2,172 matches
-
spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând-o „atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise pentru ei, ca să convingă pe toți cei ce cred în El că tot cel ce pătimește pentru slava lui Hristos are parte de Dumnezeul cel viu”<footnote Ibidem, I, 38-41, p. 187. footnote>. Și alte
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
2-3, p. 324. footnote>. Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească, ne amintește și de fericitul Potin, căruia îi fusese încredințată păstorirea episcopiei de Lyon, fiind atunci în vârstă de peste 90 de ani și foarte slăbit cu trupul, încât din cauza slăbiciunii trupești abia mai sufla, întărindu-se prin râvna duhului de dorința pentru mucenicie, a fost târât și el la tribunal. „Trupul lui era cu totul dărâmat de bătrânețe și de boală , în schimb sufletul îi era încă atât de vioi, încât
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
nu m-a cercetat!>>”<footnote Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinților Bătrâni, Ediție îngrijită de Pr. Petru Pleșa, Alba Iulia, 1999, p. 479. footnote>. Însă nu doar călugării îmbunătățiți duhovnicește și sfințiți prin aspre nevoințe sufletești și trupești au înțeles această taină, ci și credincioșii de rând, încât aceștia din urmă au uimit chiar pe unii dintre monahi. Astfel, „unul dintre părinți povestea următoarele: Odată pe când mă aflam în Alexandria, am intrat în biserica unui martir ca să mă
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
sufletește de răceala singurătății, unii semeni de-ai noștri se sting singuri și îndurerați, fără să aibă parte de mângâierea unei mâini și de glasul sau de prezența tăcută a unui om căruia să-i pese. De aceea suntem și trupești și duhovnicești, ca nu doar să ajutăm fizic pe cineva, ci să-l și mângâiem la vreme de boală, încercare și necaz. Pe patul de suferință, creștinul și orice ins, în general, are trebuință mai mult decât oricând de atenția
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
și în viața lui. Când varsă lacrimi pentru durerea altuia, simte și el mângâierea dumnezeiască. Și el este răsplătit de Hristos cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
glorios care ne așteaptă imediat după mormânt, decât despre viitorul ultim și despre învierea însăși. Pe deasupra, am observat că multe omilii de Paște trec de îndată de la adevărul învierii lui Isus, la adevărul speranței creștine, concepute nu în termenii învierii trupești, ci în termenii unei vieți glorioase după moarte, într-un paradis oarecum dematerializat. (În ziua precedentă publicării acestui articol, am luat parte la o înmormântare în care erau expuse una după alta toate aceste confuzii; dacă ar fi fost acolo
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de pe cruce: „Astăzi vei fi cu mine în Paradis” (Lc 23,43). Luca însă ne precizează că Isus a înviat abia duminică. Prin urmare, „paradisul” se referă obligatoriu la un loc sau o stare de fericire deplină în așteptarea învierii trupești. Limbajul „învierii” în lumea antică Lumea păgână nega învierea, deși mulți păgâni credeau în tot felul de teorii despre viața de după moarte. Unicul lucru de care erau siguri că nu se putea întâmpla era că nimeni, după moarte, nu se
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Lumea păgână nega învierea, deși mulți păgâni credeau în tot felul de teorii despre viața de după moarte. Unicul lucru de care erau siguri că nu se putea întâmpla era că nimeni, după moarte, nu se mai putea întoarce la viața trupească. Există în mitologia greacă o povestire celebră despre Orfeu și Euridice care ilustrează acest fapt. Euridice, iubita lui Orfeu, moare și coboară în Hades, dar își continuă existența ca o umbră în lumea morților. Lui Orfeu i se îngăduie să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Nu cred că asta avea în minte autorul mitului!) Ideea mitului este clară: deși ne putem închipui ce ar însemna ca cineva să se întoarcă din morți în trup și să trăiască din nou cu adevărat într-o anumită formă trupească, lumea păgână considera că așa ceva nu se poate întâmpla. De-a lungul celor o mie de ani de păgânism până la Isus, autori precum Homer, Platon și Plinius negau în același fel posibilitatea învierii trupești. Lumea ebraică, dimpotrivă, nutrea speranța învierii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu adevărat într-o anumită formă trupească, lumea păgână considera că așa ceva nu se poate întâmpla. De-a lungul celor o mie de ani de păgânism până la Isus, autori precum Homer, Platon și Plinius negau în același fel posibilitatea învierii trupești. Lumea ebraică, dimpotrivă, nutrea speranța învierii, după cum se poate vedea în unele scrieri târzii ale Vechiului Testament, în special într-un pasaj precum Dan 12. Acest text vorbește despre drepții sau martirii care așteaptă timpul când mulți care dorm în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
trimitere în mod repetat, pentru a demonstra că după „viața de după moarte” (care este o perioadă de somn, de odihnă sau așteptare), pentru cei drepți sau pentru martiri sau, poate, pentru tot poporul lui Dumnezeu va exista o nouă viață trupească. De fapt, unii evrei, ca și mulți dintre primii creștini, credeau că orice ființă umană care a trăit vreodată va învia din morți cu trupul, pentru a se prezenta în fața Creatorului său și a fi judecată pentru ceea ce a făcut
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dat este că, în acea lume, vom avea o identitate înnoită trupește. La fel ca fariseii, primii creștini susțineau cu tărie o dublă credință despre viitor: mai întâi va fi o perioadă provizorie de așteptare și apoi o nouă existență trupească într-o lume recreată de la început. Permiteți-mi să subliniez încă o dată că în păgânism nu întâlnim o concepție asemănătoare. O altă remarcă preliminară privește presupunerea actuală că noi, modernii, de vreme ce trăim într-o epocă științifică, știm într-o nouă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
să subliniez încă o dată că în păgânism nu întâlnim o concepție asemănătoare. O altă remarcă preliminară privește presupunerea actuală că noi, modernii, de vreme ce trăim într-o epocă științifică, știm într-o nouă manieră că morții nu se reîntorc la viața trupească. Ideea aceasta nu e de fapt decât un mijloc retoric absurd al Iluminismului. Toată lumea antică știa că cel care moare, mort rămâne. Chiar și acei evrei care credeau în înviere nu se așteptau ca asta să se întâmple degrabă. Răspunsul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care o au pentru evanghelii învierea. Dacă dăm la o parte nașterea lui Isus, vom pierde un capitol de la începutul lui Matei, două capitole de la începutul lui Luca, și cam atât. Dar dacă încercăm să înlăturăm din Noul Testament învierea, învierea trupească, vom observa cum, unul după altul, toate argumentele se prăbușesc. Același lucru este valabil pentru operele creștine scrise ulterior Noului Testament. Să analizăm, pentru moment, ce s-a întâmplat în anul 177. În sudul Franței, martirii din Lyon au fost
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
foarte asemănător cu cel avut în viață. Dar, dacă luăm în considerare Dan 12, aici se spune că cel drept va străluci ca stelele. În scrierea iudaică numită 2Baruh, când vorbesc despre acest argument, scriitorii afirmă că, deși păstrează calitatea trupească, ființele înviate se aseamănă cu îngerii. Primii creștini, dimpotrivă, vorbesc cu mult mai multă precizie despre cum va fi trupul înviat: un trup transformat, tot material, dar va avea noi proprietăți caracteristice. Paul e unul din cei care definește cel
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cel viitor, RSV și NRSV traduc cu „physical body” și respectiv „spiritual body” (1Cor 15,44). O întreagă generație de cititori de limbă engleză din Marea Britanie și America de Nord - poate și mai mult - au înțeles că pentru Paul învierea nu este „trupească”, adică în sensul de „fizică”. Așadar, trag concluzia că pentru Paul nu există mormânt gol; așa că, dacă a fost un eveniment pur „spiritual”, n-a avut loc nimic cu adevărat „în sens fizic”. În cartea Resurection of the Sun of
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
luat de o întrebuințare metaforică diferită a limbajului învierii la care se recurge pentru a descrie botezul și sfințenia. Acest sens metaforic specific nu dăuna sensului literal deplin, deoarece primii creștini credeau literalmente în învierea finală, pe baza învierii literalmente trupești a lui Isus. În afară de aceasta, noul sens metaforic nu se referă pur și simplu la o entitate abstractă, la o stare a minții sau a inimii, sau la un anumit tip de spiritualitate. Faptul că este un sens metaforic nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
nicio propunere care să se apropie cât de cât de o explicație a acestor fenomene cu excepția celei care urmează: Isus din Nazaret a înviat cu adevărat din morți în a treia zi, lăsând mormântul gol și înviind într-o stare trupească reînnoită la care a ajuns trecând prin moarte și, după aceea, într-o nouă viață trupească după scurta sa „viață de după moarte”. Desigur, povestirile au aceeași inconsistență de suprafață ca și povestirile despre Vătraiul lui Wittgenstein, dar așa sunt toate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
celei care urmează: Isus din Nazaret a înviat cu adevărat din morți în a treia zi, lăsând mormântul gol și înviind într-o stare trupească reînnoită la care a ajuns trecând prin moarte și, după aceea, într-o nouă viață trupească după scurta sa „viață de după moarte”. Desigur, povestirile au aceeași inconsistență de suprafață ca și povestirile despre Vătraiul lui Wittgenstein, dar așa sunt toate povestirile martorilor oculari. Asta nu înseamnă că nu s-a întâmplat nimic. Dimpotrivă, înseamnă că ceea ce
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de paradis deistic; religia și spiritualitatea înseamnă zborul singurătății noastre către singurătatea lui Dumnezeu, astfel încât noi putem duce înainte lumea de aici, de jos, împărțind-o în avantajul nostru, fără nicio interferență de dincolo. Aceasta era propunerea Iluminismului. Negarea învierii trupești a lui Isus se potrivea cu agenda socială, culturală și politică. Până la un anumit punct, totalitarismele din ultimul secol au reprezentat doar una dintre diferitele manifestări ale unui totalitarism mai amplu de gândire și cultură, împotriva căruia postmodernitatea, astăzi, s-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu seamă din laborioasele investigații arheologice întreprinse o lume a propriului spirit. În viziunea lui P. dacii erau un popor de țărani, harnic, pașnic și drept, de o exemplară moralitate; casta preoțească unea anahoreți locuitori în peșteri, disprețuitori ai plăcerilor trupești, necunoscând vinul și femeia, nici carnea, hrănindu-se doar cu brânză, lapte, miere și cu vegetale; în fruntea lor se afla marele preot Deceneu, care își avea sălașul în vârf de munte, de unde aducea slăvire lui Gebeleizis-Zalmoxis, zeul suprem, stăpânul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
aveam nevoie nici de buzele ei, nici de sânii ei țuguiați sub bluza desfăcută larg, nici de coapsele ei subțiri, pe care își trăsese fusta cu un gest rapid. Trupul ei îmi devenea indiferent, inutil. Cufundat în obtuza mea mulțumire trupească, îmi ajungeam mie însumi. „Ce are de rămâne întinsă, așa, pe jumătate goală?”, m-am întrebat eu cu ciudă. Sub spate am simțit asperitățile scândurilor, în palmă - arsura câtorva așchii. Vântul avea gustul sălciu al apei stătute. A existat, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că sonetul acela de Baudelaire avea să însemne pentru mine o adevărată descătușare. Într-adevăr, femeia, în lunile acelea de vară, se impunea tuturor simțurilor mele ca o permanentă apăsare. Fără să știu, trăiam dureroasa trecere care desparte prima dragoste trupească, adesea abia schițată, de cele care îi vor urma. Trecerea aceasta este uneori mai delicată decât cea de la inocență la primul trup de femeie. Chiar și în locul acela pierdut care era Saranza, femeia multiplă, insesizabilă, multiformă era ciudat de prezentă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prezentă. Mai insinuantă, mai discretă decât în marile orașe, dar cu atât mai provocatoare. Ca, de pildă, fata pe care am întâlnit-o într-o zi pe o stradă goală, prăfuită, arsă de soare. Era înaltă, bine făcută, având robustețea trupească sănătoasă pe care o găsești în provincie. Bluza îi strângea pieptul mare, rotund. Minijupa i se mula pe partea de sus a coapselor foarte pline. Tocurile ascuțite ale pantofilor albi de lac îi făceau mersul puțin încordat. Îmbrăcămintea la modă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
alay-kum wa-z"da-hu baș”atan f al-‘ilm wa al-mism s...ț wa All"h w"si‘ ‘alm (2, 47/248): „Allah l-a ales șpe Saulț peste voi și l-a înzestrat cu prisos de învățătură și putere trupeasca! s...ț Allah este Cel cu Hâr Nemărginit și El este Atoateștiutor.” (ASM) MaÖal alla:na yunfiqóna ’amw"la-hum f sabl All"h ka-maÖal ≤abbatin ’anbatat sab‘a san"bil s...ț wa All"h yuð"‘ifu li-man
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]