8,976 matches
-
Jean Baptiste Denis, care făcuse studiile la Montpellier. Lower reproduce experimental și edemul periferic din obstrucția venoasă (1669). Londonezul Thomas Willis (1621 - 1675), anatomist, fiziolog și iarto-chimist, terapeut solicitat, cercetează fermentațiile din sânge și alte tulburări sanguine, descoperă zahărul și urina diabeticilor și descrie comparativ diabetul insipid și cel zaharat. Studiază clinic leziuni encefalice, distinge materia cenușie elaboratoare, de cea albă, distribuitoare și publică: „De cerebra anatome“ și „Nervorum descriptio et usus“. Olandezul Van Leeuwenhoek (1632 - 1723) cu un microscop realizat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și naturalist, medic și chirurg belgian, laborios în toate, susținător al entităților vii (arheele medievale), descoperitor de corpuri simple. El opune teoriei harveyene ideea organismului ca sediu al proceselor chimice. Helmont descoperă CO2 în sânge și clorura de sodiu în urina diabeticilor. Introduce conceptul de „gaz“ și descrie șase feluri de fermentație, sugerând chimia pneumatică. Contemporanii săi îl găsesc, în adevăr complex, dar contradictoriu. Dacă nu inovează în fiziologie, în noționologia medicală are un aport mai mare decât Paracelsus, în ale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
absolut; se folosesc uleiuri analgezice și se prepară unguente, tonice, coliruri, soluții uleioase, prafuri etc. În 1773, Ronelle le Jeune descoperă uree în secreția renală iar Domenico Cotugno, în aceeași secreție izolează o albumină coagulată (1764). Van Helmont descoperă în urină sedimente de sare marină, amoniac, produse care-i modifică culoarea, greutatea, volumul. în 1775, Pool și Dobson descoperă în urina diabeticilor zahăr. John Rollo descoperă glucoză în sânge și o numește „zahărul strugurilor“, tot el face prima analiză chimică a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
descoperă uree în secreția renală iar Domenico Cotugno, în aceeași secreție izolează o albumină coagulată (1764). Van Helmont descoperă în urină sedimente de sare marină, amoniac, produse care-i modifică culoarea, greutatea, volumul. în 1775, Pool și Dobson descoperă în urina diabeticilor zahăr. John Rollo descoperă glucoză în sânge și o numește „zahărul strugurilor“, tot el face prima analiză chimică a sângelui (1797). În 1772, se descoperă azotul și protoxidul de azot. Schele descoperă acidul uric (1774). în 1779, Leblanc prepară
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ale febrei tifoide, sifilisului, și împreună cu Gengou a bacilului tusei convulsive. Pentru diagnosticul atâtor maladii infecțioase și pentru descoperirile sale cu rol în imunologie J. Bordet a primit, în 1919, Premiul Nobel. Prin chimie s-a ajuns la analiza compușilor urinei, a naturii sucurilor gastrice, a concentrației de gaz carbonic, de oxigen, de gaze rare în plămâni și a consecințelor faste și nefaste a acestora, facilitând intervenții, și măsurile adecvate terapiei. Contribuția analizelor chimice la dereglările fiziologice în cunoașterea mecanismelor coagulării
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
antinociceptiv. Inactivarea serotoninei se realizează atât la nivel central, cât și în teritoriile periferice cu ajutorul monoaminoxidazei (MAO) de tip A. Catabolitul rezultat este 5-hidroxi-indocetaldehida, care sub influența aldehid-dehidrogenazei se transformă în acidul 5-hidroxi-indolacetic (5-HIA), ca produs final. Dozarea acestuia în urină oferă indicații asupra capacității de sinteză, eliberare și inactivare a serotoninei. I.6.6. HISTAMINA Descoperită la începutul secolului trecut în extractele de mucoasă intestinală și implicată în reacțiile alergice (Lewis și colab., 1927), histamina a dobândit statut de mediator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lichidelor corpului, mecanismele efectoare fiind ingestia de apă și sare și excreția lor renală. Pentru controlul pe termen lung al presiunii arteriale, mecanismul principal este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză și natriureză presională. Emisia zilnică de urină (diureză) depinde de rata de filtrare glomerulară și de cea de reabsorbție tubulară a apei, ambele fiind influențate de presiunea arterială. Curba funcției renale arată normal, în funcție de presiunea arterială medie, următoarele: un debit de urină finală nul la ~ 50 mmHg
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
natriureză presională. Emisia zilnică de urină (diureză) depinde de rata de filtrare glomerulară și de cea de reabsorbție tubulară a apei, ambele fiind influențate de presiunea arterială. Curba funcției renale arată normal, în funcție de presiunea arterială medie, următoarele: un debit de urină finală nul la ~ 50 mmHg, diureză normală la ~ 100 mmHg, diureză dublă la ~ 130 mmHg și o creștere abruptă la valori mai mari (de 8 ori la ~ 200 mmHg). Intersecția curbei presionale a eliminării de apă cu orizontala aportului normal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de neuronii hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestie salină excesivă. Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat. ADH determină retenția de apă (emisia de volume mici de urină concentrată), prin creșterea reabsorbției apei în tubii distali și colectori, datorată formării (cAMP-mediată) de pori în membrana apicală a celulelor epiteliale tubulare. Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
scop termoreglator determină pierdere de apă și sodiu, deci hipovolemie cu osmolaritate normală. Aceasta nu este bine compensată prin ingestie de apă, deoarece setea și secreția de ADH nu sunt stimulate suficient, iar apa ingerată este pierdută mai ales prin urină. Procedeul adecvat constă în ingestia programată de lichide sărate și dulci pentru prevenirea deshidratării și menținerea performanței generale circulatorii și fizice. Factorul natriuretic atrial (ANF) sau atriopeptinul (AP), eliberat de cardiomiocitele atriale sub influența distensiei auriculare, este un peptid format
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acest nivel. Ivy (1928) l-a extras din mucoasa duodenală pusă în contact cu ulei de măsline; injectat intravenos în doze mari, inhibă motilitatea gastrică pentru 30 de minute. O substanță cu proprietăți asemănătoare, denumită urogastronă, a fost izolată din urina de om. Durata stagnării alimentelor în stomac este variabilă, evacuarea totală neterminându-se înainte de 6-7 ore. II.4.4.1. Reflexul de vomă este un act complex, care constă din evacuarea conținutului gastric prin cavitatea bucală. La producerea sa participă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hexoze. Invertaza sau zaharaza transformă zaharoza în glucoză și fructoză, lactaza scindează lactoza în glucoză și galactoză, iar maltaza dedublează maltoza în două molecule de glucoză. Maltoza este singurul diozid direct asimilabil, deoarece injectat în sânge nu se regăsește în urină, fapt explicat prin existența unei maltaze sanguine. Acțiunea sucului intestinal asupra grăsimilor neutre se datorește unei lipaze, a cărei activitate este foarte redusă; fracțiunea de grăsimi pe care o dedublează nu reprezintă decât 2-5% din totalul grăsimilor digerate. De altfel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
constante a osmolarității, volumului plasmatic, echilibrului acido-bazic, cât și reabsorbției de glucoză, aminoacizi și alte molecule mici, dublate de eliminarea de substanțe toxice și produși finali de degradare metabolică. În afara proceselor de filtrare glomerulară, reabsorbție și excreție tubulară formatoare de urină, rinichii asigură conversia vitaminei D în formă activă și secreția unor enzime importante ca renina și eritropoietina. Rolurile depuratoare și homeostazice multiple ale rinichilor au la bază particularități structurale și funcționale ale parenchimului renal. II.5.1. DATE SUMARE DE
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Henle până în apropierea porțiunii celei mai joase a acesteia. Deși numai 5% din cei 1200 ml sânge ce trec prin rinichi în timp de 1 minut circulă prin vasa recta, ele joacă un rol important în procesul de concentrare a urinei. II.5.2. FORMAREA URINEI Formarea urinei se realizează prin trei procese renale fundamentale: filtrare glomerulară, reabsorbție și excreție tubulară. a) Filtrarea glomerulară depinde de factorii hemodinamici presionali și volemici pe de o parte și de integritatea membranei filtrante pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai joase a acesteia. Deși numai 5% din cei 1200 ml sânge ce trec prin rinichi în timp de 1 minut circulă prin vasa recta, ele joacă un rol important în procesul de concentrare a urinei. II.5.2. FORMAREA URINEI Formarea urinei se realizează prin trei procese renale fundamentale: filtrare glomerulară, reabsorbție și excreție tubulară. a) Filtrarea glomerulară depinde de factorii hemodinamici presionali și volemici pe de o parte și de integritatea membranei filtrante pe de alta. În condițiile unei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a acesteia. Deși numai 5% din cei 1200 ml sânge ce trec prin rinichi în timp de 1 minut circulă prin vasa recta, ele joacă un rol important în procesul de concentrare a urinei. II.5.2. FORMAREA URINEI Formarea urinei se realizează prin trei procese renale fundamentale: filtrare glomerulară, reabsorbție și excreție tubulară. a) Filtrarea glomerulară depinde de factorii hemodinamici presionali și volemici pe de o parte și de integritatea membranei filtrante pe de alta. În condițiile unei presiuni efective
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
presiunea intracapsulară), aproximativ a 5-a parte, respectiv 20% din debitul cardiac, trece prin rinichi în timp de un minut. Presiunea hidrostatică glomerulară medie de 70 mmHg asigură filtrarea plasmei sanguine și colectarea ei în capsula Bowman sub formă de urină primară. La rândul său, presiunea medie peritubulară de numai 13 mmHg permite ca, în capătul venos al oricărui capilar, să aibă loc reabsorbția plasmei interstițiale (fig. 120). Datorită diametrului mic al porilor membranari (30 Å), proteinele și lipidele nu scapă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acestora. Cercetările privind compoziția filtratului glomerular, recoltat prin micropuncție, au pus în evidență doar urme de proteine (sub 0,03%) și mici diferențe, nesemnificative, în ceea ce privește concentrația ionilor și substanțelor cristaloide neionizate (uree, creatinină, glucoză). Fracția de plasmă filtrată, denumită și urină primară, este de 125-128 ml/min., ceea ce reprezintă 180 l/24 ore sau de 4,5 ori cantitatea de apă din întreg organismul. Faptul ilustrează rolul rinichiului în procesul complex de depurare a lichidelor din diversele țesuturi și organe. Reglarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
participarea inervației simpatice renale și a reninei secretate de celulele mioepiteliale ale arteriolei aferente preglomerulare. Implicațiile sistemului renină-angiotensină în acest proces au fost discutate. b) Reabsorbția tubulară este cel de al doilea proces renal care contribuie substanțial la formarea de urină finală și la menținerea echilibrului hidroelectrolitic, în general. Ajuns la nivelul teritoriului tubular al nefronului, filtratul glomerular suferă modificări importante calitative și cantitative, datorită reabsorbției masive de apă, ioni și substanțe cu prag de eliminare (glucoză, acizi aminați, vitamine etc.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Reabsorbția apei în tubul contort proximal, făcându-se în condiții izotonice față de plasmă, fenomenul este dependent de absorbția activă a clorurii de sodiu, care atrage apa printr-un proces de osmoză locală. În tubul contort distal, unde presiunea osmotică a urinei este inferioară celei a lichidului interstițial, reabsorbția apei se face pasiv. Substanțele greu resorbabile (manitol, sulfat de Na etc.) injectate intravenos, reținând apa, produc diureză osmotică. Poliuria din diabetul zaharat sau renal (după florizină) se produce prin același mecanism al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
implicați în reglarea hidroelectrolitică (ADH, aldosteron etc.). c) Excreția (secreția) tubulară realizează prin procesul invers reabsorbției, transportul unor substanțe din capilarele peritubulare în lumenul tubilor uriniferi. Ca și reabsorbția, secreția tubulară poate fi activă sau pasivă. Dintre ionii apăruți în urină ca produși de secreție tubulară fac parte H+ și K+, iar printre cataboliții excretați figurează ureea, amoniacul și creatinina. Spre deosebire de ionii de hidrogen, care sunt secretați atât de tubii proximali, cât și de către cei distali și colectori, K+ este transportat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
La om, aceasta constituie un mijloc important atât de reglare a concentrației ionilor de H și K din lichidele biologice, cât și de eliminare a principalilor cataboliți proteici. Numeroase substanțe farmacologice ca diotrastul, hipuranul, fenolsulfonftaleina (PSP), penicilina etc. apar în urină ca produși de excreție tubulară. Coeficientul de depurație plasmatică denumit clearance, calculat în funcție de volumul și eliminarea urinară a unor astfel de substanțe, după formula preconizată de van Slyke (Vp = Cu x Vu/Cp), stă la baza probelor funcționale de explorare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a permeabilității crescute pentru apă a celulelor epiteliale din tubulii distali, colectori și ductele colectoare. Contribuind la retenția apei în organism când există riscul deshidratării, ADH reprezintă factorul hormonal de bază în controlul gradului de diluție sau de concentrare a urinii. La deplasarea rapidă a apei din celulele epiteliale în spațiul interstițial produsă de ADH contribuie formarea de canale apoase cu participarea aquaporinelor de la nivelul suprafețelor luminale ale membranelor celulare tubulare. La rândul său, peptidul natriuretic atrial produce scăderea reabsorbției de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se confirmă ideea emisă în urmă cu peste 60 de ani de Goldblatt (1934), conform căreia rinichiul normal ar avea și un rol antihipertensiv. La nivelul tubului urinifer, prostaglandinele determină o scădere a reabsorbției Na+ și eliminarea lui crescută prin urină. Asupra realizării efectului natriuretic al acestor substanțe s-au emis mai multe ipoteze. Unii cercetători sunt de părere că natriureza reprezintă doar efectul vasodilatației produse de prostaglandine. O a doua ipoteză consideră efectul natriuretic ca rezultat al inhibiției directe a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inhibiției directe a proceselor energetice de activare a pompei de Na+ de către prostaglandine. Studii efectuate prin intermediul micropuncțiilor au precizat că prostaglandinele își exercită acest efect la nivelul tubului distal. Întrucât prostaglandinele produc și o creștere a excreției de potasiu prin urină, s-a tras concluzia că ele nu ar interfera cu acțiunea aldosteronului asupra reabsorbției Na/K la nivelul tubului distal. O altă părere ar consta în aceea că, prin efectul lor vasodilatator, prostaglandinele produc șuntarea unui număr de capilare peritubulare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]