7,958 matches
-
pierit, iar animalele de povară și proviziile au fost abandonate. Ne aflam în regiunile mocirloase ale pajiștilor mlăștinoase. Era o imagine de coșmar. În apropiere de Tibet, oamenii mei au fost atacați, iar acum treceam printr-o zonă stăpânită de triburi ostile. Nu se găsea nimic de mâncare. Bucătarii au dezgropat ceva ce păreau a fi napi, care mai apoi s-au dovedit a fi otrăvitori. Ne-am îmbolnăvit de la apă. Ne băteau vânturile, iar grindinile fură urmate de ninsoare. Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
independența față de Turci și au Început să-i taie pe Ovreii lor: Macedonenii și Albanezii -Vlahii și Skipetarii sau Arvaniții... - Străbunicul, bunicul tău să fie dintre supraviețuitorii „tăiaților”? - Nu știu. Dacă ar fi fost așa, am fi păstrat legătura cu triburile stabilite la Predeal și la Lugoj. M-am interesat. Am găsit... numele nostru, dar nu și vreo legătură. Nici un fir. Suntem, ori „pierduți” fiindcă nu găsești altul cu numele nostru, nici În Basarabia, nici În Moldova Întreagă - fie veniți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un imohag născut și crescut în singurătatea marilor spații pustii, și în mintea lui, oricât ar fi încercat, nu intra ideea îngrămădelii și a voitului spirit gregar ce părea că le place atât de mult bărbaților și femeilor din alte triburi. Gacel îi primea cu bucurie pe oaspeți și îi plăcea să se adune cu oamenii în jurul focului, să povestească istorii de demult și să vorbească despre micile întâmplări ale vieții de zi cu zi, dar după aceea, când jăraticul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era bine să umilești pe imohag al „Poporului Vălului“, și știa asta. Nu era bine să-l umilești și să-l lași în viață. Dar n-ar fi fost bine nici să-l ucidă și să dezlănțuie un război între triburi de același sânge. Gacel Sayah avea prieteni și neamuri ce ar fi trebuit să pornească la luptă, să răzbune cu sânge sângele celui care încercase doar să impună respectarea vechilor legi ale deșertului. La rândul său, Gacel rămase foarte calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui Mubarrak schițară un zâmbet ușor: — Atunci încă nu plouase, răspunse și apoi, foarte încet, își dezgoli takuba, eliberând oțelul strălucitor din teaca de piele cu lucrătură în relief. Mă rog ca moartea ta să nu dezlănțuie un război între triburi, adăugă. Nimeni în afară de noi nu trebuie să plătească pentru greșelile noastre. — Așa să fie, răspunse Gacel aplecându-se, gata să facă față primului asalt. Dar acesta întârzie, pentru că nici Mubarrak, nici Gacel nu mai erau luptători de spadă și lance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
socotea unul din cei mai buni cunoscători ai nisipurilor și ai terenurilor pietroase, recunoștea că nu îndrăznise să facă așa ceva. „Dar cunosc pe cineva, îi mărturisise o dată, în timpul unei lungi expediții de recunoaștere în masivul Huaila. Cunosc un inmouchar din tribul Kel-Talgimus care a fost acolo și s-a întors...“ — Ce simți când ești acolo? Gacel îl privi lung și ridică din umeri: — Nimic. Trebuie să lași la intrare orice sentiment. Trebuie să lași la intrare până și ideile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mustrătoare: — Insinuezi să folosesc materialul și oamenii armatei ca să caut caravana asta? întrebă cu prefăcută surpriză. — De ce nu? veni răspunsul sincer. Tot timpul ne trimit în expediții fără sens să căutăm noi puțuri, pietre fără valoare sau să facem recensământul triburilor. O dată, inginerii ne-au pus să umblăm de colo până colo șase luni, încercând să găsească țiței. — Și au găsit. — Da, dar... Noi cu ce ne-am ales? Oboseală, necazuri, trupa nemulțumită și trei oameni care-au zburat în bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
faci un serviciu scăpându-mă de el. Deschise micuța casă de bani zidită în podea și ascunsă sub dușumele chiar lângă masa lui; numără banii care se aflau în ea și clătină din cap. Va trebui să rechiziționezi cămilele de la triburile de beduini, zise. Nu am bani și nu le poți lua pe-ale noastre. — Mubarrak o să mă ajute să fac rost de ele. Se îndreptă spre ușă. Cu permisul dumneavoastră, o să vorbesc cu oamenii mei. Răspunse cu un gest la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar înghiți orice vehicul care ar încerca s-o străbată. — Mubarrak a murit. Nemernicul ăla l-a găurit cu sabia. Almarik garantează că a fost un duel curat și că familia Sad nu e dispusă să înceapă un război între triburi din această cauză. Pentru ei, problema e încheiată. — Din nefericire, noi nu putem face același lucru. Fiți cu ochii în patru până la noi ordine. — Am înțeles, domnule sergent. întrerup și închid. Malik se întoarse spre negru. — Trebuie să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oameni ca Malik, Kaleb și guvernatorul Ben-Koufra, cu toate că francezii îl rezervau pentru cei mai buni ofițeri ai lor. — Nu toți erau colonelul Duperey, știi foarte bine. Ai uitat de Legiunea Străină și de asasinii ei? Și ei ne-au distrus triburile, le-au decimat, le-au luat puțurile și pășunile și le-au împins spre pământurile pietroase. Locotenentul Razman își aprinse pipa, aruncă o privire spre bucătărie și spuse: — Ți se arde carnea. Nu, adăugă apoi. N-am uitat de Legiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
își aprinse pipa, aruncă o privire spre bucătărie și spuse: — Ți se arde carnea. Nu, adăugă apoi. N-am uitat de Legiunea Străină și de brutalitatea ei. Dar știu că se purtau așa pentru că erau într-un permanent război cu triburile rebele și nu s-au oprit până nu le-au supus. Asta era misiunea lor și au executat-o, așa cum eu, mâine, o să execut misiunea de a-l captura pe acest targuí pentru că s-a răzvrătit împotriva autorității legale, oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fără să se întâmple absolut nimic. Se întrebă, încă o dată, dacă asta își imaginase când intrase la Academia Militară sau dacă asta visase când citea biografia colonelului Duperey, aspirând să-i urmeze exemplul și să devină un nou mântuitor al triburilor nomade, deși în împrejurimile Tidiken-ului nu mai existau triburi nomade, căci evitau postul și orice contact cu militarii, după neplăcutele experiențe de la Adoras. Era trist să recunoască asta, dar militarii nu știuseră niciodată să-i atragă pe băștinași, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o dată, dacă asta își imaginase când intrase la Academia Militară sau dacă asta visase când citea biografia colonelului Duperey, aspirând să-i urmeze exemplul și să devină un nou mântuitor al triburilor nomade, deși în împrejurimile Tidiken-ului nu mai existau triburi nomade, căci evitau postul și orice contact cu militarii, după neplăcutele experiențe de la Adoras. Era trist să recunoască asta, dar militarii nu știuseră niciodată să-i atragă pe băștinași, care nu vedeau în ei decât niște străini nerușinați ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în fotoliul său, ca și cum ar fi considerat conversația terminată. — Asta ar fi trebuit s-o decid eu, și din zvonurile care mi-au ajuns la ureche, ne-ar fi prins mai bine cinci cadavre. Noi moștenisem respectul impus de francezi triburilor nomade și acum, pentru prima dată, din cauza acestui beduin și a prostiei de care ați dat dovadă dumneavoastră, acest respect se clatină. Nu e bine, zise sentențios. Nu. Nu e bine. — îmi pare rău... — Și o să vă pară și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și de cealaltă, noi. Acum frații se luptă între ei, unii vor una, alții vor alta - dădu din cap cu tristețe. Când au plecat, francezii au împărțit pământurile punând granițe, trasând o linie pe hartă în așa fel încât același trib, ba chiar și aceeași familie poate face parte din două țări. Dacă guvernul e comunist, comunistă. Dacă guvernul e fascist, fascistă; dacă guvernează un rege, monarhică... Se întrerupse și îl studie cu atenție pe interlocutorul său: — Știi ce înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru simplul fapt că avusesră mai puține contacte cu francezii decât ei. „Una din marile probleme ale continentului nostru - afirma de fiecare dată - este faptul incontestabil că cele mai multe dintre popoarele africane sunt, prin natura lor, mai rasiste chiar decât colonialiștii. Triburi vecine, aproape de același sânge, se urăsc și se disprețuiesc, iar acum, când am ajuns independenți, se demonstrează clar că cel mai mare dușman al unui negru este însuși negrul care vorbește alt dialect. Să nu comitem aceeași greșeală. Voi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de mers. Malik-el-Haideri zâmbi pe sub mustață, fericit și amuzat pentru prima dată după multă vreme: — Veștile zboară în deșert, spuse. Tu știi. în curând or să vină, și trebuie să evităm orice incident care ar putea dezlănțui un război între triburi... O să veniți cu noi. Și dacă refuzăm? — O să veniți oricum. Cu forța. îi privi pe cei prezenți: — Sunt toți aici? în fața afirmației mute, făcu un gest cu brațul. — Bine! La drum, atunci. Laila făcu un gest larg. — Trebuie să strângem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Kel-Talgimus, a cărui familie și-a așezat tabăra în guelta din munții Huaila? Simți cum îi tresare inima. — Da. Eu sunt. — Am vești proaste pentru tine, spuse tânărul cu părere de rău. Vin din nord... S-a răspândit vestea din trib în trib, din jaima în jaima... Soldații ți-au luat nevasta și copiii... Și pe toți ai tăi. A scăpat doar un bătrân sclav negru și el a spus: „Te așteaptă la guelta din Huaila ca să te omoare...“. Trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cărui familie și-a așezat tabăra în guelta din munții Huaila? Simți cum îi tresare inima. — Da. Eu sunt. — Am vești proaste pentru tine, spuse tânărul cu părere de rău. Vin din nord... S-a răspândit vestea din trib în trib, din jaima în jaima... Soldații ți-au luat nevasta și copiii... Și pe toți ai tăi. A scăpat doar un bătrân sclav negru și el a spus: „Te așteaptă la guelta din Huaila ca să te omoare...“. Trebui să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
schimba, dar oamenii continuau să fie aceiași și, în cele din urmă, deveneau protagoniștii aceleiași tragedii, repetată de mii de ori, oricât s-ar fi schimbat timpul și spațiul. Un război începuse pentru că o cămilă călcase o oaie a altui trib. Alt război asemănător începuse pentru că cineva nu respectase o veche tradiție. Putea fi vorba de înfruntarea între două familii cu forțe egale sau, ca în cazul lui, de un om împotriva unei armate. Rezultatul era același: gri-gri-ul morții punea stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acoperă corpul de la umeri până la picioare. Salut tipic al tuaregilor, echivalent cu „Bună ziua!“. Alah să fie cu tine!. Nume dat de tuaregi zonelor unde este apă în subsol și există posibilitatea de a o capta săpând puțuri, motiv pentru care triburile nomade își stabilesc aici taberele. Tip de vegetație sahariană efemeră, ce răsare și se dezvoltă în urma unei averse de ploaie. Văl cu care tuaregii, femeile musulmane și unele triburi nomade din Sahara își acoperă fața. Zănoagă unde se păstrează mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
există posibilitatea de a o capta săpând puțuri, motiv pentru care triburile nomade își stabilesc aici taberele. Tip de vegetație sahariană efemeră, ce răsare și se dezvoltă în urma unei averse de ploaie. Văl cu care tuaregii, femeile musulmane și unele triburi nomade din Sahara își acoperă fața. Zănoagă unde se păstrează mai mult timp apa în urma ploilor, ceea ce face ca zona respectivă sa fie mai fertilă decât restul deșertului. Burduf din piele de capră pentru păstrarea lichidelor. Membri ai unei confrerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deschis cuminte ușa. Se revărsară toți patru Înăuntru ca un tsunami, cu Felice În frunte, desigur. Atitudinea și gesturile ei erau acelea ale unui antropolog conducând un grup de turiști, aflați Într-un tur organizat prin ținuturile locuite de un trib fascinant, dar primitv. — Sam, scumpo, Înseamnă că mi-ai primit mesajul, nu-i așa? strigă ea, Înșfăcându-mi mâinile și pupându-mă simultan. Parfumul ei mă Învălui ca un nor și se mi așeză pe haine și pe piele. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
clădiri cenușii. Teheranul era prea tânăr, cu o istorie prea scurtă! Multă vreme el n-a fost decât o obscură anexă a orașului Rey, celebra cetate a savanților, distrusă În vremea mongolilor. Doar la sfârșitul secolului al XVIII-lea un trib turcmen, acela al Kadjarilor, a luat În stăpânire așezarea. După ce a reușit să supună cu sabia Persia În Întregul ei, dinastia și-a ridicat modestul adăpost la rangul de capitală. Până atunci, centrul politic al țării se găsea mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să trebuiască să protejeze un om acuzat de o asemenea nelegiuire. Credeți-mă, e mai bine pentru toată lumea să părăsiți Persia. Am să vă conduc la un unchi din partea mamei, unul dintre conducătorii bakhtiar-ilor. A venit, Împreună cu niște războinici din tribul său, pentru ceremoniile de patruzeci de zile. I-am dezvăluit identitatea dumneavoastră și i-am dovedit că sunteți nevonovat, dar oamenii săi nu trebuie să știe nimic. S-a angajat să vă conducă până la frontiera otomană, pe drumuri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]