2,502 matches
-
luptătorii lui Lacrămă. Cinci dintre ei traseră cu arcurile din goana calului, doborând spahii care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-a lungul pieptului, unul din spahii. - Ucis! spuse Simion, sărind În șa. Cei treizeci de Apărători goniră spre conac, dar spahii se grupară atât În fața cât și În spatele lor. Departe, pe drumul Galaților, o altă săgeată roșie se ridică spre cer. Mesajul de moarte Își Începuse drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile Înainte pe malul moldovean al Dunării, străjile de hotar ucise, capcana pentru căpitan pregătită, toate acestea erau evenimente extrem de grave. Întreaga rețea de informații a Apărătorilor era În pericol. Și mult mai mult decât atât. Dacă, printr-o minune, căpitanul se mai afla În viață, atunci nu-l aștepta decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clipă, Ștefan se simți singur. Nu era o mare bătălie, dar era, poate, cea mai grea. Nu mai erau, lângă el, nici spătarul Albu, nici boier Stanciul, nici vornicul Bodea, postelnicul Iuga, nici Dajbog, pârcălabul Neamțului, nici Ilea Huru comisul, uciși, cu toții, la Valea Albă. Nu mai era nici spătarul Mihail, căzut În luptele cu tătarii. Și, mai ales, nu mai era căpitanul Oană, umbra lui, salvatorul lui În atâtea Încercări grele, strategul de geniu care găsise, Întotdeauna, calea spre miracolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În câteva secunde. De data asta, Alexandru apucase să vadă ceva. Fusese Umbra. Acum, un grup de cel puțin o sută de spahii se apropiau de el la galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia ucis. Și atunci fu străbătut de un gând care nu era gând, era mult mai mult de atât, era o prezență intensă, ca un țipăt mut, ca o revărsare de forță, ca o voce pe care n-o auzise niciodată dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
M-am Întors Acasă!!! Alexandru țâșni În picioare fără să-și dea seama ce face. Zgomotele bătăliei se Întoarseră la el, venind parcă din mari depărtări. Apărătorii trecuseră de zidul achingiilor. Totul se derula cu repeziciune. Umbra dispăruse. Toți atacatorii uciși. Cornul călăreților de Timiș sunând de undeva din păduri porunca voievodului „Gruparea pentru atac pe flancul drept!” Turcii retrăgându-se Încet, parcă neînțelegând ce se Întâmplă. Mongolii descălecând În jurul lui Amir. Și, deodată, lângă umărul lui drept, vocea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Era primul care trebuie să decidă. El decidea totul. Înmormântarea. Locul. Ceremonia. Urmările. Iertarea. Sau răzbunarea. Anda era cel care putea porunci ca albastrul liniștii eterne să stingă furia oamenilor. Așa se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi În ochii lui. Și Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întâmplase. Ștefănel prinsese, Într-adevăr, săgeata otrăvită. Două sute de pași. Ienicerii În genunchi, așezându-și iataganele În fața lui Ștefănel și lipindu-și frunțile de pământ. Opriți lupta! strigă căpitanul. Copitele cailor trecând printre ienicerii neclintiți, gata să se lase uciși. Printre sutele de cadavre ale răzeșilor și ale turcilor. La cinci pași În fața voievodului, Ștefănel, cu același chip Împietrit, ambele mâini duse În față, ținând cele două săbii ușor Înclinate, ochii aproape Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În sfârșit, un inamic. Deși era seară, iar oștenii cădeau din picioare de oboseală, a cerut o mie de voluntari și s-a năpustit În fruntea lor asupra oștirii muntene. S-a Întors după două ceasuri, plin de sângele celor uciși, victorios. A poruncit ridicarea taberei și continuarea marșului spre Moldova. Culmea este că oștenii lui s-au molipsit de nebunia comandantului. În loc să protesteze, cum ar fi făcut orice armată europeană, au Încălecat și au dat pinteni, ca și cum abia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a pus În mână pagina ruptă din ziar. Tu ai auzit ceva despre asta? Mick a aruncat foii o privire scurtă. — și ce-i așa de special aici? Se pregătește un război civil, draga mea. Tot timpul sunt arestați și uciși comuniștii, până și-n insulițele uitate de Dumnezeu. Unde-i Perdo? Nici măcar n-am auzit de insula asta. — Uită-te atent la fotografie. E și un european. Colo, a spus Margaret, punând un deget pe un punct de pe pagină. Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
artist cu totul inofensiv? Acum trei săptămâni s-a petrecut ceva teribil În Germania. Trebuie c-ai auzit și tu. Într-o singură noapte, mii de sinagogi și de magazine de-ale evreilor au fost distruse, evreii au fost bătuți, uciși. Mulți au dispărut În noapte. Pe toate străzile era sticlă spartă. Oameni ca toți oamenii s-au ridicat Împotriva vecinilor cu care fuseseră prieteni de-o viață și fuseseră dintr-odată declarați răi și primejdioși. De unde poate să vină nebunia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi fost ridicate și aprinse cu făclia înmuiată în smoală, căci spre sfârșitul primului capitol toți eroii erau morți: decapitați, sugrumați, trași în țeapă, arși sau sfârtecați. Mai mult încă: nu mai rămăsese nimeni care să-i răzbune pe eroii uciși. Pe un astfel de teren plin de stârvuri și arat cu plugul scrisului și-a găsit încercarea mea narativă sfârșitul precoce. De-ar mai exista acel jurnal, el ar fi în orice caz interesant pentru fetișiștii fragmentului. Nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ALBASTRU DE SOR. ZDRENȚE DE UMBRE Soarele s-a ascuns în umbra haitelor de nori, Timpul mi-a adus la masa universului, iubirea imposibilă. Am trecut prin ceruri de vis să pot să pipăi UNIVERSUL cu o AȘCHIE DE NOAPTE UCISĂ. Distanța dintre plânsul surd al iubirilor și foamea de scrumurile albe ce au venit, să-mi liniștească pentru un timp imposibila sensibilitate a extazului, ce a separat NEBUNIA de o altă NEBUNIE, cea care era îmbrăcată în negru și alb
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
surd al iubirilor și foamea de scrumurile albe ce au venit, să-mi liniștească pentru un timp imposibila sensibilitate a extazului, ce a separat NEBUNIA de o altă NEBUNIE, cea care era îmbrăcată în negru și alb al unui DELIR UCIS, de o Zdreanță de umbre. Înserările dor, pământul îmi doare, lacrimile dor, iar APUSUL de UMBRE mă vinde. Undeva o lume începe și sfârșește odată cu o liniște albă din PUSTIURI ALBE. Dar undeva departe în ZESTREA ALBASTRĂ DE EROS, sufletul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
la o noapte de ger, îmi surâde El și Ea, poemul de timp născut din înseratele vieți de boeme și amestecat în tăcerile calme de Sorți. O unduire răcnește, Un ochi mă vinde, un ochi rămâne calm în atingerea apogeului ucis, nu e nici o înserare neagră și nici un BOEM Zidit în margini de cer și cuvânt. Lacrima din mine mă arde, mă minte prin ceruri de gând... și-mi cere în durere RENAȘTEREA Tălpile timpului se descompuse spre un hazard suferind
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai infectă zonă orașul m-a abandonat cu toate umbrele conviețuirilor noastre, până și numele ce ți-l sărutam în ploile singure, până și acest refren al zilelor în care gustul aerului e ca o melodie uitată în dansurile norilor uciși. Credeam că viața îmi va îmbrăca o altă haină, cea a vecerniciei, când se desparte răul de bine, urâtul de frumos și toate mi s-au perindat prin sufletul meu. Esența întâmplărilor e ca un răcnet în această arenă de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Eugen Râschitor În singurătatea iernii lacrima mea înseamnă iubire. Ochii nopților mi-aduc din seceta visului dorul de tine. Știu că n-o să ne mai vedem niciodată pentru că strigătul meu te-a uitat, pentru că așteptarea mea este înghețată în destinul ucis, pentru că genele tale sunt fulgi de himere. O, tu, ce rătăcești ca un vânt fără nici o direcție precisă, amintește-ți de acea dimineață fără întoarcere când am plecat și nu ți am zâmbit, amintește-ți de ploile iubirilor mele care
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trece prin margini de VIS cu STELELE îngenunchiate-n tăceri. 12-11-2007, 2000h TAINELE DE DRAGOSTE Tu ai plecat și din iubirea ta prea plânsă M-am prefăcut durere din brațul tău de dor Și-n tainele de dragoste, precum o stea ucisă Plângeam în noaptea albă un rătăcit fior Și-n despărțirea noastră un Ochi s-a întristat Că am iubit ca o nebună Nimfa, Și din frumosul prinț ce l am visat Ai devenit distanța ce mi-a rănit doar CLIPA
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
segunda a murit după doi ani de sechestrare în propriul palat... ...a sechestrat-o cine? ...Tariq, geniul rău al poveștii. ...și Musa a murit, în mizerie, pe treptele unei biserici. Înțeleg că rămâi la varianta inițială. Hamlet reloaded. Toată lumea moare ucisă de toată lumea. Nu. Nu? ...a existat un bătrân care a murit pe treptele unei biserici. A murit de durere. A murit ani de-a rândul, în pagini nu de cronică, ci de cântec rostit întru gloria recitărilor publice, trecut, mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
duș în sala de baie vecină. Se simți reîmprospătat, dar oboseala începuse să-și spună cuvântul. Se strecură deci în așternutul neatins. Liniștea, în jurul său, era deplină. Gândurile sale se concentrară în adâncurile creierului său asupra misterului Gilbert Gosseyn, cel ucis o dată și reânviat. Nici chiar zeii de demult n-ar fi reușit mai bine. Pe vremea romantismului ar fi putut crede că e vreun prinț, ori vreun agent guvernamental important, dacă nu un bogat om de afaceri. Dar în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zise ea fără menajamente. De ce-ai fugit imediat cum au venit gărzile atunci? N-ai auzit că le-am spus că nu permit nimănui să-mi răscolească apartamentul, dacă vine din ordinul lui Thorson? Chiar tu ai fost cel ucis, nu-i așa? Nu-i vorba doar despre o asemănare întâmplătoare? Gosseyn vru să răspundă, dar ea îl opri: ― Nu pot sta decât un minut. Crede-mă, sunt suspecta nr. 1 în legătură cu evadarea ta de luna trecută și dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
toate astea și să pasez corvoada altuia, măcar și în parte. Eram atât de puțin hotărât să admit că sunt băgat până peste cap în povestea asta, încât primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă las ucis. "Sincer să fiu ― conchise el ― contez pe drăcia ta de pulbere Drae ca să dezorganizez orice grup de protecție care m-ar putea deranja. Dar mai întâi vreau să cumperi un plan al orașului, ca să găsim adresa dr. Lauren Kair. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai mic semn de interes în favoarea sa; totuși, el îndrăznise ceva. Crang continuă: ― De la o vreme am fost frapați de an lucru: oricine ar fi cel care te-a trimis ia noi, puțin îi pasă dacă vei fi sau nu ucis. În fapt, noi am ajuns la concluzia că, după descoperirea celui de al doilea creier al tău, se prevăzuse că vei fi omorât. Dar tu, foarte repede, ai revenit în scenă, de astă dată pe Venus, ca să îndeplinești o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
flăcăul care o amenința pe Dora că-i va fi nevastă, A fost căutat, dar nu a fost găsit acasă. A doua zi, părinții l-au găsit spânzurat în podul casei. Medicul director a rămas încremenit că Dora a sfârșit ucisă. Vestea s-a răspândit imediat în spital. Tatăl ei a afirmat că nu a avut cum să anunțe moartea neașteptată a fiicei lor. Directorul i-a vorbit despre mine și chiar l-a condus la camera mea, unde mă odihneam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
p. 294.</ref> Cum oamenii nu mai înțelegeau nimic, Allaby, parohul locului, . Mai multe aflase chiar de la Abenjacán, după ce l-a cunoscut. Construcția ar fi fost ridicată tocmai pentru a scăpa de amenințarea morții, resimțită sub chipul desfigurat al cuiva ucis: . Ceea ce a și făcut, căci, de îndată ce a ridicat edificiul, s-a refugiat în mijlocul acestuia, iar din ziua aceea nimeni nu l-a mai văzut. Toate acestea păreau semnele unei nebunii din partea maurului, înainte de toate dorința de a-și construi un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a fost preluată în predica unui preot, Allaby, „om cu lecturi ciudate“<ref id="28">Ibidem, p. 295.</ref>. Acesta face imediat legătura cu noul labirint, pe care și l-a ridicat maurul ucigaș ca să se ascundă de fantasma celui ucis. <ref id="29">Ibidem, p. 297. </ref> Ceea ce a decis maurul să facă se plasează mai degrabă în vecinătatea celor mirabile. Edificiul ridicat uluiește mintea și o înfricoșează. <ref id="30">Ibidem, p. 298. </ref> Noua construcție pare să schimbe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]