2,351 matches
-
auto convențional în care erau prezente teste ale mașinilor noi dar și alte lucruri legate de lumea auto cum ar fi siguranța pe drumuri, dar început să aibă o audiență foarte mare la începutul anilor '90 când a devenit mai umoristică, mai controversată și mai orientată spre "petroliști" când era prezentată de Jeremy Clarkson. Printre ceilalți prezentatori din vremurile acelea se numără Quentin Willson, un ex-vânzător de mașini la mâna a doua și șoferii de curse Tiff Needell și Vicki Butler-Henderson
Top Gear () [Corola-website/Science/304265_a_305594]
-
dosar a fost amânat pentru data de 9 februarie 2016. Cariera de politician după 1990 a lui Adrian Severin a fost marcată de o serie de gafe. La începutul anilor 1990, răspunzând unei întrebări puse de un ziarist al cotidianului umoristic Academia Cațavencu, a căzut într-o capcană alături de alți parlamentari și s-a declarat revoltat că apa de la robinetele din București ar avea o concentrație nepermisă de hidrogen, doi atomi la doar unul de oxigen, denotând astfel că nu cunoștea
Adrian Severin () [Corola-website/Science/303928_a_305257]
-
folosite de Earl Wilson de la New York Post, apărând nesemnate sub rubrica "Earls Pearls". Doar pe data de 25 noiembrie 1952, numele său va fi menționat la sfârșitul rubricii, și din acel moment lucrurile încep să-i meargă bine ca autor umoristic și de comedie. În 1953, Woody s-a înscris la facultatea de artă cinematografică la Universitatea New York. Nefiind interesat să asiste la o mare parte din cursuri , și având note insuficiente la sfârșitul semestrului, va fi în cele din urmă
Woody Allen () [Corola-website/Science/297987_a_299316]
-
o paralelă cu piesa „Asfințit”, de asemenea compusă de Bădulescu în 1972. Criticul Mihai Plămădeală numește „Călătorul și copacul” momentul cel mai apropiat de sonoritatea pop de pe disc. Piesa este o glumă muzicală, balansul tărăgănat al muzicii fiind pe potriva textului umoristic. Construcția sonoră este tonală (într-un înțeles lărgit, fiind inclus și acordul major al subtonicei) și modulează la un semiton ascendent în două momente, culminând cu soloul de vioară al lui Aldea, în maniera violonistului Stéphane Grappelli. Finalul este o
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
impus să își încheie cariera artistică odată cu oficierea căsătoriei. Tatăl ei a decedat în mai 2011, în timp ce ea concerta în Satu Mare. Din octombrie 2011 se află într-o relație de prietenie cu Mihai Bendeac, alături de care a filmat un moment umoristic în cadrul emisiunii „În puii mei”, interpretând rolul Laviniei Pârvu. Albume Discuri single
Celia () [Corola-website/Science/312024_a_313353]
-
se părea nefolositoare. Aici găsește "o mumă bolnavă și un taică bătrân". S-a angajat, la Arad, în cancelaria avocatului Mircea V. Stănescu, deputat în dieta Ungariei. Astfel, reia contactul cu viața țăranilor, prin asistarea lor juridică. Colaborează la foaia umoristică "Gura satului" a lui Stănescu, unde publică povestea "Revoluția de la Pârlești" în 1873. În această perioadă adună mai multe povești și versuri populare din zona Aradului și material despre Păcală și Tândală și "Pepelea al nostru". La Arad își regăsește
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
matematică-fizică. Urmează apoi, între anii 1983-1989, Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iași, secția de Medicină Generală, pe care o absolvă cu media 9,70. În timpul facultății, este membră a brigăzii “Seringa”, faimoasă înainte de 1989 pentru textele umoristice care persiflau regimul Ceaușescu. Refuză să intre în Asociația Studenților Comuniști și în Partidul Comunist Român. Tot din timpul facultății începe să se preocupe de creația vestimentară, pasiune pe care o moștenește de la mama sa. Înainte de 1989, lucrează la primele
Irina Schrotter () [Corola-website/Science/311554_a_312883]
-
de Molina un loc mai însemnat decât la Lope de Vega. Un exemplu îl oferă eroii pieselor sale , Don Juan Tenorio din „Seducătorul din Sevilla” și Paulo din „El condenado por desconfiado” („Cel condamnat pentru infidelitate”) Nu lipsesc nici aspecte umoristice și de critică socială. Intrigă și construcția dramei, de asemenea, sunt concepute cu măiestrie. Așa cum reiese din „Cigarrales de Toledo”, Tirso de Molina s-a opus culteranismului și a atacat acest stil baroc în piese că "Amar por arte mayor
Tirso de Molina () [Corola-website/Science/311629_a_312958]
-
din Livezi de lângă Craiova. A urmat studiile liceale la Timișoara, Arad și Oradea, după care a urmat dreptul la Pesta. În perioada studiilor universitare a publicat poezii și a colaborat cu ziarul "Concordia", condusă de Sigismund Pop, și la revista umoristică "Strigoiu" al lui Mircea V. Stănescu, iar împreună cu cel din urmă editează la Pesta foaia "Speranța", În anul 1863 care, însă, apare doar într-un singur număr. La 13 octombrie 1863 apare la Pesta revista satirică „Umoristulu” coordonată de George
Iulian Grozescu () [Corola-website/Science/311176_a_312505]
-
anul 1867 pleacă la București, unde colaborează la ziarele "Telegraful" și "Poșta română". În această perioadă publică în "Familia", "Suveniruri din București". În noiembrie 1871 devine redactor responsabil al revistei "Albina" din Pesta, iar la 12 mai, 1872 scoate ziarul umoristic "Priculiciu" la Timișoara. Moare la 2 iunie 1872, în casa părintească din Comloșu Mare, răpus de tuberculoză. Poezie: Nuvele: Traduceri:
Iulian Grozescu () [Corola-website/Science/311176_a_312505]
-
7 - pentru Pro TV, premiat cu “Made în România” Award și în anul următor regizând cel mai bine vândut film de studio al anului 2006, “TREI FRAȚI DE BELEA” (2006), cea de-a doua peliculă pentru marele ecran al Grupului Umoristic Vacanță Mare; că regizor și actor, scenariul fiind semnat de Mugur Mihăescu și Radu Pietreanu. Tot în 2005, și-a îndreptat atenția către show-rile de divertisment și a regizat producțiile “Mediapark (2005)” primind ProTV Awards 2005 “Best live show” Award
Theodor Halacu-Nicon () [Corola-website/Science/311989_a_313318]
-
datorită emisiunii televizate Teatrul de miniaturi, precum și concertelor susținute prin satele Moldovei în anii ’80 cu Maria Urschi, cea care i-a devenit și soție și duetul Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Urschi este cunoscut în special ca realizator de emisiuni umoristice, în care ia în derâdere prostia omenească, rusismele, lenea, îngâmfarea, beția, corupția ș.a. și în care joacă alături pe actorul Gheorghe Pârlea, cu care face un tandem reușit de creație de câțiva ani buni. Gheorghe Urschi este membru al Uniunii
Gheorghe Urschi () [Corola-website/Science/312911_a_314240]
-
anotimpuri ale unui an. Dintre acestea, au fost realizate numai trei, "Vara bobocilor" rămânând doar în faza de intenție. Sălcudeanu s-a gândit să formeze un cuplu alcătuit din Draga Olteanu-Matei și Marin Moraru, care să confere filmului o latură umoristică. Filmul a intrat în faza de producție în aprilie 1974, el aflându-se încă în lucru în noiembrie 1974, probabil la montaj. El a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică „București”. Genericul animat a fost conceput și desenat
Toamna bobocilor () [Corola-website/Science/312955_a_314284]
-
() a fost un actor și umorist din Republica Moldova. O perioadă lungă de timp a format un cuplu umoristic cu Gheorghe Urschi. s-a născut pe 6 mai 1944, în satul Vărăncău (raionul Soroca), de pe malul Nistrului, în familia lui Sofronie și a Eufrosinei Pârlea. Tatăl său era brigadier silvic, iar mama sa croitoreasă. După primii șapte ani de
Gheorghe Pârlea () [Corola-website/Science/312992_a_314321]
-
ultimă funcție timp de 5 ani și jumătate. În această calitate, el a organizat primul turneu în România (Iași, Bacău și Botoșani). Gheorghe Pârlea a lucrat la acest teatru până la pensionarea sa. După pensionare, Gheorghe Pârlea a format un cuplu umoristic cu actorul Gheorghe Urschi, jucând în mai multe spectacole împreună cu acesta. De mai mulți ani artistul suferă de diabet zaharat. Din această cauză în 2015 a suferit o intervenție chirurgicală în urma căreia i-a fost amputat un picior. Gheorghe Pârlea
Gheorghe Pârlea () [Corola-website/Science/312992_a_314321]
-
nașterii: București Personaje interpretate: Toate personajele interpretate de Dragoș Stoica plus Leonard Doroftei, Gheorghe Hagi, Mircea Lucescu, Mircea Geoană, Cristian Tudor Popescu și Mitică Dragomir. Nota: Debutul la „“: 16 septembrie 2008. Absolvent al Facultății de Arte, a activat în grupul umoristic „Vouă“ și a participat la „Campionatul de comedie”. Data nașterii: 20 februarie 1971 Locul nașterii: Timișoara Personaje interpretate: Profesorul de pian (rol episodic) și pe el însuși (în sezonul 5) Data nașterii: 31 ianuarie 1979 Locul nașterii: București Personaje interpretate
Mondenii () [Corola-website/Science/310962_a_312291]
-
a Liceului Teoretic Nr. 24 și, apoi, pe cele ale secției Tehnologia Transporturilor și Telecomenzi Feroviare a Facultății de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic București. Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureștene și scriind cu frenezie proză umoristică, poezie și teatru absurd. În anul 1978 își face debutul în cenaclul studențesc "Solaris", al Casei de Cultură a Studenților "Grigore Preoteasa", pe care îl va și conduce în perioada 1979-1982. În 1979 creează primele proze de anticipație, gen care
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
A lucrat la acest teatru până în 1968. Din acel moment a participat la punerea în scenă a multor piese, continuând să joace pe scena din Timișoara. Unul din personajele preferate a fost "Vetter Matz vun Hopsenitz", prin care interpreta monologuri umoristice în dialectul șvăbesc din Banat. I-au apărut lucrări și în "Banater Schrifttum", almanah editat de Uniunea Scriitorilor din România, sucursala din Timișoara (Nr. 2 (1953), Nr. 3 (1954)). A fost obligat să execute și comenzi politice, precum "Kantate der
Hans Kehrer () [Corola-website/Science/310338_a_311667]
-
un stil similar. Apreciau de asemenea sketchul lui Cook și Moore „"Not Only... But Also"” („Nu numai... dar și”). Cu toate acestea, o problemă pe care o vedeau Pitonii era legată de conținutul sketchului, care avea să producă un efect umoristic bun, ceea ce ridica ștacheta glumei finale - cu alte cuvinte, ar fi trebuit să reducă din calitatea generală a sketchului, pentru a nu strica efectul său cu o glumă finală care să nu fie pe măsură. Au decis ca pur și
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
Vacation"”, la „"102 Dalmatians"”, apărând în emisiuni precum „"The Simpsons"”, „"MADtv"” sau „Saturday Night Live”. A fost de asemenea, în 1996, protagonistul unui joc "point-and-click" de calculator, „"Discworld"”, pentru care a fost vocea lui „Rincewind”. A continuat să compună cântece umoristice, inclusiv pentru sitcomul BBC „"One Foot In The Grave"” („Un picior în groapă”). În anii 1990, Idle a apărut în ultimul sezon al sitcomului american „"Suddenly Susan"”, ca publicistul egocentric și spiritual Ian Maxtone-Graham, alături de Brooke Shields și Kathy Griffin
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
Michael Edward Palin, (n. 5 mai 1943) este un comic, actor, scriitor și prezentator TV englez, cunoscut în special pentru activitatea sa în cadrul grupului umoristic Monty Python, și pentru documentarele sale de călătorii. Palin s-a născut în Broomhill, Sheffield, South Yorkshire. Tatăl său a fost un inginer care lucra la o firmă de metalurgie. Și-a început educația la școala Birkdale, trecând apoi la
Michael Palin () [Corola-website/Science/309872_a_311201]
-
Terence Graham Parry Jones (n. 1 februarie 1942) este un comic, scenarist, actor, regizor, autor de literatură infantilă, istoric, comentator politic, si prezentator TV britanic. Este cunoscut în special pentru participarea să în cadrul grupului umoristic Monty Python, precum și pentru documentarele sale pe teme istorice. Jones s-a născut în Colwyn Bay, Țara Galilor. A studiat la Royal Grammmar School din Guildford, unde a ajuns reprezentantul elevilor; a studiat filologie engleză la St Edmund Hall, Oxford. În timpul
Terry Jones () [Corola-website/Science/309883_a_311212]
-
în ziare și variind în lungime de la povestire, la nuvelă. Cracateristica acestora constă în simțul deosebit de dezvoltat al observației al lui Prus asupra vieții de zi cu zi și datorită simțului umorului perfecționat în perioada în care contribuia la revistele umoristice. Prevalența temelor din viața cotidiană este în concordanță cu stilulu artistic pozitivist, care caută să portretizeze mediul populației, mai degrabă decât cele ale eroilor romantici ai generației anterioare. Perioadă literară în care Prus a scris a fost una prozaica, în contrast cu
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
serii anime "Dragon Ball" și "Dragon Ball Z" se bazează pe seria manga originală "Dragon Ball". "Dragon Ball" urmărește aventurile lui Goku din timpul copilăriei până cînd devine un tanar adult și se căsătorește; cuprinzând arcele care conțin cele mai multe elemente umoristice și fantastice. "Dragon Ball Z" preia povestea la cinci ani după finalul "Dragon Ball", introducându-l pe fiul lui Son Goku și noi inamici, mult mai puternici. "Dragon Ball GT" este continuarea "Dragon Ball Z", dar nu se bazează pe
Dragon Ball () [Corola-website/Science/309375_a_310704]
-
organiza serate muzicale, punea în scenă piese de teatru, și organiza alte seri culturale. Scrierile sale din această perioadă dau dovadă de dragoste pentru pământ și pentru oamenii care îl lucrează. Multe din scrierile sale pentru copii par simple și umoristice, dar au deseori un substrat menit să educe moral cititorul. La fel, a scris și multe poezii tanka și versuri libere, multe dintre ele descoperite post-mortem. Poeziile sale au fost traduse în multe limbi străine, iar unele dintre povestiri au
Kenji Miyazawa () [Corola-website/Science/309409_a_310738]