3,940 matches
-
buchet. După discursuri, petrecerea se desfășura intens. Calvin părea chiar alarmat - la New York nu se bea în felul acesta. Și unde dispăruse Jack? Jack, epuizat de atâtea strângeri de mână, găsise un scaun ascuns într-un colț și se prăbușise ușurat pe el. Pe masă se aflau câteva bucăți abandonate de sushi - de care cineva evident se speriase mult prea tare pentru a le mânca. Apoi, tulburându-i liniștea, ușile se deschiseră și intră Ashling, dansând în ton cu muzica, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din Bunker Hill. Ne-am întors apoi la primărie și i-am sunat pe cei de la secția Highland Park, ca să-i înștiințăm că l-am prins pe Maynard, și pe cei de la Departamentul pentru Minori de la secția Hollywood, ca să-mi ușurez conștiința în legătură cu puștiul. Asistenta socială cu care am vorbit m-a anunțat că Billy Maynard e deja acolo și o așteaptă pe maică-sa, fosta nevastă a lui Coleman Maynard, o prostituată cu șase condamnări la activ. Micuțul încă urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
transbordare spre Tijuana. Încă nu am emis un mandat pe numele lui. Polițistul la care trebuia să se prezinte și-a închipuit că s-a dus la TJ să ți-o tragă. Îi dă răgaz până mâine dimineață. Am închis, ușurat la gândul că De Witt nu s-a-ndreptat direct spre L.A.. M-am gândit să bat orașul în căutarea lui Lee, așa că am luat liftul până în parcare, unde am dat cu ochii de Russ Millard și Harry Sears, care se-ndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Tipul mă istovea. — Eu sunt un individ respectuos. Să ne închipuim că suntem cu doi ani în urmă. Povestiți-mi mie. Carmody nu prea se prinsese care-i treaba cu mine, așa că am mușcat din batonul de ciocolată, ca să-i ușurez sarcina. Le-aș fi spus că Lizzie nu era o angajată model, spuse el în cele din urmă. Și le-aș mai fi spus că nu-mi păsa. Atrăgea băieții ca un magnet. Și ce dacă se tot strecura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Wellington au turnat filmul, iar Georgie i-a văzut. Tot dădea târcoale caselor goale ale lui tati și i s-a pus pata pe Betty. Probabil pentru că semăna cu mine... fiica lui. Am întors capul într-o parte, ca să-i ușurez mărturisirea. — Și după aia? Cam înainte de Ziua Recunoștinței Georgie a venit la tati și i-a zis „Dă-mi-o pe fata aia“. L-a amenințat că o să spună la toată lumea că tati nu-i tati al meu și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru... sex. — Doar știați de ce-i în stare! Cum de-ați crezut una ca asta? am întrebat. Emmett izbucni: — Îi plăcea să atingă mortăciuni! Era pasiv! Nu mi-a trecut prin cap că-i un nenorocit de criminal! Le-am ușurat restul povestirii: Și i-ați spus că Georgie are pregătire medicală? — Da, fiincă Betty respecta doctorii, confirmă Madeleine. Și nici nu voiam să se simtă ca o târfă. Mai că-mi venea să râd. — Și pe urmă? Păi, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Insch clătină din cap către cei trei copii, care se albăstreau Încet În toaleta cea rece pentru femei. Ce facem cu ei? Logan strânse din umeri. Zic că ieșiseră să facă oameni de zăpadă. Unul dintre ei trebuia să se ușureze, așa că au venit aici, și-atunci au găsit cadavrul. Îi privi: două fete, de opt și zece ani, și un băiat, cel mai mic, de șase ani. Frate și surori. Toți aveau același nas În vânt și ochi mari, căprui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acolo, se Încruntă și flutură cu mâna spre un teanc de casete video cu etichete. Așezându-se la o consolă unde puteau viziona casetele, Logan și Watson se aventurară printre Înregistrări. Echipa de căutare care fusese acolo Înaintea lor le ușurase mult treaba, derulând casetele Înainte până la partea unde fusese ucis Hoitarul. Încet, Logan și Watson trecură prin toate, cu paznicul sorbind mai departe din Lucozade și sugându-și dinții În fundal. Siluete săreau și se prosteau pe ecarn, iar camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care se temeau de consolidarea puterii imperiale, vechii dușmani ai lui Tiberius și ai Liviei, toți strigau într-un glas că ucigașul era Calpurnius Piso și că în spatele lui se afla împăratul. Gajus se cufundă parcă în ireal, ceea ce-i ușura durerea. Sosirea la Roma fu amețitoare și, într-un fel, triumfală. Ca și cum Tiberius nu s-ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să fie urâtă și de propriul său fiu, împreună cu care a săvârșit crimele, tot mai palidă și mai ofilită. Fiindcă la bătrânețe fiecare are chipul pe care și l-a făurit în timpul vieții...“ Ofițerul ridică mâna dreaptă și Gajus fu ușurat, de parcă ar fi fost eliberat, când îi văzu pe pretorieni oprindu-se. Ei doi intrară singuri într-o sală. Pereții erau acoperiți cu fresce luminoase: flori, păsări, iederă, ghirlande colorate de fructe, lămâi. Părea că se află într-o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de atunci încolo avea să se publice o dare de seamă severă. Zise că jugul puterii centrale apăsa greu asupra provinciilor, aflându-se adesea în mâna unor funcționari rapace sau corupți; mărturisi că spera în ajutorul senatorilor pentru a-l ușura și aminti întreprinderile tatălui său, Germanicus. Spuse că, până atunci, acordarea „cetățeniei romane“ fusese limitată și împărțise populațiile imperiului într-o minoritate privilegiată, protejată, și o mare majoritate lipsită de apărare. — Vom lucra împreună pentru a o extinde. Avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se grăbeau mai tare decât el; furioși, gâfâind din cauza oboselii și a gândurilor sinistre ce le invadau mintea, distruseră chilele corăbiilor cu lovituri de secure și le scufundară; la sfârșit, aruncară în apă uneltele lor contaminate de maleficiu și săriră ușurați pe uscat. Ascunși în tufișurile de pe dealurile din jurul lacului, mai mulți țărani și păstori, care aveau să păstreze acea amintire timp de multe generații, priveau tăcuți. În ciuda distrugerilor, fu nevoie de multe ore pentru ca apa să inunde cu totul solidele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să mă prefac. Ca să mă salvez, va trebui să-mi umilesc trupul. (marți) Călinescu spune undeva că muzica trezește gândurile grave, Înfrânând instinctualul și animalitatea din noi. Ascult Beethoven și simt cum mă ridic deasupra tuturor meschinăriilor; corpul meu se ușurează instantaneu de materie și Începe să vibreze ca o orgă profundă. Muzica „babacului“ (vorba lui Caragiale) mă limpezește și mă purifică. (azi) În ochi e toată puterea. Când vrei să cunoști pe cineva, razele privirii, lasere Încrucișate, se luptă Încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
juridice. Am început la unșpe, nu? Tura mea. De la unșpe la șapte. Ah, am înțeles. Nu, mă întrebam dacă lucrezi de mult aici? La magazin? —Mda. Mi-am dat seama că n-aveam să ajung prea departe și am fost ușurat când o asiatică drăguță apăru cu un pachet de fileuri de pui pe care i le dădu lui Stacey. — Ține. Stacey îl luă fără să scoată un cuvânt și a trebuit să mă abțin să nu-i spun să mulțumească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
iveală. Din fericire, mai frecventă e atmosfera sporadic tăcută, dar rezonabil pozitivă, care include un amestec de semiceartă și relatare a faptelor mundane, toate punctate de râsetele ocazionale. Cam atât ne apropiem de o seară obișnuită, iar eu am fost ușurat să descopăr când am ajuns acasă seara că asta era dispoziția. Am folosit pauzele dintre discuții ca să mă adun și am păstrat o imagine de iritare ușoară și plictiseală, care se potrivea bine cu tentativa mea de a mima normalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
domn Chipstead râzând din cauza asta cu ele în camera personalului sau cum s-o numi ea la supermarket. — Nooo, e bolnavă. Una șaptezeci și două. — O, drăguța. Sărăcuța de ea, am reușit eu să bălmăjesc, cât am putut eu de ușurat, scoțând din buzunar două fise de o liră. Se-ntoarce curând, nu? — Nuș’. Am împins rapid fursecurile într-o sacoșă, mi-am luat restul și am pornit înapoi pe Victoria Street. Mă simțeam aproape insuportabil de trist: cred că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am dat atunci seama că viața mea cotise cumva irevocabil și, chiar dacă încă nu vedeam ce se află în față pe drumul meu nou și neașteptat, era clar că n-avea să fie unul ușor. Am căutat ceva care să ușureze durerea interioară ce mă distrăgea și m-am trezit că mă uit în vitrina unui magazin cu felicitări. O felicitare cu însănătoșire grabnică- asta era ceva. O scuză ca să mă gândesc la Stacey în vreme ce-i alegeam o felicitare drăguță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și mine. — Pentru numele lui Dumnezeu, ce naiba se-ntâmplă? am zis. Trebuie să facem ceva, nu-i așa? Sau să spunem ceva? Tu știi că și-a luat liber de la serviciu? — Cum? Tata? a zis Ben, iar eu am fost ușurată să văd că nu eram singura șocată. — Mda - n-aveam de gând să-ți zic până nu vorbeam mai mult cu mama despre asta sau măcar până nu-i zic lui tata. Părea un pic neloial, cumva, pentru că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
groaza mea, când am revenit jos, ei dispăruseră. Un bilețel de pe masă mă informa că ieșiseră să bea ceva și c-aveau să se întoarcă mai târziu. Judy B en pare un băiat schimbat. Sunt atât de mulțumită și de ușurată; simt că nu voi înțelege niciodată de fapt prin ce trecea el în noaptea aceea îngrozitoare în care l-am găsit în pivniță, dar poate că e mai bine așa. Simt că acum e jenat din cauza asta și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atelier În aer liber. Roți, uși și axe erau Împrăștiate În jurul vehiculelor, ale căror capote și panouri de carcasă fuseseră smulse de tirul artileriei. Roiuri de muște se ridicau de pe parbrizele pătate de sînge, cînd deținuții se opriră să se ușureze. La cîțiva pași În spatele lui Jim, domnul Maxted părăsi procesiunea și se așeză pe marginea unui vehicul de muniție. Cu lădița În mînă, Jim se Întoarse după el. — Aproape am ajuns, domnule Maxted. Simt mirosul docurilor. — Nu te Îngrijora, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
printre trestii, la cincizeci de metri de locul unde se ghemuise Jim. Plini de hotărîre, mai mulți prizonieri britanici coborîră malul și băură apă. O femeie istovită Își ținea copilul ca o mamă chineză, apucîndu-l din dosul genunchilor, În timp ce se ușura pe noroiul pătat de ulei, apoi se așeză pe vine și Îi urmă exemplul. Altele i se alăturară, iar cînd Jim se duse să bea la marginea apei, aerul serii era plin de putoarea fecalelor. Jim stătu lîngă rîu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
abia aștept, Îi șopti el. Și, de data asta, Îți promit că n-o să ne mai Întrerupă nimic. Ruby Își dorea ca totul să fie absolut perfect vineri. Își făcu o programare la salonul de frumusețe de după colț, unde se ușură de peste 100 de lire la pensat, epilat și la tratamentul cosmetic, să ajungă la suplețea de mătase a unei eșarfe Hermès. Apoi, cu o oră Înainte să se Întâlnească cu Sam, a Început să intre În panică. Tocmai ieșise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a zis că nu puteau face mare lucru fără el. — Ce ți-am zis? spuse Sam după ce ea puse telefonul În furcă. —Pari aproape ușurat că n-au vrut să știe mai multe, spuse ea. —Ușurat? De ce-aș fi ușurat? A doua zi, simțindu-se mult mai bine după un somn odihnitor, Ruby o sună pe mama ei ca să-i spună că avea un nou iubit. Se hotărî să nu-i povestească despre Întâmplările din Richmond Park pentru că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
întors acasă, s-a închis la ea în cameră și-a refuzat să cineze. Avea ochii roșii de plâns, lacrimi din acelea arzătoare, știți? Lacrimi de furie... — Ah, există mai multe feluri de lacrimi? — Firește; sunt lacrimi care împrospătează și ușurează, și lacrimi care mai mult ard și sufocă. Plânsese și n-a vrut să mănânce. Și mi-a tot repetat refrenul ei cum că toți bărbații sunteți brute și nimic alta decât brute. Și zilele astea a fost întoarsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
susținute de guvern domnului Peter van Pels, iar consilierii municipali îmi răspundeau la telefoane și băgau în buzunar mita de la mine. Unii se mirau cum de nimerisem în haosul din Europa, dar nimeni nu voia să mă întrebe direct. Erau ușurați că găsiseră un bun creștin care i se împotrivise lui Hitler și că se puteau înțelege cu el mai degrabă decât cu alții. Eu eram dovada vie că nu aveau nimic împotriva străinilor. Eram, cum a glumit George Johnson după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]