10,305 matches
-
care pomeneam. Vei constata că ideologia lor e un amestec de anarhism și extremism de stânga, un ghiveci ridicol de globalism și anti-capitalism visceral. Una din aceste organizații își propune, între misiuni, și subminarea companiei Microsoft. Textul e de-un umor nebun, dacă n-ai simți în el ura nemiloasă a luptei pentru piețe de desfacere: "Cea mai mare parte a lumii computerizate din România și din sud-estul Europei supraviețuieste din software Microsoft piratat. Deși pirateria ar putea diminua controlul monopolurilor
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
publicist prea vizibil, un opinent prea credibil, cum nu mai sunt mulți alți critici. E dintre cele patru-cinci instanțe estetice și morale care contează la un moment dat pentru selecția valorilor literare și orientarea publicului. Pe deasupra, Alex Ștefănescu are și umor. După G. Călinescu (pe care îl apreciază superlativ, ca pe un model intangibil, după cum se vede foarte bine din Istorie) și Cornel Regman (pe care îl prețuiește mai puțin, nici nu-l consemnează în Istorie) este al treilea critic român
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
pe care îl apreciază superlativ, ca pe un model intangibil, după cum se vede foarte bine din Istorie) și Cornel Regman (pe care îl prețuiește mai puțin, nici nu-l consemnează în Istorie) este al treilea critic român important care are umor, într-un mod semnificativ și definitoriu pentru întreaga lui personalitate. Asta e chiar de neiertat. Creează bună-dispoziție și când scrie despre literatura serioasă și când scrie despre literatura proastă. Își joacă bine rolul de intermediar, de mediator, pe care și
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
conducător de sentimente, un bun transmițător de idei, de păreri, de stări. E o plăcere să urmărești, să asculți motorul mașinii de citit marca Alex Ștefănescu, cu toate ambalările și ralentiurile lui. Motorul e, desigur, inteligența criticului. Sensibilitatea e acceleratorul. Umorul e ambreiajul. Autoironia e frâna. Iar muzica specifică e fâșâitul paginilor răsfoite la lectură, mai lent sau mai rapid, după caz. E muzica specifică în intimitatea activității unui critic profesionist cum este Alex. (cu punct) sau Alex (fără punct) Ștefănescu
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
festival. Unul dintre ei este estonianul Triin Reemann care în lucrarea sa de diplomă de la Academia din Tartu, prezentată și la București, a pus în valoare gesturi modeste, simple, cotidiene, prelucrate însă de el într-o sintaxă ingenioasă, plină de umor. Piesa sa, intitulată Good Knews și gândită pe muzică de Caribace, Pastacas și Jazzanova, a fost interpretată de coregraf împreună cu partenera sa Silver Elvest, într-un pătrat de lumină proiectat pe podea, în care atunci când cei doi intrau nu se
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
de către fiii și nepoții autorilor. Dacă nu sunt publicate, acestea ar trebui cel puțin inventariate. Altminteri, vor fi pierdute pentru totdeauna, cum s-ar părea că s-au petrecut lucrurile cu un roman, încă inedit, al lui Arghezi. Cu mult umor, Niculae Gheran, cunoscut pentru editarea integrală a ediției critice Rebreanu, a schițat câteva dintre greutățile extreme ale cercetării care pregătesc edițiile critice. Realizarea integralelor publicistice presupune adevărate hățișuri: "N-a existat un negustor, băcan, om politic tentat să editeze o
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
pe fir în momente inoportune și cu care indiferent de gravitatea situației, el face conversație domestică. Mr. Hertz are un soi de falsă bonomie ludică, iar limmerick-ul precum și alte apoftegme pe care i le servește lui Mr. Smith denotă un umor educat la școala Witticismului. Dacă scena devine uneori execrabilă prin instalarea în clișeu, în schimb replica te scoate pe o scenă de teatru englez de cea mai bună calitate, cu ceva din nervozitatea acidă a tinerilor furioși. Cred că Michael
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
exemplul suprarealiștilor - merită să trăiești și să mori: amour fou. Dar chiar în clipa în care acest ideal este pe punctul să se împlinească, o descoperire frustrantă îi transformă viața într-un coșmar. Într-o avalanșă de catastrofe, descrise cu umor negru, tragismul vieții capătă totuși dimensiuni suportabile. Primul meu sărut a fost - spre deosebire de cel al lui Trude Blumenthal - un coșmar, un coșmar care, într-un anumit fel, încă nu s-a terminat. Există coșmaruri cu care te obișnuiești, iar acestea
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Vizitatoarea indiscretă și inoportună provoacă o benefică descărcare a memoriei istorice, ce se întoarce până spre 1900, pentru a explica stadiile de decădere și disperare în care se află oameni de vază, pe vremuri de mult și misterios apuse. Prin umorul, elementaritatea și corozivitatea limbajului ei, Vica Delcă pune o ramă critică și ironică romanului burghez sau albumului încorporat între coperțile vieții în comunism: preambulul constituit de vizita Vicăi în casa Yvonnei (partea întâi a romanului, în organizarea lui mai recentă
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
De o expresivitate excepțională. Chiar dacă programat teribilistă. Unul, un prostănac de colosal talent, face loc între compozițiile sale unor glumițe cu schepsis antimonarhic: colac de closet, numit de el tron. Cam asta a prins nepoțelul de la bunicii lui, într-un umor de partid, fost atît de în vogă cît Ilici a stat pe soclu, la Casa Scînteii. Chiar și așa, copilașul promite. Ceea ce e tot mai greu de spus despre congeneri de-ai lui, feroci alternativi locali, cu năucitoare proiecte internaționale
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
Creștinul... doar o nevastă, și-atât. Amante, ibovnice, câte vrei. Ipocrizie în toată regula. Și să nu uităm că relația cu o singură femeie este garantată chiar de religie. Mai ales la catolici. Nu zice franțuzul, pus în dificultate, cu umorul lui: în lipsă de altceva mai bun, te culci cu nevasta... Are vreo alternativă? N-are. Decât necinste, prefăcătorie...
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
adevărat că existența lui publică și completă începe cu mediatizarea, și nu cu tipărirea, dar - chiar și așa - un asemenea antecedent filologic nu e nicidecum de ignorat. Și cum altfel poți radiografia exact o sumă de povestiri doldora de un umor lipit de prezentul jurnalistic precum - vorbă demult demodată la rândul ei - marca de scrisoare? De altminteri, orice recenzent abil va decripta ușor formula efigiei lui Paraschivescu: bazarul e al lumii noastre de zi cu zi, colcăitoare și nesigură, eterogenă și
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
roate, Animal plan(e)t, O lună plină, Bushurești, Biserica catodică, O tunsoare brici, Abdominabil !. Adică de la un timp al percepției la unul al ironiei, de la referința limitată la ficțiunea fără nici un fel de frontiere. Așa se construiește, de când lumea, umorul, veți putea spune, de pe o poziție doctă. Cu devieri lexicale și exagerări situaționale, cu antifraze subversive și invenții gogonate. Iar - în linii mari, foarte mari - voi fi de acord. Numai că nu putem omite din discuție termeni ca personalitate, atitudine
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
textul acestui dramaturg canadian, având cotă nu doar pe meleagurile domniei sale, propus în premieră la noi, tradus extrem de inspirat de Theodor Cristian Popescu și Cristina Toma, și ei canadieni prin adopție. Piesa este foarte bine scrisă, foarte bine structurată, cu umor negru din belșug, cu replică clară, care vine bine în gura și în mintea actorului, fără filosofii absconse. Vorbind, în același timp, despre filosofia derizoriului, a întunericului vieții, a scenaritei, a singurătății și angoaselor. George F.Wlaker are un ciclu
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
iau la trîntă cu viața și, perdanți cum sînt, obișnuiți cu asta, cu alte cuvinte, o pierd, în cele din urmă. Nu foarte complicat. Foarte tușant este tonul în care este scrisă piesa. Amestecul, pe muchie de cuțit, cu un umor negru ciudat, de cartier i-aș spune, pigmentat de un soi de "inocență", de o complicitate a la familia Adams, primitivă, viscerală, contaminată de invazia decisivă a televizorului în intimitate. Scenariile pe care le fac și le desfac cei cinci
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
care mulți îl asimilează cu dezinvoltura, cu revolta împotriva tuturor regulilor și coercițiilor imaginabile, altfel spus - cu libertatea." Și Mihai Zamfir găsește aceeași explicație pentru starea actuală a românei vorbite pe stradă dar și la televizor și nu vede (cu umor englezesc) în asta o nenorocire: "O limbă nu a fost niciodată frumoasă ori urîtă decît după un criteriu arbitrar, situat prin definiție în afara ei. Din moment ce imba română interjecțional-sexualizată a tinerilor continuă să-și îndeplinească rolul fundamental, adică pe cel al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
din Dublin. Un altul, în sens mai larg, filosofic, poate fi Gogol, cu ale sale Suflete moarte. Acestora li s-ar putea adăuga altele sugerate de unele fapte ale personajelor (Migrațiile lui Crnjanski, transpuse în postmodernitate, Musil), de tipurile de umor ori de particularitățile de limbaj (Ha�ek, Hrabal, poate chiar Ionesco și Beckett). Cadrul în care se mișcă aceste personaje puțin bizare (adorabile sunt exprimările în limba română ale etnicilor maghiari) este România tranziției, cu sistemul său falimentar de învățământ
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
transformați peste noapte în stâlpi ai capitalismului. În epoca noului consumism, criza valorilor culturii nu ține cont de limbă. Întrebările pe care ni le pune zilnic în legătură cu degradarea valorilor culturii sunt și pe buzele etnicilor maghiari, germani sau evrei. Cu umor involuntar o spune chiar primarul localității în momentul în care un concitadin evreu este pe punctul să plece definitiv în Israel: "... dumneavoastră lăsați în urmă un gol pe care primăria va pune o placă de bronz cu inscripția Golul iudaic
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
antologie din cele peste 30 de volume de poezie ale lui Bukowski, îți pare rău pentru fiecare text pe care trebuie să-l dai la o parte. E ca și cum ai sta la căpătâiul unui muribund care-și povesește viața cu umor și farmec și l-ai asculta pe sărite, ca și cum ai tot intra și ieși ca nesimțitu' din cameră...și e păcat, pentru că, deși viziunea lui asupra lumii nu e deloc una dulce, la capătul poveștii descoperi o importantă poveste de
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
mică bijuterie, migălos lucrată, ca un ou Fabergé. Din start, ceea ce atrage la scurtmetrajul de animație este gama foarte variată de mijloace, de stiluri articulate în povești fabuloase, mobilitatea scenariilor, unele cu o psihologie abisală sau cu cel mai sec umor enlezesc, altele țintind subversiv și eficient zonele de conflict. În scurtmetrajul de animație, avem un fel particular de acord între desen, imagine și concepția regizorală, desenul putînd fi extrem de sumar, dacă este întreținut de un story percutant, sau putem avea
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
a eroului este doborîtă eficient de militari, care nu ezită să-și lichideze eroul cînd acesta devine încă odată apt combatant. Guide Dog (Cîinele călăuză, USA, 2006) al lui Bill Plympton, regizor cu un bogat palmares, este un monument de umor negru de cea mai bună calitate, reflectînd perfect proverbul cum că drumul spre iad este pavat cu bune intenții. Paradoxal, cinic, Bill Plympton folosește animația ca o armă cu două tăișuri, pe care trebuie să ai grijă de unde o apuci
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
ce a făcut el cu "puterea și gloria" unui preot alcoolic într-o regiune din Mexic amenințată de comunism sau cu un "american liniștit" îndrăgostit într-un Vietnam aflat în război. Evident că această discuție, cu o bună doză de umor și de arbitrar, poate fi suportată numai de scriitorii pentru care contează cititorii, chiar și cei care merg la cules de căpșuni în Spania. Pentru ceilalți scriitori, e o absurditate. Iar eu le dau perfectă dreptate. Cerința pieței sau a
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
aia să nu! Să nu pleci prea devreme dintr-o vizită, dintr-o prietenie, dintr-o casă. După ce te-ai plictisit de ele. Așa apar curele de "sălbăticire". Una dintre ele, O gură de aer, a lui Orwell, dărîmă, cu umor britanic, toate convențiile. Britanice. A doua, deși, în teorie, cel puțin, a fost scrisă pentru copii, e din aceeași spiță, a unui hai să mergem debusolat-ironic, încrezător în cărările fanteziei, și recunoscătoare lumii de dincoace de ușă doar pentru mult-slăvitele
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
găsim la lecția despre contraste - de cantitate, de complementaritate ș.a.m.d. -, la cea despre compoziție și culoare ori chiar la aceea despre linia statică, linia activă și linia dimanică, dar gravitatea formulărilor, absența oricărui relativism și desăvîrșita lipsă de umor ne alimentează prompt puterea de a nu ceda în fața ispitelor credulității. însă această rezistență hotărîtă nu împiedică, finalmente, un alt șir de observații. Deși își refuză orice exterioritate și face o implicită apologie a impersonalității, una dintre cele mai grave
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
aveau, poate sorgintea, într-o înfățișare ieșită din comun și în vocea unică, ambele recognoscibile în orice spațiu și orice timp. Eu am să scriu, însă, despre cu totul altceva. Despre firescul, simplitatea și uneori chiar asceza consimțită, despre omenescul, umorul și generozitatea sa, despre inocența celui care se pregătea, fără s-o știm, să urce "în cer, în alt sat", despre smerenie cît și despre suferința vădită în fața snobismului, a îngîmfării, a imposturii, a răutății. Despre poetul care, nopți la
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]