7,094 matches
-
această ținută să circule printre noi, să ne atragă atenția că ne aflăm, totuși, într-o Românie europeană, că cealaltă Românie, care nu fusese urîțită de comunism, așa arăta/ așa arată în incredibilele ilustrate pe care, arar, le mai răsfoim. Trotuarele fojgăie acum de exemplare imposibile, vara ieșite doar în izmene trei-sferturi și în maieu, iarna în "geci" ca de tablă. Deși nu ne cunoaștem, o să încep să-l salut cu respect pe omul-manechin. Nu mă pot sustrage, la rîndu-mi, unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Degeaba. De parcă i-aș vorbi în esperanto. Pe Lăpușneanu, din sus, un stol de patinatoare. Fete superbe, ca-n peliculele interbelice ale aceluiași Hollywood. Niște Sonja Henje, ținîndu-se grațios de mînă și rîzînd, rîzînd. Una cade, mimînd accidentul mortal. De pe trotuar, de la Corso, băiatul de pe aceeași mirifică peliculă sare, îngrijorat, s-o ridice. Rîsul celorlalte îl trezește la realitate. Ridicata îi mulțumește săritorului cu un sărut fulgerător. Fulguiește. Atît. 2004 Nero, pisici, michimauși 20 ianuarie Telefonul lui mă îngrijorase puțin: trecuse
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fata, Gipsy s-ar jigări. Ajuns afară, Gipsy se repede glonț la containerul cu gunoi, de-a valma cu alții de teapa lui, răscolind totul cu o poftă absolut nedisimulată. Codană tuciurie, coborîtă din pădurile Bîrnovei, vinde primii ghiocei pe trotuarul de lîngă statuia lui Eminescu. De unde începe unduita paradă a fetelor spre Universitate. Se-apropie de ea un lungan, un fel de Peter O'Toole și, cum apare o fată, ia cinci ghiocei din brațul tuciuriei și i-i oferă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui și cu asta basta. (Civilizație veche, așezată, neclintită.) În schimb, noi, esticii, peste care a trecut buldozerul bolșevismului, anulîndu-ne fibra profundă, sîntem cu toții tentați să facem politică, să ne dăm cu părerea. (Mai bine ar fi să ne ținem trotuarul curat...) De-acord, zice Aguridă, dar uite, stimabile, chiar săptămîna trecută ți-ai împănat textul cu politicale. Dacă ești pictor, vezi-ți de pictură, nu? conchide Aguroi și mă salută cu două degete la chipiul lui (de ofițer acoperit). Punct
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doar prea bine recitalurile cu care ne regalează... profesioniștii. Și toate astea în timp ce țara e împinsă, treptat, într-o periculoasă fundătură dictatorială. Tupeul iliescianismului acaparator se hrănește copios (și) cu maeștrii culturii. 8 iunie Episod francez. De ce nu aș... face trotuarul și la Tours! Cum îl fac și la Iași. Mde, a face trotuarul, pardon, știți doar, eticheta interbelică aplicată, vai, unei meserii pe cît de vechi, pe atît de rușinoase. Personal însă convertindu-i de mult frivolitatea în mereu inocentă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țara e împinsă, treptat, într-o periculoasă fundătură dictatorială. Tupeul iliescianismului acaparator se hrănește copios (și) cu maeștrii culturii. 8 iunie Episod francez. De ce nu aș... face trotuarul și la Tours! Cum îl fac și la Iași. Mde, a face trotuarul, pardon, știți doar, eticheta interbelică aplicată, vai, unei meserii pe cît de vechi, pe atît de rușinoase. Personal însă convertindu-i de mult frivolitatea în mereu inocentă deambulare, nesățioasă de spontan și imprevizibil. Așadar, trotuarul de la Tours, unul din frumoasele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Iași. Mde, a face trotuarul, pardon, știți doar, eticheta interbelică aplicată, vai, unei meserii pe cît de vechi, pe atît de rușinoase. Personal însă convertindu-i de mult frivolitatea în mereu inocentă deambulare, nesățioasă de spontan și imprevizibil. Așadar, trotuarul de la Tours, unul din frumoasele orașe ale Franței, gazdă (nevisată) pentru o lună, provocatoare și tandră ca o veritabilă curtezană de rasă. Da, dar să fac Avenue Grammont cu mocasinii de Lăpușneanu e, parcă... Așa că nu pot rezista tentației de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zis, deambulărilor. Simplu: intru, probez, achit (pipărat!) și, încălțat cu noutatea, îmi încep... meseria. Evident, mă așteaptă și altceva: castelele de pe Loara, galeriile, vizitele, mesele, revenirea în Parisul muzeelor, dar de ce aș renunța, nu?, la pasiunea veche de cînd e trotuarul... O minimă precizare: transcriu bruioanele, fără cosmetizări, subite, calde. Cruditatea clipei. Ireproșabilă în sine. Și încă una (pentru care cer deja scuze): menținerea frecvenței superlativelor. Explicabilă... Pe bancă, în bulevard Grammont. Pe altă bancă, la oarecare distanță, o femeie... bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de unde începe vrăjitoria perfectă a faldurilor. O secundă, o secundă doar, mă deranjează mîna (parcă) prea mică, ieșită de sub ultimul fald. (Cîtă impertinență, nu?) Știu prea bine că ocrul tutelar mă va urmări, nevrotic, în sărmanu-mi mare atelier din Armeană. Trotuarele au parfumul magazinelor. Intrarea în parfumerie are incastrate, în roza marmură, mărcile auguste: Christian Dior, Lancôme, Yves Saint-Laurent, Cacharel, Nina Ricci, Sisley, Clarins, Boss. Seara, înainte de culcare, tălpile mocasinilor emană parfumurile voalurilor și reverelor gata de bal. Văzîndu-mi desenele cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întrerup, aici, lucrul la pînzele cvasiabstracte și fug la malul Loarei. Întorcîndu-mă cu notațiile crude (și arătîndu-i-le, colegial-provocator, suprematistului C.). Paris. Ultima zi. Dușul dimineții, la Radio Classique-Lyon, claviaturi cristaline din Copland, Bernstein, Gershwin (Un american la Paris, evident). Pe trotuar, sînt ajuns din urmă de o doamnă cu husky. Un husky roșu? Îmi și exprim, în moldo-francă, mirarea. Da! husky roșu, dar cu ochi albaștri, vedeți? Indiscreția doamnei: Sînteți american? Trăiesc împăunarea lui Gershwin. De revăzut, spre amiază, bazilica Sacré
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ci și în viața Iașului, care, s-a văzut recent, spre deosebire de celelalte mari orașe ale țării, întîrzie într-un nedemn anacronism. Să vizităm, așadar, curativ, Cupola! 28 septembrie Dacă în cazul unor emisiuni t.v. cu tentă politică, ancheta pe trotuar, deși irelevantă, ia întrucîtva pulsul (cu un tensiometru oricum expirat) populației votante, în cel al emisiunilor de artă (rarisime) sondajul e de-a dreptul penibil. Într-o astfel de emisiune, cei de pe trotuar erau întrebați dacă au vreun tablou acasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
t.v. cu tentă politică, ancheta pe trotuar, deși irelevantă, ia întrucîtva pulsul (cu un tensiometru oricum expirat) populației votante, în cel al emisiunilor de artă (rarisime) sondajul e de-a dreptul penibil. Într-o astfel de emisiune, cei de pe trotuar erau întrebați dacă au vreun tablou acasă. Stupoare! Nu numai că întrebarea părea a veni dintr-o altă limbă sau, și mai rău, sunînd probabil ca o înjurătură (încă neîntîlnită), dar cei întîmpinați astfel reușind să îngîne totuși o frază
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumea de azi se confruntă cu drame într-adevăr greu de imaginat: zilnic, aceleași televizoare inundă casele cu grozăvii incredibile, iar... ăștia, poftim, ne întreabă de tablouri! Și dacă, restrîngîndu-ne la spațiul nostru, în care condiția materială a celui de pe trotuar, întrebat ce tablou are în casă, pe perete, e cea prea bine cunoscută, atunci absurdul teatrului ionescian pare a fi chiar la el acasă. Printre cei care se străduiau să răspundă chestiunii în discuție, un haios de vîrsta a treia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
catastrofic al evaluărilor la modă, să împrumutăm aceleași concluzii de un pesimism iremediabil, vorba lui Topîrceanu. Nu e cazul. Păstrînd proporțiile reieșite din diferența de civilizație credem oare că olandezul, francezul, neamțul, italianul, onorabili carevasăzică, puși în fața situației interogative de pe trotuar, s-ar distanța tranșant de român? Nici vorbă. De cînd e lumea (civilizată) chestiunea e dihotomică, în... alb și negru. (Fără ca asta să fi produs, ea singură, un război mondial.) Chiar în medii îndestulate, perceperea artei e una extrem de precară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici chiar în bietul talcioc cineva scosese pe tarabă portretul drăguțului monstru Brejnev (eu fiind,de altfel, singurul care știam, acolo, în acea amestecată lume, că pentru români, figura mongoloidului nu fusese defel o glumă...). Revenind la ancheta (artistică) de pe trotuar, mă întreb de ce moderatorul emisiunii nu i-a avut în vedere pe, oho, numeroșii colecționari de artă ai Bucureștiului. Cei care, întrebați, ar fi intrat firesc în dialog avizat cu la fel de avizatul invitat. Genul acesta de investigație la nivelul trotuarului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trotuar, mă întreb de ce moderatorul emisiunii nu i-a avut în vedere pe, oho, numeroșii colecționari de artă ai Bucureștiului. Cei care, întrebați, ar fi intrat firesc în dialog avizat cu la fel de avizatul invitat. Genul acesta de investigație la nivelul trotuarului lasă impresia unor nedorite nostalgii după defuncta cultură de masă, irelevantă din unghiul valorii. Irelevantă și nocivă. Evident, Răpirea din serai, tabloul de pe peretele pișicherului de vîrsta a treia, nu e egalul atentatului cu bombă la cingătoare, dar nu e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
surclasat de mult oina. Sînt cîteva ipostaze extrem de distincte: 1. băiatul, de obicei chilug la tîmple, cu cerceluș în dreapta și cu, pardon, prohabul cam pe la genunchi, este cel care e activul; se uită în dreapta, în stînga și cînd constată că trotuarul s-a aglomerat la maximum, o înădușă agresiv pe fată, ca și cum ar vrea s-o omucidă,din împreunarea celor patru buze ieșind mai ales gemetele lui de mameluc stătut, fata lăsînd chiar impresia că ar vrea să fie omucisă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăsînd chiar impresia că ar vrea să fie omucisă de mîna (buza) lui. 2. fata, de obicei subnutrită, dar cu ginșii (pardon, blugii) plesnindu-i pe, pardon, fese, e cea activă: se uită în dreapta, în stînga și cînd constată că trotuarul s-a aglomerat la maximum, tabără pe scumpetea de băiat (căruai i se vede negrul de sub unghie de pe celălalt trotuar) și oricît ar vrea ăsta, scumpetea, să-și recapete cît de cît suflul, n-are-ncotro, lăsînd chiar impresia că ar vrea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ginșii (pardon, blugii) plesnindu-i pe, pardon, fese, e cea activă: se uită în dreapta, în stînga și cînd constată că trotuarul s-a aglomerat la maximum, tabără pe scumpetea de băiat (căruai i se vede negrul de sub unghie de pe celălalt trotuar) și oricît ar vrea ăsta, scumpetea, să-și recapete cît de cît suflul, n-are-ncotro, lăsînd chiar impresia că ar vrea să decedeze asfixiat. 3. formațiune în trei-patru perechi, oprindu-se ca fulgerate în mulțimea de pe trotuar, declanșînd concertat naționalul sport
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de sub unghie de pe celălalt trotuar) și oricît ar vrea ăsta, scumpetea, să-și recapete cît de cît suflul, n-are-ncotro, lăsînd chiar impresia că ar vrea să decedeze asfixiat. 3. formațiune în trei-patru perechi, oprindu-se ca fulgerate în mulțimea de pe trotuar, declanșînd concertat naționalul sport și făcîndu-și una alteia cu ochiul. De prisos a mai adăuga cam ce indescriptibile plescăituri și, pardon, țoșcăituri umede se răspîndesc în jur, singurul reper fiind, pînă la urmă, Animal-Planetul. Singură poliția ar putea interveni în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Monitorul/Ziarul de Iași), ce o întrețin de mulți ani, e scrisă aici, lîngă șevaletul picturii, și deci are bunul simț să nu se erijeze în analiză... profesionistă. Încercînd, mai degrabă, să îmbine faptele frumoase ale artei și vieții de pe trotuar cu cele, nu atît de frumoase, ale celor care, iată, par să părăsească o dată pentru totdeauna scena politică. Nu sînt singurul care-a acordat o infinită perioadă de grație lui Emil Constantinescu apărut din neantul vieții politice și, de aceea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decadente occidentale asupra unora printre care, evident, mă prenumăram -, subminînd astfel ele, influențele strădaniile sănătoase ale Cîntării României! Ciricul însă, în dorul apropiatului 2 Mai, anula pe loc indispoziția. Nimeni, nici chiar dîrlăii cu ochi albaștri, fojgăind pe la colțuri de trotuare, nu puteau împiedica galantul apetit întreținut, constant, de triumviratul Ursachi-Andoni-Gheorghiu în vămuirea trăpașelor ce traversau, pe la vecernie, Piața, notele obținute de acestea făcînd parte, firește, din rigorile meseriei. Ce fascinante erau foaierele Teatrului, candid cotropite în pauze de adorabila faună
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai văzusem de la Volga, Volga, sau de la Bondarciuk am picat pe un fotoliu sub ecran. Nu tocmai propice. De unde însă, tot întorcîndu-mă, puteam evalua fenomenul: o societate tumultuoasă de fete și băieți haios eleganți (cum și flanează ei pe marile trotuare), de parcă aștepta să asiste la o deja anunțată jubilație. Minunat! Dar a început filmul. Ceva cu un domn Lăzărescu, parcă, pregătit să moară. Brrr! Ei bine, cînd a apărut chiar domnul, un fel de boschetar, dar nu dintre cei care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jinduri și să parafrazăm navigator eminescian o dată cu radioasele fete, cu radioșii băieți Pururi tineri, înfășurați în pixeli. Tristeți provinciale, nu? 14 iunie În plină circulație pe bulevard, o limuzină indigo rupe toate sensurile, declanșează isteria claxoanelor și frînează scrîșnit lîngă trotuarul pe care mă oprisem tocmai ca să văd perturbația. Ei bine, eu eram cauza! Din limuzină coboară simpaticul june pictor O., cunoștință veche și, cu afabilitatea pe care i-o cunosc dintotdeauna, îmi strînge (amical și respectuos) mîna și trece direct
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
politic de talia lui Ionel Brătianu ar fi apelat, în meseria lui (pentru că asta a fost menirea lui: să profeseze meseria de om politic), ni-l putem deci imagina ținînd cont, în oricare dintre problemele acute ale țării, de părerea trotuarului? Cum ar fi arătat acea Românie (pe care au distrus-o tancurile rusești și golănimea autohtonă), dacă s-ar fi lăsat sugestionată de analiștii de ocazie și de nechemații lor subiecți de pe trotuar? Nu e cazul. Aici, nefericitul optativ nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]