi puternic în fluierul piciorului. Am gemut de durere, dar am rămas nemișcat, aproape în poziție de drepți. — Ai stricat totul, zise el, tremurând. Totul! Mă auzi? — Mi-am făcut meseria, am mârâit eu. Cred că m-ar fi lovit din nou cu bocancul dacă intervenția lui Heydrich nu ar fi venit la timp: Pentru asta pot să garantez, zise el. Poate că, date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca unic punct comun faptul că s-au născut la Cirene - azi o regiune din Libia - decât la a califica niște filosofi al căror corpus însumează viziuni despre lume asemănătoare, apropiate, deosebindu-se doar datorită câtorva evoluții sau transformări. Unii tremură deja la ideea că Aristip din Cirene tatăl, din care s-a născut Aristip Metrodidactul într-o a doua generație - și Arete îVirtutea!), fiica sa -, ar putea să nu fie filosoful pe care-l știm! Câțiva istorici ai filosofiei conchid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse și destine post mortem, pentru a te teme de zei sau de ceea ce li se aseamănă, pentru a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Alexe Alexandrei Unde ești rază de soare Strecurata prin frunzișuri Priponita pe cărare Sau prin crengi de alunișuri Ce n-aș da să mă sărute Dimineață prin perdele Să mai uit clipele mute Din atâtea zile grele Printre umbrele ascunse Tremură-n zori amintirea Mai rămân vorbe nespuse Alintate cu privirea Dac-ai înțelege bine Nostalgia fără teama Ai descoperi prin umbre Dor de vară ce te cheamă
Dor de var? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83344_a_84669]
-
a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt pacea cum se așază Adorm în sfârșit, când zorii se-adună Mă legăn în vis sub clarul de lună
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
Temnița albă Elena Marin Alexe Iarna departe, iarna aproape iarnă pe munte, iarnă pe ape iarnă pe slovă, iarnă prin gânduri, scrisă în stele, sau printre rânduri. Iarnă pe dealuri, ori pe cărare, albul se-ntinde cu-nverșunare, tremură-n tindă, plânge pe suflet, temnița albă ferecă umblet. Iarnă în tine, iarnă în mine, îngheață totul printre suspine, doar rugăciunea în taină spusă, urcă spre stele clipa răpusă.
Temni?a alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83356_a_84681]
-
cernerea de sus, o horă liniștită, tristețea iute mi s-a dus de alb ademenită. Aș vrea s-adun, dac-aș putea, în brațe tot omătul, dar fulgii plâng în palma mea și se topesc cu totul. Pe buze-mi tremură stingher cuvinte de-adorare, iar ochii se lipesc de cer în semn de închinare. Cu-atâta liniște-mprejur simt că mă pierd de lume, aș evada din clarobscur într-un ținut anume, Pe munții cei îmbătrâniți de vânturi și ninsoare
Prima ninsoare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83363_a_84688]
-
Elena Marin Alexe - Unde ești iarnă bogată pe ce plaiuri hoinărești, nu mai vii ca altădată pe alei să poposești? - Unde ți-e hlamida albă care tremura pe nori și acoperea în grabă cu argint satele-n zori? - Unde joacă frumusețea fulgului de vânt purtat? strâng la piept acum tristețea: imaculat! - Unde-s pomii cu beteală ca un pled strălucitor? în tăcerea ireală trece-un gând nerăbdător
Dor de alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83364_a_84689]
-
Elena Marin Alexe Se frâng crengile de dor în bătaia vântului furtuna plânge-n ponor durerea pământului scârțâie poarta la drum și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să n-audă bocetul să nu-și ude hainele
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]
-
Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit Lângă vatră prigorit Privegheam prelung tăciunii... Umbre dese Ca păunii Îmi roteau pe hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă, Nu cumva un vânt să-l spargă; Roagă vântul să nu-l fure Și să nu mai biciuiască Bărbi de mușchi, obraji de iască, Prin pădure. Roagă vântul să se-ndure." De la jarul străveziu, Mai târziu, Somnoros
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
coabe cu pântecul flămînd! Noi ți-am adus năutul dorit, și sumedenii De roșcove uscate și tăvi cu mirodenii. - Coboară, iscusite bărbat, și ia din plin. Dulceagul glas al pașii muri prin seară lin. Cum nici un stâlp ori sfoară nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]