KorAP: Find »[drukola/base=ud & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...159 >

3,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263

ești buricul pământului. — Nu-mi închipui deloc, vreau numai liniște, îi răspunsese Hattie. Or numai liniște nu era în sala cabinelor, ba chiar era foarte greu să găsești un locșor unde să nu te trezești înghesuită de cărnuri de femei ude. Și, cu toate că nu se simțea în măsură să-i explice lui Pearl, refuzul de adaptare a lui Hattie fusese sporit de ceva cu totul neașteptat, care o umpluse de o dureroasă nostalgie, chiar înainte de a-și fi putut da seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
lui Pearl, refuzul de adaptare a lui Hattie fusese sporit de ceva cu totul neașteptat, care o umpluse de o dureroasă nostalgie, chiar înainte de a-și fi putut da seama despre ce e vorba. Combinația de căldură, miros de lemn ud și lumina iernatică de afară îi evoca cu intensitate atmosfera zilelor când schiase în Munții Stâncoși, la Aspen; plăcerea vie a reîntoarcerii din zăpadă în cabana de lemn, caldă, cu schiurile înghețate și bocancii uzi. Hattie nu se simțise niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
de căldură, miros de lemn ud și lumina iernatică de afară îi evoca cu intensitate atmosfera zilelor când schiase în Munții Stâncoși, la Aspen; plăcerea vie a reîntoarcerii din zăpadă în cabana de lemn, caldă, cu schiurile înghețate și bocancii uzi. Hattie nu se simțise niciodată fericită la Denver, dar această amintire răscolitoare îi revenise în minte împreună cu răbufnirea unui sentiment de „departe-de-casă“, de cămin pierdut, de copilărie pierdută. — Haide să ne întoarcem. O să aprindem un foc bun în bucătărie, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
care deschisese ușa Papucului la clinchetul soneriei apăsate de John Robert, îi făcu o plecăciune. Numai în fața lui se pleca. Făcea parte din teatrul, care nu era teatru, destinat lui John Robert. Ce mai faci? Foarte bine, mulțumesc. Vai, sunteți ud leoarcă. Filozoful era într-adevăr muiat de ploaie și nu avea nevoie să i se mai spună. Se încruntă. Se îmbrăcase cu oarecare grijă pentru această vizită, își pusese o cămașă curată și un costum de culoare închisă, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
grădinii Belmont cu capul și gâtul ude și, în ciuda faptului că-și ridicase gulerul paltonului, simțea cum i se prelinge apa pe piept și pe spate. Era indispus, lipsit de ștaif și înfrigurat. Nu-i plăcea să-și simtă părul ud. Desigur, fetele, alertate de telefonul lui primit dimineața, îl așteptau de câtăva vreme (acum era aproape ora prânzului), privind pe fereastră ca să-l vadă apărând pe cărarea noroioasă dintre copaci. Până atunci se dăduseră peste cap să pună totul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Pearl putea avea o voce stridentă și pătrunzătoare. John Robert se opri mirat, dar nu întoarse capul. Răspunse doar un „Da, da“ și își văzu înainte de drum, dar nu pe cărarea ce ducea la poarta din spate, ci prin iarba udă, în direcția casei Belmont. Pearl închise ușa cu zgomot... — Uuf! făcu Hattie. Apoi adăugă; Știi, mi-a plăcut să stau de vorbă cu el. A fost mai puțin greu decât altădată. Pentru că v-ați îmbătat amândoi, i-o trânti Pearl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Pearl rămase în hol, strângând încă în mână clanța ușii. Apoi ieși deodată afară în ploaie, fără o haină pe umeri, fără pălărie. Alergă printre copacii din dumbravă, acolo unde sălășluia vulpița, și își lipi fruntea de scoarța netedă și udă a unui fag tânăr. Între timp, John Robert trecuse pe lângă garaj și o luase pe poteca de lângă casă înspre poarta din față de la Belmont. Portalul avea o înfățișare mai curând de capelă, cu vitralii victoriene. Își aduse aminte că sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
apoi să-l anunțe pe Rozanov că încercase și că renunțase la proiect. Scurta apariție a lui Hattie la Băi, care-l făcuse pe Emma să râdă cu atâta poftă, îi tăiase și lui Tom orice chef. Văzuse o fetiță udă leoarcă, cu nasul roșu, un copil în legătură cu care, oricâtă bunăvoință ar fi avut, nu putea țese fantezii romantice. Când luminile se stinseră, Tom tocmai intra în grădină pe poarta din spate. Înainte cu o clipă putuse vedea crengile copacilor, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
îi erau picioarele. Pielea îi arăta ca de fetiță și nu de tânără domnișoară. Pe sub maiou se proiectau proeminent oasele omoplaților, nu sânii. Lui Tom îi apăru la fel de copil ca și prima dată, cu singura diferență că nu mai era udă leoarcă. — Ți-am adus niște flori, îi spuse Tom, întinzându-i-le. Vai, Doamne, sunt pline de noroi. Le-am scăpat pe jos. Pearl intră, aducând încă două lumânări. — Unde să le pun? — Unde vrei. Ia, te rog, florile astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
cald, dar nu în marea rece. Soarele era acum complet acoperit de nori și vântul devenise biciuitor. Ruby se orientase și cărase la mal toate păturile și prosoapele din diferite locuri de campare. Alex, clănțănind din dinți, își scoase lenjeria udă, se masă zdravăn cu un prosop, își trase pe ea pantalonii și bluza, îmbrăcă un pulovăr de lână al lui Brian și se înveli într-o pătură. Își lăsase îmbrăcămintea mai groasă în mașină. Nu se apropie nici un moment de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet, îl ajunse și, călcând prin apă, îl prinse. Făptura udă îi atârna moale în mâini, dar ochișorii negri-albăstrui se uitau cu inteligență conștientă drept în ochii lui George. Acesta din urmă își spuse: „Nu mă pot cățăra îndărăt pe stâncă ținându-l pe Zet într-o mână. Și-apoi ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
pușcă și roșu de frig, stătea acolo, ca o focă stranie. Auzindu-l, se repeziră cu toții la el înarmați cu prosoape, pături, haine. George se așezase pe un bolovan, și ședea închircit, cu spatele cocoșat, ca un uriaș animal marin, ud; întregul grup îl înconjură, bătându-l pe umăr, mângâindu-l de parc-ar fi fost într-adevăr un monstru benefic. Tom își scoase cămașa și pantalonii, dându-i-le lui George. Alex îi întinse puloverul lui Brian. Brian mai găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
de ploaie pe parbriz și cum luminile galbene de pe chei se amestecau cu ploaia, se dizolvau în ea. Își amintea de hurducăturile mașinii pe pietre. A răsucit volanul și automobilul a intrat de-a dreptul în canal. Revăzu capota albă, udă, a mașinii, plutind atât de bizar peste apele negre, răscolite, care-și spărgeau undele în ea. Undeva, în succesiunea evenimentelor sau a visului, apăreau mâinile lui, alunecând cu degetele desfăcute pe geamul ud de ploaie din spatele mașinii, și târșâitul tălpilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
a dreptul în canal. Revăzu capota albă, udă, a mașinii, plutind atât de bizar peste apele negre, răscolite, care-și spărgeau undele în ea. Undeva, în succesiunea evenimentelor sau a visului, apăreau mâinile lui, alunecând cu degetele desfăcute pe geamul ud de ploaie din spatele mașinii, și târșâitul tălpilor proptite în prundișul mobil. Parcă își amintea, foarte vag, că-și coborâse puțin palmele pe geam, ca să-și echilibreze mișcarea de pârghie. Pe urmă căzuse. Dar dacă a căzut, nu înseamnă că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
sunt așa cum ați gândit dumneavoastră despre mine, nu sunt ca George... Pleacă imediat din casa asta și din orașul ăsta... Vă rog, vă rog... Pleacă, pleacă! Filozoful întoarse spre Tom o față chinuită, cu ochii și sprâncenele încruntate, cu buzele ude deschise, dezvăluind interiorul roșu al gurii, de parcă era gata să scoată un urlet de durere. Tom fugi în stradă. „E un cap în salcâmul ăsta“, își spuse Alex. Un cap cu păr lung, auriu, atârna agățat printre ramuri. Inima începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
și ce om minunat! Anthea, iubito, n-ar fi mai bine să te duci sus în camera ta și să te întinzi puțin pe pat? Anthea, ridicându-și fața roșie și umflată de plâns și înlăturându-și de pe obraji părul ud de lacrimi, răspunse: Trebuie să plecați, trebuie să vă duceți la domnișoara Dunbury, m-ar bucura să știu că v-ați dus la ea. Acum că e Tom lângă mine, o să fiu liniștită. Frumos din partea ta că ți-ai amintit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
avea vechea-i înfățișare mexicană. Nasul îi era subțire și ascuțit. Se încruntă, înălță din umeri, și-l urmă pe Emma în camera de zi. Tom își strecură la iuțeală în buzunar pieptenele cu care încercase să-și descâlcească buclele ude. Se înclină stângaci în direcția lui Pearl, care îl salută din cap. Tom era acum acut conștient de acuzarea implicată în cuvinte lui Emma, și anume că nu o remarcase pe Pearl pentru că aceasta era clasificată în categoria servitorilor. Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
ea o să mă accepte. — Bine... atunci eu plec... o să las ușa descuiată în Travancore Avenue, cine știe... Mâine mă întorc la Londra... așa cred. Și tu? Nu știu. Tom ieși în hol. — Fir-ar să fie, haina mi-e încă udă. Își trase haina, apoi îmbrăcă fulgarinul. Zvârli papucii din picioare și își puse pantofii. — Ciudat, am încălțat papucii fără să-mi fi dat măcar seama. Presupun că acum nimănui nu-i mai pasă de parchet. Luă umbrela lui Greg. — Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
de zi. Îl întrebă: — Mai plouă? — Cred că a încetat. Bine, noapte bună. — Noapte bună. Tom deschise ușa de la intrare, apoi se întoarse din nou către Emma: — Nu vrei să mă conduci până la poarta din spate? Străbătură în tăcere pajiștea udă și cărarea acoperită cu mușchi, de sub copacii care încă picurau. Tom deschise poarta. — Emma! Da, da, da. — E în ordine? — Da. Noapte bună. Când Emma se întoarse la Papuc, o găsi pe Pearl șezând pe scări. — Haide să urcăm, Pearl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
pentru înot și plonjară în bazinul în care temperatura era aceeași ca în fiecare zi, între 26 și 28 de centigrade. După o cursă tur-retur în bazin, Tom ieși din apă și începu să-și frece cu degetele părul lung, ud, înfoindu-l. Se îmbrăcă și se apropie din nou de mulțimea privitorilor, croindu-și drum spre baricade. Aici, întinzându-și brațul, putu simți pe piele, la fiecare răbufnire de vânt, picături mari cât niște bănuți înroșiți în foc.PRIVATE Tom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
dus la cinema. Când a plecat de la Belmont ploua, așa încât hotărî să se ducă mai bine acasă, în Druidsdale, decât să meargă până la „Odeon“, pe Strada Mare, care era prea departe. George ura ploaia, îi repugna să-și simtă părul ud, picioarele ude, hainele ude. Nu avea umbrelă. Și nu prea se simțea bine, parcă avea puțină febră. Și-apoi voia să savureze în liniște sendvișurile rămase. Voia o pauză în existența lui, în viața lui care, în ultima vreme, devenise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
cinema. Când a plecat de la Belmont ploua, așa încât hotărî să se ducă mai bine acasă, în Druidsdale, decât să meargă până la „Odeon“, pe Strada Mare, care era prea departe. George ura ploaia, îi repugna să-și simtă părul ud, picioarele ude, hainele ude. Nu avea umbrelă. Și nu prea se simțea bine, parcă avea puțină febră. Și-apoi voia să savureze în liniște sendvișurile rămase. Voia o pauză în existența lui, în viața lui care, în ultima vreme, devenise o treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
a plecat de la Belmont ploua, așa încât hotărî să se ducă mai bine acasă, în Druidsdale, decât să meargă până la „Odeon“, pe Strada Mare, care era prea departe. George ura ploaia, îi repugna să-și simtă părul ud, picioarele ude, hainele ude. Nu avea umbrelă. Și nu prea se simțea bine, parcă avea puțină febră. Și-apoi voia să savureze în liniște sendvișurile rămase. Voia o pauză în existența lui, în viața lui care, în ultima vreme, devenise o treabă foarte complicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
mari, de bronz, bătute în ținte sub frontonul lor de piatră, erau larg deschise. Răzbea un zgomot înăbușit, sacadat. Tom se apropie. Atinse una dintre uși și își retrase pe dată mâna: metalul frigea. Trecu pragul, clipind des, cu genele ude din cauza vaporilor. În fața lui, și dedesubt, i se înfățișară o puzderie de lumini sclipitoare. Stătea pe un fel de podeț sau galerie îngrădită de bare, de la care coborau în dreapta și în stânga șiruri de scări de metal, aproape verticale. O uriașă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
avut loc nici o catastrofă, pur și simplu nu e nimeni aici“. Coborî încă un lung șir de trepte tremurătoare, care păreau suspendate în gol și străbătu un nor gros de abur. În stânga apăru o bucată masivă de zid de beton, ud și cenușiu. În sfârșit un perete, ba nu, până la urmă se dovedi a fi un stâlp foarte gros de beton, îndărătul căruia priveliștea era obturată de două țevi verticale, uriașe, prin ale căror articulații bine înșurubate, aflate acum la nivelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]