13,247 matches
-
era salutat de la distanță: târgoveții se arătau binevoitori, fără să ascundă o oarecare zeflemea; mai greșește omul, înțelegeau. Vânătorul știa - după ultimele semne - că lupii albi erau aproape. Dacă înainte nu purta nici o armă - doar când mergea la exerciții -, acum umbla cu ambele puști, așezate cruciș peste spate. Mijlocul și-l încinsese cu o cartușieră doldora. Nu mai întrezărise de când se știa un asemenea prăpăd. Niciodată - în alte părți - nu apăruseră atâtea vulpi. Știa că lupii albi, după ce luau în stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ochii lor. Până la prânz au fost stabilite străjile și semnalul pentru primejdie: după primele împușcături urma să se tragă clopotele, să se afle cu mic, cu mare și să se ferească. Iar bărbații să apuce furci și topoare și să umble în grupuri pe străzi, pentru a nu lăsa loc să se strecoare nici unei fiare. Cei cu puști trebuia să alerge înspre hotar, să-l ajute pe Vânător. Copiii s-au speriat, văzând atâta forfotă; noaptea, unii au visat lupi albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
așa cum târgoveții nu mai auziseră încă. Până s-au dezmeticit, urletul a încetat. Mulți au perceput doar sunetele de pe urmă, joase și mai slabe. Un fel de geamăt. Chiar veneau? Poate era semnul atacului; ajunseseră. Oamenii au ieșit pe străzi. Umblau prin grădinile acoperite de un strat proaspăt de zăpadă. De cu seară, până spre miezul nopții, ninsese cu fulgi mari, deși. Pe urmă, cerul se limpezise ca șters cu mâna. Se pornise vânt subțire, ger. Târgul era numai glasuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Și-ar fi făcut, trimfătoare, o căciulă din blana unui lup vânat de el. Lupii nu au venit nici a treia zi. Oamenii murmurau. Străjile erau obosite și înfrigurate. Jandarmii râdeau de neghiobia tuturor; femeile, rămase cu greul casei - bărbații umblând creanga prin târg -, ocărau în gura mare. „Vânător! Să-l ia dracu’!” „Un scârbavnic!” „Așa păcăleală...” „Ce păcăleală, batjocură!” „Să ne lase-n pace veneticu’!” „Mă piș în puștile lui!” „Și-n capu’ lui!” Vox populi. Mulțimea are simțuri aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
i-a zis Talpa Iadului, punându-l la locul său. Filozoful urbei - studiase, cândva, la H., avea și o decorație primită acolo - era prieten de-o viață cu Profesorul de naturale. Localnicii nu dădeau prea mulți bani pe nici unul. Primul umbla numai cu cărți grecești, celălalt vâra broaște și șerpi în formol. Prindea fluturi. Nu aveau familie, casă, locuiau la pensiune; când le-ar fi venit vremea, îngropăciunea ar fi căzut în grija Primăriei. „Povestea asta cu orologiul a înnebunit toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai în măsură! Vedeți-vă de treburile voastre, să nu iasă cine știe ce tărășenie!” Alături de Șeful postului mai erau vreo șapte-opt jandarmi. Cine omoară azi un ceasornicar, mâine răstoarnă primarul! Poate datorită zvonului ce străbătea târgul de câteva zile ieșise trupa. Umbla vorba că maimarii țării ar dori și ei un orologiu-minune. Să-l aibă acolo, în Capitală, unde s-ar fi putut petrece multe. Să află înalții dregători la timp, să ia măsuri potrivite. Se mai vorbea că în târg sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sfinți sau nebuni... Pe meșter era să-l facă fărâme mulțimea...” „Pentru că oamenii cred că nu e deloc străin de cele petrecute”, l-a întrerupt Profesorul de naturale. „La găzărie - se zice - chiar Pitpalacul i-a pus pe copii să umble cu focul. După ce, prevestitor, potrivise ornicul să bată. Crimă, dacă lucrurile au stat așa. De inundație cică auzise de la un drumeț: spusese că dinspre munte se pornise viitură mare, ce tot creștea. Și iar a făcut orologiul să sune numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
găsit o neașteptată crezare, adăugându-se, astfel, unei povești ce, în loc să se limpezească, devenea tot mai nedeslușită. După un timp, noaptea, unii târgoveți zăreau în atelier umbra Ceasornicarului: își căuta cărțile; alții spuneau că este a Filozofului, tot după cărți umblând. Fusese omorât de către Profesorul de naturale, așa a stabilit ancheta, dar nimeni nu a crezut asta. Profesorul s-a spânzurat în arest; și a lui putea să fie umbra, susțineau câțiva. Cei mai mulți nu zăreau nimic, au fost puse pânde; vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Profesorul de naturale, așa a stabilit ancheta, dar nimeni nu a crezut asta. Profesorul s-a spânzurat în arest; și a lui putea să fie umbra, susțineau câțiva. Cei mai mulți nu zăreau nimic, au fost puse pânde; vreme irosită... Apoi a umblat vorba că terfeloagele acelea scrise într-un grai necunoscut fuseseră furate de către un pelerin. Nimeni altul decât necunoscutul care îi adusese Ceasornicarului porumbeii, în noaptea aceea cu viscol. Aproape fiecare localnic știe o istorie adevărată a celor petrecute. PAGINĂ NOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
aceasta nu se dobândește prea ușor. Trebuie să aștepți ore în șir până umpli un bidonaș: este de neînțeles cum de nu mai funcționează nici un robinet cum trebuie! Am hotărât să abandonez pătura; mă obosește, transpir. Sunt vlăguit, cred că umblu de multe săptămâni; de ani, după cum mă simt și arăt. Desigur, nimeni nu poate supraviețui atâta vreme fără hrană, dar mie nu-mi este foame. Nici nu mai aud bine, simțul mirosului mi-a dispărut, degetele nu mai percep nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
poate supraviețui atâta vreme fără hrană, dar mie nu-mi este foame. Nici nu mai aud bine, simțul mirosului mi-a dispărut, degetele nu mai percep nimic... Doar văd. Țevi încolăcite, ce străbat ca un păienjeniș încăperile, mobile inutile, oameni umblând bezmetici, coridoare nesfârșite... Și medici. Au apărut medicii - era de așteptat -, dar aceștia, în loc să-i ajute imediat pe cei aflați în dificultate, îi duc Dumnezeu știe unde... Cine se opune este suit cu forța pe o brancardă. PAGINĂ NOUĂ CEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
doar o treime, restul revenind penitenciarului. "Pentru fiecare lună de muncă se scad 5 zile din pedeapsă", a scris Cel-ce-știe. El a adăugat că sunt patru tipuri de detenție- regim deschis, semideschis, închis și siguranță maximă. La cel deschis, deținutul umblă liber prin tot penitenciarul. La cel semideschis, poate ieși în curte și intra în celule. "E un regim tâmpit, eu l-am evitat că intră care când vrea și îți fură din lucruri ca să le vândă pe țigări", a spus
Destăinuirile unui fost pușcăriaș. "Îți fură din lucruri ca să le vândă pe țigări" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80484_a_81809]
-
Cine au fost ei, fiecare. Mă gândesc cum să vă prezint familia. Vorbeam și despre experiența spațiului exterior pentru un tânăr. Și tot tatăl meu a fost o îndrumare în acest sens. El avea o pasiune ambulatorie. Îi plăcea să umble, îi plăcea să umble prin munți. Era foarte sportiv, deși nu mai avea un umăr, că a fost rănit la Mărășești. A pierdut umărul la Mărășești, în război. Dar a rămas cu pasiunea asta a drumeției și a cunoașterii locurilor
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
fiecare. Mă gândesc cum să vă prezint familia. Vorbeam și despre experiența spațiului exterior pentru un tânăr. Și tot tatăl meu a fost o îndrumare în acest sens. El avea o pasiune ambulatorie. Îi plăcea să umble, îi plăcea să umble prin munți. Era foarte sportiv, deși nu mai avea un umăr, că a fost rănit la Mărășești. A pierdut umărul la Mărășești, în război. Dar a rămas cu pasiunea asta a drumeției și a cunoașterii locurilor țării. Era un mare
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
măștile purtate sau preia de la fiecare atât cât este nevoie. Are control total asupra vieții lui, spre deosebire de Pașadia, de pildă. E sincer și când face pe bufonul la masa din cârciumile unde se duce cu Pașadia și Pantazi și atunci când umblă vorbind franțuzește și purtând cărțile lui Montaigne în brațe, și când devine om cu funcții. Are o constanță în moderația cu care privește și primește lucrurile vieții, pentru că Pirgu este un personaj autentic al porților Orientului, unde nu se ia
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
face în contul parabolei pe care vrea s-o creeze regizorul care pendulează între barocul afin perspectivei teatrale pe care o asumă și exitențialismul situației dramatice ca situație limită și un fel de realism magic. Nebunul satului, Coriolan (Șerban Pavlu), umblă pe bițiclu, poartă aripi după modelul imaginat cred că de Leonardo da Vinci și servește ca înger mecanizat plutind butaforic deasupra satului după lichidarea sa ca în scena de o mare poezie din Underground (1995) al lui Kusturica, oferind astfel
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
capătul liniei urcă șmecherii. Le place că autobuzul e aproape gol. Vorbesc și râd zgomotos, cercetând cu priviri agere în jur, să vadă ce ar putea să "pice". Limbajul lor e plin de imprecații, pe care le rostesc cu făloșenie. Umblă cu CD-player-e din care se revarsă atotstăpânitoarele manele, care îmi fac pe loc pielea de găină. Ascultă și îngână extaziați refrenele stupide, dând sonorul la maxim, cu nestăvilită generozitate. Șoferul de autobuz oprește la ultima stație cu un scrâșnet asurzitor
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
vreme când critica literară se cam îmbâcsea într-un stil pe care Tudor Vianu l-a numit scriptic. Este însă totodată un stil dens, ferm, cu acel curaj al afirmației care-l relevă pe criticul de vocație. Mihail Sebastian nu umbla pe două cărări ca să-și spună opinia cu franchețe despre o carte neizbutită, chiar dacă era semnată de un scriitor ce se impusese prin opere de valoare". Și Nicolae Manolescu așază sub semnul oralității critica lui Sebastian: "criticul este spontan și
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
Ťpresať"; mai departe apar "sticletele din post" și "curcanii". Autorul își glosează termenii, dar introducând diferențieri care par destul de artificiale, chiar false: ŤCoană Leancať = "comisar prost", Ťvrăbiiť = "sergenți de stradă proști", Ťgabâri/gaboriť "agenți", Ťo șleahtă de presariť "agenți care umblă după mită" . Termenii în sine sunt autentici sau - cei fără alte atestări - credibili, pentru că intră în seriile deja existente: vrabie se raportează la paradigma, descrisă mai sus, a numelor de păsări, iar Coana Leanca e o poreclă depreciativă care poate
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
ai răcnit prima oară, ca o fiară minusculă, atunci cum să nu cauți toată viața paradisul matricial, hăul suav al picioarelor desfăcute, țîțele ermetice, deambulînd libere și aleatoriu ca niște farfurii zburătoare care își amînă mereu decolarea, cum să nu umbli, cu buzele întredeschise și cu dinții încleștați sau, poate, cu gingiile știrbe, ca la începutul lumii, după sfîrcurile intempestive care te-au conectat, iremediabil, la viață, la voluptate și la moarte? Rolul femeii este acela de hublou, de intrare, de
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
tot, prea departe,/ În țara cu altfel de moarte,/ La casa c'o toamnă bogată/ Îmi doarme copila uitată.// Tu treci peste-a visului punte,/ Sărut-o pe ochi și pe frunte,/ Dar vezi nu cumva s'o trezești - / Să umbli cu pași îngerești." Cruțarea unui colț de liniște, în țara închipuită unde, de fapt, e tot război. Altminteri, "în Rusia lui Serghei Esenin/ Amurgu-i ca o baltă de venin,/ Pe după dealuri încrustate'n piatră,/ Cățeaua morții schelăie și latră." (Amurg
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
pe care alți poeți, în lumi mai bune, îl vor fi iubit. Rusia războiului nu mai e Rusia lor. Recuperarea, fără posibilități, a acelei țări din cărți, țara foștilor oameni și-a fostelor libertăți, e un melancolic Cîntec la Odesa: "Umblu pe străzile Odesei/ Mai mult poet decît ostaș./ Cît de părăduită-i toamna/ Aici în marele oraș!". Și, tot în paragină, învie umbre. Umbre neputincioase, care nu asta au visat: "Mă întîlnesc în port cu Pușchin;/ Un secol în priviri
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
publicului la sfârșit de vacanță. Savurosul dialog dintre Toma Caragiu, în rolul actorului Costică Caratase, și Marin Moraru, în rolul valetului Vasile, din filmul ACTORII ȘI SĂLBATICII inspirat din viața renumitului comediant interbelic Constantin Tănase - „Monseur scrie, monseur zicem. Ce umbli cu cioara vopsită?” - sau interpretările memorabile ale actriței Tamara Buciuceanu-Botez din filmul Liceenii sau Liceenii rock'n roll sau din Coana Chirița vor face deliciul acestor proiecții care pot fi urmărite la Mangalia. Pentru mulți dintre spectatori, proiecțiile le vor
Unde poți viziona cele mai valoroase filme românești, în septembrie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/73743_a_75068]
-
comentariu pertinent despre poezia nonconformistă a lui Geo Dumitrescu, nesfiindu-se să citeze versuri dintr-o memorabilă tinerețe detabuizantă: "Câteodată mi-ar plăcea să ai mai mult de paisprezece ani,/ să fii mai puțin inteligentă și mai degrabă castă,/ să umbli desculță prin bucătărie/ și să te cheme cineva, posesiv, umilitor și vulgar, Ťnevastăť./ Nu știu dacă te-aș iubi mai mult atunci -/ poate că aș scrie aceleași rânduri aspre, sceptice și fără poezie/ și aș cugeta, la fel, cu neliniște
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
și țin trei zile, în perioada 26-28 septembrie. Ele se serbează „pentru că-i rău de lupi, ce fac zbranca printre dobitoace”. În aceste zile nu se mătură prin casă, nu se râșnește, nu se macină, nu se coasă, nu se umblă cu frigări sau țăpoaie, topoare și alte unelte ascuțite. Ultima zi a acestora, numită „Haritonul” este ținută îndeosebi de femei, pentru a nu înnebuni.
Septembrie la români: credințe populare. De se consideră pregătirea pentru o nouă viață by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/73943_a_75268]