2,252 matches
-
oponentului anticomunist, Într-un regim totalitar În care se cerea respectarea legilor de către toată suflarea românească, cu excepția Securității, care putea face absolut tot ce voia, inclusiv să se șteargă la fund cu Constituția țării! Căpitanul Cojocaru Vasile a răsuflat ușurat atunci când a scris și următoarele: „Sarcinile dosarului fiind rezolvate, propun Închiderea lui și clasarea la Biroul I.D. (...)”. Totuși, temându-se că Sofianu ar fi putut dărâma mișelescul regim ceaușist și din spatele gratiilor, propunea ca „Elementul să fie semnalat la organul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
-mă că încă nu simt nimic, dau să fac primul pas și îmi văd picioarele prăvălindu-se sub mine, incapabile să mă susțină. Mă repliez, pășesc cu grijă și ajung cu chiu, cu vai lângă pietroiul de care mă sprijin ușurată. Alfonso începe iar un fel de invocație pe care o aud că prin ceață, miros un ulei aromat, îi simt mâinile uleiate pe umeri și pe frunte; îmi cere să mă întorc cu spatele și din nou îi simt mâinile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
același curent rece de-a lungul șirei spinării, zic la revedere și plec. Merg la Don Julio urmărită de pala rece a Eliei, îi dau banii cerându-mi scuze pentru ignoranță și confuzie, merg la râu, apare o canoe, urc ușurată și știu că nu am să mă mai întorc niciodată să fac vreo ceremonie cu Don Julio. Ultima zi în Remolino Grande Restul zilei trece rapid cu povestitul aventurilor mele familiei lui Guillermo. Ajung și la detaliul cu plata și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vadă ce se întâmplă. Fac semne disperate către mașinile rare care trec pe stradă, complet fără succes. Noaptea se lasă treptat și Rodrigo devine o pată vag conturată, mișcându-se lent în fața tufișurilor obscure. Apare o mașină de poliție, răsuflu ușurată și încep să-mi agit brațele cu disperare, privind cum mașina se apropie, încetinește, accelerează și dispare. Coșmar complet. Privesc către poarta deschisă, către Rodrigo cel senin și pornesc în galop spre vecinii cei mai apropiați. Ajung la prima poartă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care toarce liniștit o pisică neagră; lângă unul dintre pereți este o masă veche iar spre altul o banchetă din lemn acoperită cu perne. Clara vorbește spaniola fluent și devine translatorul oficial pentru ceremonia de mai târziu, la care respir ușurată deoarece nu știu dacă voi putea traduce odată ce voi fi luat ayahuasca. Clara ne povestește despre viața ei și despre decizia de a rămâne în Peru, în urmă cu nouă ani. Ne arată câteva albume cu fotografii apoi deschide un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
scot, și simt pașii chiar lângă noi. Ridic privirea și aud un bună dimineața al unui sătean care trece grăbit pe lângă noi. Apuc brațul protector al lui Chris și nu îi mai dau drumul până la urcatul în barcă. Pornim, răsuflu ușurată, dar după vreo zece minute motorul începe să gâfâie și barca se oprește chinuit în semiobscuritatea dimineții. Privesc apa tulbure și contururile neclare ale tufișurilor de stuf și aud un fel de chemare uscată și amenințătoare din adâncuri, râzând de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
am vorbit prin telepatie???” la care primesc răspunsul calm că da, mai gândesc ce lucruri extraordinare poate face mintea umană, Chris aprobă și ne despărțim. Ajung în cameră, încui ușa cu grijă, închid oblonul și mă întind pe pat răsuflând ușurată. Am sentimentul că am trecut printr-un pericol iminent și respir adânc, recunoscătoare că am ajuns la capăt. Sfârșitul congresului Mă trezesc abia către prânz cu câteva raze ale soarelui strecurându-se prin oblon. Astăzi este ultima zi de conferință
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
bine merg eu singură, n-au putut ei să ajungă prea departe” gândi Maricica. Mergând pe lângă gardul lui Costache Pârțac dă de o gaură în gard iar pe pământul mai moale se văd urmele proaspete lăsate de copitele mieilor. Răsuflă ușurată că astfel știe în ce direcție să se îndrepte. îi spune mătușii Profira ce a pățit, și îi cere voie să privească în grădina dumnealor, nu cumva să fi ajuns cârdul de miei acolo. S-a supărat femeia auzind că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
le ascundă vederii. Cu chiu cu vai, ba tăind, ba rupând, nuiaua a fost gata și Lențâca, întinsă pe burtă la marginea apei , începu să tragă felile spre mal. Două a reușit să le scoată la mal și fata răsuflă ușurată că va scăpa de grijă. întinzându-se pe mal să scoată bucățile mai depărtate s-a dezechilibrat și a căzut pe neașteptate în apă. Se reculese și azvârli pe mal afurisitele de bucăți de pepene, dar hainele i s-au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mi-a fost, mi-am luat inima în dinți și am spus: "Eu!". Între timp, Ceaușescu își revenise, sesizase probabil valoarea unor informații pentru mass-media internațională transmise "în direct", i-a recunoscut pe unii dintre ziariști și eu am intrat ușurat "în pâine", începând să traduc într-o limbă sau alta. A fost cel mai reușit moment pentru presa străină, dar și acum îmi aduc aminte cu groază de "sabia lui Damocles Oprea" care atârnase deasupra capului meu câteva zeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fotografii. La primirea la București a vicecancelarului H.D. Genscher, programul fiind ușor decalat datorită întârzierii avionului oaspetelui german, s-a sugerat trecerea peste "momentul presei", Ceaușescu insistând pentru primirea ziariștilor, declarați ca "a treia putere în stat". Vicecancelarul a răsuflat ușurat, comentând bine dispus: "Nu știu a câta putere e presa la dumneavoastră, dar în Germania e prima putere în stat. Dacă pe perioada vizitei în România nu-i acord atenția cuvenită, ziarele vor cere demisia mea înainte de a mă întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe care delegația necunoscătoare de limba română, cea "dulce ca un fagure de miere", le-a luat drept manifestări de simpatie!). în vara lui 1978 avea loc vizita în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cazat amicul, dacă află ceva. Ajung la recepție și mi se comunică faptul că am fost sunat de la aeroport. Sun și eu și mi se precizează că a rămas o singură valiză, care după semnalmente e a olandezului. Am răsuflat ușurat, gândind la lanțul de probleme ce puteau apare dacă nu-și găsea bagajul: fără pijama, periuță de dinți, cămăși, papuci... La aeroport, întrebat dacă aia era valiza lui, olandezul răspunse placid: Dacă voi spuneți că e a mea, posibil să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trei ori pe zi în cele 3 zile cât am fost clienți de "5 stele", trecând totuși din când în când pe la recepție pentru a afla dacă avem ceva de plătit. Răspunsul era mereu același: "Nada" nimic, la care răsuflam ușurat. După restaurant, având în vedere oboseala drumului, emoțiile cu voucherul și diferența de fus orar, am căzut "secerați". Se înserase când ne-am trezit, am mâncat ceva ușor la restaurant și am ieșit să admirăm Madridul "by night". Era strălucitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
țării noastre pe aceeași poziție constantă de susținere a menținerii păcii în Orientul Mijlociu. Și secretarul de stat și ambasadorul am avut impresia că s-au uitat admirativ la mine pentru aceasta soluție "à la Solomon", dar, oricum, ambii au răsuflat ușurați: Dohotaru pentru a păși pe urmele Reginei din Saba, iar ambasadorul pentru realizarea unei importante acțiuni bilaterale și pentru o "telegramă" de substanță către Ierusalim. Și am plecat! La aeroportul din Tel Aviv, după salutul de rigoare, ni s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se poate face și mi-a spus că deja a luat legătura cu armatorul firmei transportatoare și că în următoarele 24 de ore vor fi expediați în România. Am mulțumit, solicitând să fiu ținut la curent cu expatrierea. Am răsuflat ușurat, dar liniștea mi-a fost de scurtă durată. Peste 4 zile, colonelul m-a sunat iarăși, transmițându-mi fericita informație că emigrația română din Sao Paulo s-a îmbogățit din nou cu 15 concetățeni. Ce se întâmplase: cei 15 fuseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
25 mai se va deplasa la Montevideo o echipă de specialiști pentru instalarea sistemului de alarmă-siguranță al ambasadei"! Deci după 7 ani de la achiziționarea noului sediu, cei din ambasadă puteau dormi liniștiți! Specialiștii au venit și au plecat și, răsuflând ușurat, mi-am planificat și eu plecarea la București pentru joi, 17 iunie cu Air France. De ce joi? Pentru că joi, ca și numărul 13, îmi aducea noroc. De "joi" am aflat la o plimbare în Cișmigiu cu soția, unde am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai multe discuții, în cadrul cărora le-am strecurat și ideea ca autoritățile de la Geneva înclinau să accepte cererea României, mi-am făcut datoria cu misiunea neplăcută, au luat act, au protestat, dar în final milioanele de români au putut răsufla ușurați, având imprimat pe pașapoarte și mașini codul ROU (și datorita mie!). După intrarea României în NATO și programarea aderării la UE, cu aceste două atuuri puternice în mână, am reușit să-i conving pe uruguayeni de bunele noastre intenții "pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lua Întotdeauna pe genunchi după dejun și (În timp ce doi valeți tineri strângeau masa În sufrageria acum goală) mă mângâia, scoțând tot felul de sunete prin care-și exprima dragostea și eu mă rușinam pentru unchiul meu față de servitori și răsuflam ușurat când Îl chema tata pe verandă: „Basil, on vous attend“. Odată, când m-am dus să-l Întâmpin la gară (trebuie să fi avut pe atunci unsprezece sau doisprezece ani) și-l urmăream cum coboară din lungul vagon de dormit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ploaie, strălucind cu o extravaganță de parazit pe o frunză cordată, Îi făcea vârful să picure și ceea ce părea o globulă de mercur executa un glissando brusc În jos, pe vena centrală și apoi, după ce Își lepăda povara strălucitoare, frunza ușurată se Îndrepta. Pic, tic, tac, pic, tac, tic - clipa În care se petreceau toate acestea nu mi se părea o fracțiune de timp, ci o fisură În el, o bătaie de inimă eșuată, compensată imediat de un răpăit de rime
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
două odăi sărăcăcioase Împreună cu tine și copilul nostru, dar s-a Întâmplat (lipsise un timp) să afle de plecarea noastră În America abia după ce plecasem. Cele mai deprimante amintiri ale mele sunt asociate cu Parisul și m-am simțit extrem de ușurat când l-am părăsit, dar regret că Serghei a trebuit să-și bălmăjească nedumerirea față de un portar indiferent. Știu puține lucruri despre viața lui În perioada războiului. La un moment dat a fost angajat ca traducător la un birou din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alungat duhurile rele... și chiar la scos dracii... Ștefan surâde:... Aici, ce-i drept, au brodit-o, surâde Ștefan, la draci mă cam pricep, fie chiar și împielițați; la mulți am scos eu dracii din ei.... M-am liniștit, răsuflă ușurat Daniil. Acolo unde este duh, este și speranță, este și putere. Nu l-am pierdut pe "Năzdrăvan". Trecem noi prin aiasta, Măria ta! Trecem! Ștefan pune mâinile pe umerii Sihastrului, îi simte oasele, îl privește în ochi, vorbește încet, căutându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
învălătucit: "Fugi Măria ta!!! Fugi Fugi!!! Fugi!!!" Sunt Domnul Moldovei, cum să fug, măăă !!!" Măria ta!! Ștefane!! strigă Daniil speriat, scuturându-l. Ștefan clipește buimac, dus pe altă lume. "Unde se află?!... Cine-i omul aista?!" Aaa... Sihastre... Daniil răsuflă ușurat: M-ai speriat, Doamne... Unde voiai să fugi?.... Strigai: Fugi!! Fugi!! Ștefan tace. Daniil îl privește îndelung: Ești... ești sfârșit... pustiit... Ai luat pe umerii tăi toate durerile țării. E prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
săruți mâinile! le spune apoi brusc pe un ton sever. Nici nu se va lumina de ziuă și Cârpă aista va fi la picioarele lui Vodă: "Iertare Măria ta! Nu eu! Ei! Ei!..." Alexa se pleacă, înghite în sec, îngână ușurat: Mulțămesc boier Isaia... Nu mi-am dat sama... Să-l ierte Dumnezău... Și... și să ne ierte și pe noi... Dracu' l-a pus să se bage?! Nu se știa că-i năvleg?! Cu mâna lui și-a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru că semănăm așa de tare el mă înțelege uneori mai bine decât oricine, mă ghicește, mă „citește”. Aveam o dată un mare necaz, pe care nu-l puteam împărtăși nimănui, deși aș fi vrut: m-aș fi simțit cel puțin mai ușurat. Fiind vinovat, tăceam însă ca peștele. Încercam să mă ascund, să mă prefac... și reușeam. Până într-o zi când, aflându-mă numai cu tata, acesta mi-a spus pe neașteptate: „Tu ai un necaz”. Nu m-a întrebat nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]