6,704 matches
-
visa numai fericire... Într-o după-amiază târzie se pomeni iar cu Klapka la baterie. Bologa, aducîndu-și aminte de îngrijorarea de deunăzi a căpitanului, se miră văzîndu-l foarte senin și zâmbitor, cu o mulțumire în ochi aproape provocatoare. După ce inspectară împreună tunurile și oamenii, coborâră în postul de comandă, unde ardea pe masă un muc de lumânare. ― Na-m avut noroc, domnule căpitan, zise Apostol cu o ușoară ezitare. Dacă n-a vrut să vie... ― Cine? întrebă Klapka. A, da... Ia mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
confidențial, de trei zile, că primele trupe din divizia de schimb au și sosit la Zirin... În aceeași noapte, târziu, se ivi iarăși reflectorul, în sectorul de alături. Bologa, în postul de comandă, cu receptorul la ureche, asculta indicațiile observatorilor. Tunurile bubuiau aspru, răgușit, încît se cutremura pământul și, din tavanul adăpostului, printre bârnele groase, se scurgeau firișoare de nisip. " Ce-ar fi să-l doboare tocmai acuma alții?" se gândi el cu o părere de rău ciudată. Când amuțiră tunurile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Tunurile bubuiau aspru, răgușit, încît se cutremura pământul și, din tavanul adăpostului, printre bârnele groase, se scurgeau firișoare de nisip. " Ce-ar fi să-l doboare tocmai acuma alții?" se gândi el cu o părere de rău ciudată. Când amuțiră tunurile și auzi că lumina a dispărut, Bologa avu o tresărire de bucurie. Îi veni în minte că Klapka a vorbit despre o decorație pentru distrugerea reflectorului... " În orice caz, o citație pe divizie e asigurată fericitului care îl va nimici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
chiar în sectorul bateriei, stârnită parcă de sfidarea lui, o lumină orbitoare și mândră, zvîrlindu-și întîile raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi coborând pe pământ, repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mânia, uitând tot, parc-ar fi visat. ― Hei!... Dormiți acolo?... Tunurile!... Nu vezi reflectorul? bombăni îndată un glas gros, batjocoritor, la câțiva pași, în șanțul infanteriei. Bologa se dezmetici brusc. Cunoștea glasul: era un locotenent de infanterie, foarte înalt
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și mândră, zvîrlindu-și întîile raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi coborând pe pământ, repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mânia, uitând tot, parc-ar fi visat. ― Hei!... Dormiți acolo?... Tunurile!... Nu vezi reflectorul? bombăni îndată un glas gros, batjocoritor, la câțiva pași, în șanțul infanteriei. Bologa se dezmetici brusc. Cunoștea glasul: era un locotenent de infanterie, foarte înalt și uscățiv, care disprețuia fățiș pe toți artileriștii. Ochi cu teodolitul izvorul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
răscolindu-i și tulburîndu-i gândurile ca un neașteptat răsărit de soare... În primul moment Apostol simți numai o ură năprasnică împotriva luminii care îl îmbrățișa fără voia lui. Dar când vru să rostească două cuvinte în telefon, ca să corecteze tragerea tunurilor, nu-și mai putu întoarce privirea. Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil lacom, întinse amândouă mâinile spre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spre lumină, murmurând cu gâtul uscat: ― Lumina!... Lumina!... Chiar în clipa aceea însă, parcă le-ar fi retezat un paloș de călău, razele muriră, și ochii lui Bologa se umplură de întuneric. Nu-și dădea seama ce s-a întîmplat. Tunurile băteau mereu, rar, cum poruncise dânsul. " Mi se pare c-am spart reflectorul", se gândi atunci, mirîndu-se cum a putut face el asemenea ticăloșie și bucurîndu-se că a făcut-o. Stătu buimăcit un răstimp, având conștiința că ar trebui să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Pe cerul mohorât se ivi, sfârâind mânios, un glob de lumină ca un ochi iscoditor. În punctul unde fusese reflectorul, Bologa văzu prin binoclu mulțime de viermișori negri zvîrcolindu-se neputincioși. Iscoada din văzduh însă se stinse repede, și tot atunci tunurile amuțiră singure, fără ordin, sătule parcă și mulțumite. Întunericul și tăcerea înfășurară pe Apostol ca un lințoliu aspru, în vreme ce ochii lui, cu pupilele largi, se chinuiau într-o așteptare fără scop. În fundul sufletului însă simțea clar cum pâlpâie dragostea de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
altele, furioase și din ce în ce mai grăbite. Un clopot năprasnic fierbea în întunericul brăzdat de dâre luminoase. "Ce-i asta? se gândi Bologa uitîndu-se la ceas și văzând că e de-abia patru. Atacul?... Vasăzică, totuși... Atunci..." Apostol își dădu seama că tunurile rusești s-au năpustit asupra artileriei, care începuse să răspundă, cu teamă însă și uluită de impetuozitatea dușmanului. " Acum ce să mai fac?" își zise dânsul, cu receptorul telefonului în mână, ascultând duelul artileriilor. Deodată auzi, la dreapta lui, la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
batalionului ce se mai afla în Parva. Căpitanul, bețiv și disprețuitor față cu civilii, i-a spus că n-are vreme să se țină de mofturi. Vasăzică militarii consideră drept mofturi tot ce nu e înarmat cu pușcă sau cu tunuri! Mai recomandabil ar fi să se încerce, barem deocamdată, o aplanare pașnică, printr-o intervenție amicală. ― D-ta ești prieten cu locotenentul, zise solgăbirăul. Ați copilărit împreună... De ce nu cauți să-i vorbești? 9 În ziua când a rupt logodna
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și răspunse indignat: ― Apoi, firește, așa vorbiți toți și vă codiți, ca și când Curtea Marțială ar fi ceva... de mâna a zecea! Nu vă dați seama că, în fond, de noi depinde toată vitejia voastră... Războiul nu se câștigă numai cu tunuri și cu "ura", domnule! Asta a fost odată!... Azi mai mult face creierul decât brațul!... N-ar fi rău să pătrundeți și voi serviciile imense pe care le aducem noi patriei, n-ar fi deloc rău!... Numai mentalitatea voastră e
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
facă și alții ca mine!... Căci, să știți, băieți, nu există victorie fără Curte Marțială! Pretorul era căpitan activ și, ca să scape de front, se convinsese că serviciul lui va hotărî soarta războiului. Se temea cumplit de moarte și bubuitul tunurilor îl îngrozea, încît își astupa urechile. Veșnic i se părea că e prea aproape de front reședința cartierului și își dibuia beciuri speciale unde să se ascundă de aeroplanele vrăjmașe. Se credea totuși erou și avea un dispreț aproape curajos față de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fund? Decât să ne certăm, mai bine un cântec vesel să cântăm: Mă dusei pe o cărare, mă ntâlnii c-o fată mare! Probabilitate extrem de redusă În ziua de azi, dragilor, ar trebui modificate versurile. Ceva În genul tragi cu tunul pe cărare, nu găsești o fată mare! Afară plouă mărunt - e ploaie de-aia de te pătrunde, zisese Sandu imediat cum intrase pe ușă și-și ocupase locul În prezidiu -, iar amicii au evitat terasa și s-au refugiat În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la purtător nu mai ești bombardat energetic. E simplu ca bună ziua. Pe mine nu mă bombardează energetic nici soacră-mea, cu toate că trimite permanent mesaje subliminale din care rezultă că nu am fost ginerele dorit. Ei și ce? Ea bombardează ca tunurile de la navarone, eu n-am nicio grijă, nu-mi strică aura. Da’ tu ești slab. Și Geoană a fost slab. Tu ești și mai slab decât Geoană, n-ai reușit nici măcar să fii președinte de bloc. Deși ai vrut! Ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cunoscut ei în mod hermetic* cauza * poporului românesc. - Merci, Messieurs, noi mergem înainte. ["IOAN HUNIAD CORVINUL... 2275B Ioan Huniad Corvinul, frunte romînimii* și frunte creștinătății - el zicea: până nu or cădea grecii, nu scapă creștinătatea, solul ce-nvață a-ndrepta tunul cel mare Dragasis? ["TRIUMFUL LUI IOAN CORVIN"] 2255 Caballa Ștefan Vodă. Tunul cel mare la luarea Țarigradu[lui]. Triumful lui Ioan Corvin. [plus] [plus] Se știe grecii trebuie să cază ca să se ridice românii 371 {EminescuOpXV 372} {EminescuOpXV 373} ["MARTIRUL
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înainte. ["IOAN HUNIAD CORVINUL... 2275B Ioan Huniad Corvinul, frunte romînimii* și frunte creștinătății - el zicea: până nu or cădea grecii, nu scapă creștinătatea, solul ce-nvață a-ndrepta tunul cel mare Dragasis? ["TRIUMFUL LUI IOAN CORVIN"] 2255 Caballa Ștefan Vodă. Tunul cel mare la luarea Țarigradu[lui]. Triumful lui Ioan Corvin. [plus] [plus] Se știe grecii trebuie să cază ca să se ridice românii 371 {EminescuOpXV 372} {EminescuOpXV 373} ["MARTIRUL, EROUL ȘI ÎNȚELEPTUL... "] 2275B Martirul, eroul și înțeleptul sunt numai trei forme
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
la Șantierul Național al Tineretului, însă practic deserveau Grupul 3 Basarabi! Așa se scrie istoria nescrisă. Întâmplător Ivanov, comandantul șantierului ipotetic de tineri, avea plete, dar și chelie ! Trădarea Laur lucra pe drumul spre Năvodari. Sediul îl avea undeva lângă tunuri și putea ajunge la baltă în cel mult zece minute de mers pe jos. Ca de obicei fusese o zi călduroasă, plină de intervenții grele și probleme infernale aparent fără rezolvare. Era obosit și abia se făcuse ora 5 post
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a muncii. Nimănui nu-i este permis să înlocuiască „profitul” cu „jaful”. În portul din Amsterdam era scris: commercium et pax. Ludowig von Mises afirmă că «pacea este teoria socială a liberalismului». Iar înaintea sa Frédéric Bastiat scria: «Vor trece tunurile peste o graniță peste care nu trec mărfurile». Piața, de asemenea, este solidară în două moduri: în mod direct, venind, cu prețuri tot mai accesibile, în ajutorul nevoilor și preferințelor cetățenilor-consumatori; în mod indirect, neconsumând sursele financiare ale acelor cetățeni
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
proverbială a turcilor, simplitatea și dârzenia albanezilor. Totul în decorul paradisiac al unor ținuturi în care curge lapte și miere. Când croații și slovenii au hotărât să se separe din 235 federație și când s-au auzit primele bubuituri de tun, când au sosit primele imagini televizate ale conflictului, românilor nu le-a venit să creadă: de ce popoare atât de apropiate să lupte unul contra altuia? De ce fermecătoare orașe au fost distruse? De ce vecinii care trăiseră o viață împreună au observat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru nimic în lume, fiindcă oricum, mai mult de acele bunuri nu mai aveau ce pierde. Fu avansat de la gradul de plutonier T. R. la cel de sublocotenent de rezervă. În primăvara lui 1940 ajunse la Vaslui, la Școala de tunuri antitanc, iar în scurt timp i se încredință comanda Companiei a 9-a, Divizionara Antitanc, formată din patru tunuri de 55 mm fără frâne de tragere, rămase din timpul primului război mondial. Prima recunoaștere oficială a pregătirii în domeniul militar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
gradul de plutonier T. R. la cel de sublocotenent de rezervă. În primăvara lui 1940 ajunse la Vaslui, la Școala de tunuri antitanc, iar în scurt timp i se încredință comanda Companiei a 9-a, Divizionara Antitanc, formată din patru tunuri de 55 mm fără frâne de tragere, rămase din timpul primului război mondial. Prima recunoaștere oficială a pregătirii în domeniul militar, la început îl încântase și-i produse o insomnie prelungită, la capătul căreia încântarea se stinsese, transformându-se într-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
responsabilitatea atâtor oameni, cu siguranță va face față! Sentimentul de încredere în sine îl ajută când primi întâia misiune din timpul celui de-al doilea război mondial, apărarea unei zone a râului Nistru. Pentru a o îndeplini, trebuia să îmbarce tunurile în tren, cu ajutorul cailor repartizați de la un regiment de infanterie. Pentru instrucțiuni, căută Comandamentul Grupării Tactice de Nord pentru apărarea râului Nistru. Comandantul era un colonel, militar de carieră, mic de statură, cu cizme din piele strânse pe picior, mustață
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
din piele strânse pe picior, mustață subțire, chel și fără de astâmpăr. Cât discutaseră în biroul lui, nu stătu o clipă locului, se mișca tot timpul, parcă numărând cu pașii lungimea și lățimea încăperii. - Îți voi da cai, să-ți transporți tunurile și muniția până în spatele Grupării Tactice de Nord. Apropo’, mon cher, mai știi să stai călare? Se-ntoarse brusc spre el și-l sfredeli cu privirea. Nițel încurcat, fiindcă în copilărie călărise pe păr, adică fără șea, gândea rapid: “M-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
între una și cealaltă dar, cum să spun eu, ofițer și învățător pe deasupra, că nu?! “ - Sigur că da! A doua zi, la ora 4 se prezentă la comandant conform înțelegerii, să meargă împreună în recunoaștere, pentru instalarea pe poziții a tunurilor. Astfel se familiariză cu zona, în final urmând să găsească un loc bine camuflat, stabil și destul de dur ca să evite împotmolirea roților. Căutările în lungul râului, printre posturile de pază deja amplasate din loc în loc, se prelungiră până la amiază. Se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și destul de dur ca să evite împotmolirea roților. Căutările în lungul râului, printre posturile de pază deja amplasate din loc în loc, se prelungiră până la amiază. Se opriră la o popotă, apoi iar încălecară, continuând cercetările. Până pe înserat stabiliseră amplasamentele a două tunuri, urmând ca a doua zi, tot la ora 4 să-și reia căutările. Îl însoți pe comandant, fără a coborî de pe cal, până la sediul comandamentului. Odată definitivată misiunea zilei, reveni la locul cantonamentului. Când descălecă, din cauza poziției în care stătuse
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]