KorAP: Find »[drukola/base=trist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...613 >

15,306 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

ei. Era șocată de candoarea cu care acești oameni îmbrăcați cu pulovere și haine de ploaie descriau, într-un mod realist și totodată confesiv, accese dezgustătoare de beție, de violență domestică și abuzuri sexuale. O doamnă filiformă, cu un aer trist, îmbrăcată într-un costum cafeniu, povestise grăbită despre asalturile frenetice ale soțului său, un agent de vânzări alcoolic și ratat, asupra mai multora dintre orificiile sale cu diferite obiecte dure, contondente, sticle de bere și altele asemenea. Un pedagog de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
bine că Dan mai rezista la încă cinci sau șase beri până să devină cu totul inutil, dar afrodisiacele ar fi putut modifica ecuația... Pe măsură ce se îmbăta mai tare, senzația de vină dulce, lipsită de țintă îl făcea pe Dan trist și sentimental. Sub efectul alcoolului, îmbibase umărul lui Carol cu lacrimi de recunoștință și autocompătimire. Ea desfăcu o sticlă albastră de bere groasă, dulceagă, produsă de un mic ordin religios din Wallonia. Bărbatul o bău pe nerăsuflate. Afrodisiacul îl ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
nu era căsătorit și nici nu se temea de Consiliul Medical, își dusese pe furiș târfa în cameră ca să i-o poată pune pe cearșafurile de nailon. Cât despre Alan, tremurând din pricina unei dorințe nefirești, plătise în avans experiența aceasta tristă. Nici măcar gândul la aluziile pe care i le va face lui Naipaul în dimineața următoare nu reușea să anuleze senzația neplăcută pe care i-o dădea frecarea cefei sale teșite de peretele de care se rezema. Miam, miam, miam, gâlgâia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
sport sau va vedea un copil întorcându-se de la școală, cu echipamentul murdar în vreo sacoșă, nu va ceda. Alan își vedea dorința exact cum era: o regină decrepită, defilând îmbrăcată în presupusa ținută de gală a iubirii. Povestea aceasta tristă a lui Bull e doar o poveste obișnuită, nu vi se pare? Bietul Bull! Folosit și abandonat. Nimic nou sub soarele nostru emoțional. Creștem anticipând bolnăvicios iubirea, iubirea romantică. Simțim cu o bucurie copleșitoare că sensibilitatea noastră e doar una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

abrupt, un stil de altfel foarte potrivit pentru a reda dezideratul politic și vocația sentimentală a poetului. În schimb, poemele lui Li Shangyin, prin structura minuțioasă, limbajul select și stilul grav, evidențiază cariera sa politică întâmplătoare, lăsând adeseori o umbră tristă. Poemul lui remarcabil Fără titlu abordează tematica iubirii sau are un tâlc politic? Răspunsul la această întrebare dă naștere până și astăzi unor păreri controversate în critica literară a Chinei. "Zeul scoborâtor", Li Bai și poemele sale Li Bai (701-762

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cultivat calitățile morale, Xiao Qing a revenit la Lacul de Vest. L-a înfrânt pe bonzul Fahai, a scos apa din lac și a dărâmat turnul Leifeng, eliberând-o astfel pe Bai Suzhen. Această legendă despre o dragoste curată, dar tristă, legată de Podul rupt, stimulează imaginația turiștilor care vizitează lacul, conferindu-i acestuia o atmosferă și mai fermecătoare. De altfel, o zicală chinezească spune: "Sus este paradisul, iar pe pământ e lacul." Într-o altă legendă chineză se spune că

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de frumusețea locului. Se gândea că până atunci doar citise și brodase în camera sa, iar tinerețea ei, la fel ca primăvara, vor trece repede. Ce rost ar avea frumusețea primăverii dacă nimeni nu ar admira-o? S-a întors tristă în dormitor și obosită, a adormit imediat. În vis, a revenit în grădină unde s-a întâlnit cu un băiat un tânăr sensibil și învățat cu o ramură de salcie în mână. Cei doi tineri s-au îndrăgostit pe loc

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

tristețe, că și la ei există corupție, și la ei există mizerie umană, nemernicie, fățărnicie, hoție, minciuni fardate gros. Satisfăcuții le spun copiilor lor, care n-au timp să-i asculte, că totu-i o apă și-un pământ. Cei triști caută diferențele - ce face ca lucrurile să stea totuși mult mai rău la noi? Prin ce suntem noi originali? Fostul președinte E. Constantinescu îmi furnizează, iată, un răspuns - Occidentul nu poate visa la performanțele românești în materie de nerușinare. Există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
o anomalie patologică și morală - el reprezintă intelighenția României din ultima jumătate de veac. Egolatria lui, micimea, joasa calitate umană pot fi întâlnite la mult prea mulți dintre cei ce trăiesc din simboluri, scrise sau rostite. Spuneam cândva că soarta tristă a României în postcomunism se datorează faptului că ungurii, cehii sau polonezii au avut comuniști de mai bună calitate decât ai noștri. După mai bine de un deceniu de libertate, înțeleg și că majoritatea intelectualilor României nu erau cu nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
bearcă. Numărătoarea începe cu doi./ Unul nu este numărabil/ Plouă Doamne și transformi în noroi/ sufletul meu de câmp arabil// Numărătoarea începe cu doi/ Unul nu este și nici nu există/ Pământ amestecat cu apă, noroi/ se numește vorba cea tristă/ Numărătoarea începe cu doi,/ dar și sfârșitul... Plouă peste infinit. Murdar de noroi/ sau născător de noroi e infinitul. (Numărătoareă Ce să mai zic, stimați cititori? Să nu credeți că vreau să spun că nu se poate scrie poezie despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

câine), Constantineasca, care stătea la parter, și-a reluat țipetele și amenințările la coborârile mele de la patru (și reușeam să cobor din șapte în șapte trepte, cu bufnete și izbituri în balustradă), Șchiopu Bărbosu se acrise, iar Matilda părea mai tristă și mai interiorizată ca oricând. Până la urmă, încolțit din toate părțile, tata le-a zis că el e inginer energetician și să nu-l mai cicălească atât, că nu se pricepe la plante. Cineva l-a sfătuit, dacă tot lucrează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
dintr-o ciorbă; a plecat într-o toamnă pe-un șantier de-al lui tata, când el suferea de singurătate; de atâta singurătate, tata nu și-a amintit s-o vaccineze la timp; după ce s-a îmbolnăvit, Kita a devenit tristă, tare tristă, îmi lingea palmele mai des decât ar fi leorpăit apă, iar după ce a intrat în comă, a mai deschis o singură dată ochii, mari, uriași, înghețați, ne-am întâlnit pupile în pupile când medicul i-a înfipt seringa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
ciorbă; a plecat într-o toamnă pe-un șantier de-al lui tata, când el suferea de singurătate; de atâta singurătate, tata nu și-a amintit s-o vaccineze la timp; după ce s-a îmbolnăvit, Kita a devenit tristă, tare tristă, îmi lingea palmele mai des decât ar fi leorpăit apă, iar după ce a intrat în comă, a mai deschis o singură dată ochii, mari, uriași, înghețați, ne-am întâlnit pupile în pupile când medicul i-a înfipt seringa cu stricnină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-mi spunea Răsfăț pe băț și o ruga pe Uca să nu-mi mai ia atâtea jucării, probabil vroia să mi le cumpere el, tații trebuie iertați când se supără, au și ei motivele lor, sunt obosiți, sunt singuri, sunt triști, și chiar dacă nu merg pe tractor, cunosc o mie de alte chestii, cum se construiesc avioanele din hârtie și ce trebuie să faci ca o mămăligă să arate ca un tort, pentru mine a fost întotdeauna de-ajuns, n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
mână: dacă unii copii se transformă în șoimi, n-o fac nicidecum de plăcere, ca să se afle în treabă sau ca să-și bronzeze, nestingheriți, aripile sub soare. Motivele sunt în general altele, zborul e scurt și haotic, iar amintirile cam triste. Doi la mână: cravata nu valorează în metamorfoza asta nici cât o ceapă degerată. Oricât te-ai ruga de ea, mai mult de o cârpă pitică cu tricolor tivit pe margini nu va deveni niciodată. Și trei la mână: să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

chiar și atunci cînd a uitat absolut totul despre cărțile respective. Și totuși, cînd vine vorba despre cuvintele introductive, după mine, cele mai memorabile sînt cele din Începutul de la Povestea unei pasiuni, de Ford Madox Ford : “Aceasta este cea mai tristă poveste pe care-am auzit-o vreodată.” Am citit-o de zeci de ori și Încă mă dă pe spate. Ford Madox Ford era un Scriitor cu S mare. De-a lungul vieții mele de om care s-a chinuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
lucrarea vieții mele : “Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și cînd...” Dumnezeule mare, “dacă și cînd” ! Înțelegeți, În mod sigur, la ce m-am referit. Nu există nici o speranță. Trebuie să tai tot. Aceasta este cea mai tristă poveste pe care-am auzit-o vreodată. Ca toate poveștile adevărate, nu se poate ști cu precizie unde Începe. Să cauți Începutul e ca și cum ai Încerca să descoperi izvorul unui fluviu. Dai la vîsle În susul apei luni de zile sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
complet mințile, i se năzări cea mai ciudată idee ce intrase vreodată În mintea unui smintit. Se convinse că e musai, atît pentru propria-i onoare, cît și pentru Însăși țara lui, să devină cavaler rătăcitor.” Feriți-vă de Cavalerul Tristei Figuri : lipsit de uzul rațiunii, Încăpățînat, cu aer și gesturi de clovn, naiv pînă la orbire, idealist pînă la grotesc - și cine e ăsta, dacă nu eu, prezentat scurt și cuprinzător ? Adevărul e că n-am fost niciodată prea Întreg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
făcuse un morman uriaș de hîrtie, pe care o trăgea cu mare efort după ea și o Îndesa În peștera aia mică și Întunecoasă pe care o găsise. Însă, ajunși aici, nu trebuie să ne lăsăm atît de distrași de trista cacofonie a gemetelor și horcăielilor ei de obeză demnă Încît să pierdem din vedere Întrebarea fundamentală : de unde venea toată hîrtia asta ? Ale cui erau cuvintele rupte și propozițiile sfîșiate pe care mama le-a amestecat Într-un melanj indescifrabil care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
magnifică asupra principalei Încăperi a prăvăliei, inclusiv asupra ușii de la intrare și a biroului și scaunului lui Norman. I-am spus Balconul. (Azi, cuvintele balcon și balon, dactil și iamb, au fuzionat, devenind un soi de leagăn, sau o bărcuță tristă. Uneori, mă sui În barcă și plutesc În jur. Sau mă Întind În leagăn și mă legăn sau Îmi sug degetul de la picior.) Am aflat mai tîrziu că această Încăpere, care la vremea respectivă mi s-a părut de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
găsit. Dar ar fi fost mult mai bine să nu-l fi găsit ! Le-am făcut apoi cunoștință. L-am pus pe Baudelaire pe raft, lîngă Huck și Jim. I-a prins foarte bine. Și, uneori, Îi Înveseleam pe cei triști. L-am lăsat pe Keats să se Însoare cu Fanny Înainte să moară. Nu l-am putut salva, dar să-i fi văzut În noaptea nunții lor, Într-o pensione ieftină din Roma. În ochii lor, era un palat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
rușine. CÎteodată, mă gîndesc că pentru a fi fericit, nu-ți trebuie decît cît mai multe floricele și cîteva Frumoase. Norman făcea majoritatea achizițiilor de cărți la vînzările ocazionate de decesul unui bibliofil și, pentru mine, aceasta era unica latură tristă a comerțului cu cărți. CÎnd se Întorcea de la o asemenea lichidare a proprietății celui răposat, vechea lui furgonetă Buick cu remorcă din lemn era atît de lăsată sub greutatea cărților că, atunci cînd dădea cu spatele și parca În fața prăvăliei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
și nu găsea, scotocea cu sabia lui și se Întorcea sus cu mîna goală. CÎnd se Întîmpla asta, era dureros să te uiți. Îmi amintesc de o zi anume. I se ceruse o cărticică subțire ca o broșură, Balada cafenelei triste. Cea care o dorea era o pitică, o tînără Îmbrăcată Într-un palton de cămilă atît de larg că atîrna pe ea ca pe un cort de indieni și Îl tîrÎia pe pămînt. Partea de jos era murdară de noroi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Încropisem un mic fotoliu. Fusese plăcut să stau acolo și să privesc ce se Întîmplă În prăvălia de dedesubt. Uneori, mai stăteam aici și după ora Închiderii, pradă reveriilor, În timp ce amurgul galben umplea Încet magazinul cu un soi de aer trist. Iubeam umbrele tot mai adînci și tristețea ce mă Învăluia. Însă, În seara cu pricina, am văzut imediat că În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat la cutie Între grinzi, Norman Îmi făcuse o vizită clandestină acasă. Fotolașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
la mașina lui de scris Underwood pînă În zori. Nu era niciodată perfect bărbierit, și nu avea niciodată barbă, Întotdeauna ziceai că nu e ras de două zile. În comisurile gurii lui se Întrezărea o anume amărăciune, iar ochii lui triști trădau un je ne sais quoi ironic. Jerry nu se Încadra decît vag În acest tipar, și anume În partea legată de whisky. Nu știam unde se duce atunci cînd mă lăsa singur noaptea, dar nu aducea niciodată cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]