6,525 matches
-
epocile de început ale creștinismului? ... ... ... ... ... ... Lui Nicolae Băciuț. „Cred că va trebui să scriu această carte,/ până la urmă,/ ca pe o altă naștere, după moarte,/ scârbită de turmă./ După atâta noapte si frig,/ mai găsesc, iată,/ forță/ să strig,/ să urlu mai tare ca lupii/ orbiți de o torță/ în beznă,/ în gerul năpraznic,/ în haită veniți,/ hămesiți,/ la parastas/ si la praznic./ En garde, seniori!” (Poezia „Capitulare”) Poezia dedicată de autoare prietenului nostru, scriitorului Nicolae Băciuț, are un iz testamentar
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
cu mine prin acest vis al pribegiei să gustăm din durerile lumii în siberii amare, să-mi spăl păcatele să-mi spăl mâinile murdare de sânge căci la izvoarele styxului spală mama și plânge cristosul coboară la mine-n celulă urlu de frică noaptea pe lună umblând prin zăpadă ucis în bătăi aici moartea e soră cu noi vântul lingău și gerul mă -ngheață ochiul nebuniei încă-mi mai joacă în față văd printre gene toporul cu care-am ucis nu
ROSCOLNIKOV ÎN SIBERIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352626_a_353955]
-
sfârșit de săptămână . Gândul lui să se distreze, sus pe munte să ajungă din înalt ca să sfideze pe oricine „n-are-n pungă”! Echipat e pe măsură : Cu pantofi de lac, cravată . A luat și băutură ca seara s-o „ facă lată ” ! Urlă. țipă să se-audă crezând că e în pustiu . Mintea lui e cam zăludă, cine-ar zice că-i zurliu ?! El iubește mult natura, lasă-n urmă doar gunoaie, peturi, pungi . Iată cultura, când crezi că le spală-o ploaie
ODĂ „TURISTULUI EDUCAT” de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352640_a_353969]
-
și-n calea sa Ca un mistreț turbat râma. - Ce faci așa un zgomot infernal ? Îl întrebă un bolovan banal. - Păi, din deal și până-n vale Îmi stați zeci și zeci în cale. De n-ați fi voi, nu aș urla, Nici malurile n-aș surpa. De nu mi-ar sta nimeni în drum, Poate c-aș fi și eu mai bun ... Morala: Dragilor, să știți : urletul puhoaielor Izvorăște din tăcerea pietroaielor. VULPEA ȘI RAȚA Vulpea, pe margine de lac momi
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
Sunteți viața mea!” Întunericul a pus stăpânire peste tot și toate! Îmi răsunau în minte, ca un dangăt de clopot la rugăciunea de seară,...aplauzele! În timp însă, frânturi de memorie împletesc o poveste eu-marioneta ei-păpușarii ascult voci oarbe care urlă contractul lor cu viața mea este pe sfârșite cu roata întoarsă semnez eu-păpușarul voi-marionetele (Ana Maria Gîbu- Roata se întoarce) Referință Bibliografică: Când reflectoarele se aprind și cortina se ridică... / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 802
CÂND REFLECTOARELE SE APRIND ŞI CORTINA SE RIDICĂ... de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352616_a_353945]
-
mai multă liniște. Nu mai răgea de plictiseală toată ziua. Cățelul își căuta și el umbra pe unde putea. Era plictisit și uneori spre seară, când vedea că nu-i mai sosește stăpânul de la munca câmpului, începea din senin să urle de-a supărat toți vecinii. Chiar Săndica se hotărâse să-l ducă de acasă. Să-l dea vecinului care era cioban și să-l ia la stână Nu se îndura însă, că l-a crescut de cățel. L-a găsit
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
făcut milă de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
de el. Acum era bătrân, nici nu mai vedea bine, dar chiar dacă nu se mai speria nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
nimeni de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba mereu dacă să plece sau nu din localitate. Trebuia să vândă totul. Cui să-i vândă
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
reprime sentimentele contradictorii care îi zbuciumau sufletul. Nimeni nu mai făcu însă nimic. Totul se desfășurase parcă prea repede, fără nici un fel de răgaz de parcă o forță malefică dicta din umbră producerea evenimentelor. Marcius își spuse totuși că mulțimea care urla într-un vacarm de nedescris fusese cuprinsă de isterie probabil îndemnată de cineva anume fiindcă cunoștea metodele capilor iudei, și toți se temuseră la un moment dat că toată scena se va termina cu o răscoală care era dealtfel ceva
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
din ce auzi și doar jumătate din ceea ce vezi (sfat). * Uneori bancul e prost, alteori nu numai bancul. * Am schimbat niște replici, dar acum regret. Ale mele erau mai bune! * Despre ce nu se poate vorbi, se șoptește sau se urlă. * Nu-i bine să fi crezut mereu și de toată lumea (Liviu Antonesei). * Grav este când prostul se consideră foarte deștept. * Fă-i ordine unui „dezordonat" și n-o să mai găsească nimic. * Are norocul și ghinionul să semene cu mine... * Unii
ZICERI (65/66) -CAPRA & PUNTEA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353668_a_354997]
-
că nu mă aude: - Jidoavcă împuțită ce ești! Ai impresia că nu știu cine ești? Crezi că suntem tâmpiți? Crezi că dacă șeful nostru te-a scos din gunoaie și te-a îmbrăcat, ne poți păcăli? - Ieși afară în momentul ăsta!, îi urlu lui Franz. Raisa s-a schimbat la față și a înaintat către el: - Idiotule! Jigodie ordinară! Ești un nenorocit! Ești animal, nu ești om!, zbieră ea. - Curvă jegoasă!, țipă Franz la ea. Ia spune-i șefului meu cum l-ai
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
data viitoare nu-ți dai jos șapca în semn de respect, jur că te omor! Îmi ridic privirea și observ că într-un colț, pe trotuar, țiganca asista la toată scena. Asta m-a înfuriat și mai tare și am urlat la ea: - Și tu ce stai aici și te uiți? Ce-ai de văzut? Mișcă-te!!! Nu i-am dat prea mare importanță pentru că eram prea nervos. Țiganca, speriată ca un iepure, a făcut câțiva pași cu spatele, apoi s-
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
cu el înăuntru... E mort. - Ah, da... e mort... repet după el prostit, lăsând privirea în jos. - Kaiser a făcut ce i s-a spus, domnule... - Poftim???, îl întreb ridicând privirea către el. Franz își înghiți cuvintele. Mă enervez și urlu la el: - Repetă, am spus! Franz repetă sfios: - Lui Kaiser i s-a spus ce anume trebuie să facă, domnule... Adică i s-a spus să-l ajute pe deținut, să evadeze... - Cum adică „i s-a spus”? Cine i-
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
voi, tu și Ionică!... - Nefericit-o! Așa va să zică, tu asculți pe la uși? Ia să-ți dau eu vreo două, să te saturi de ascultat pe la uși! , și jap! îi trase câteva fetei pe spinare. Eliza începu să urle! Apăru maică sa imediat în ușă. - Ce-i aici?...Ce-i cu voi? Ce vă bateți când lipsesc eu? Vreți să vă scot în frig afară? - Mamă!... Să știți voi că spun tot!.. Ionică a fost la film aseară cu
CASA PĂDURARULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353738_a_355067]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > MI-E FRIG Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului M-am găsit într-un spațiu gol de gânduri erau afară toți și urlau pielea mi s-a făcut pătrată frigul golului minții lor m-a speriat nu-s oameni mi-am spus ei se duc unde nu vor fi niciodată sunt oameni cu fața pătată cărora nu le este frig pentru ca trăiesc în
MI-E FRIG de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354208_a_355537]
-
Fără că nimeni să înțeleagă de ce. Mihai, mai cu seamă, nu înțelegea ce caut acolo. Nu mai suportă să vină acasă după o zi de lucru pe șantierele de construit vile proprii și să găsească în casa Lui rudele nevestei. Urlă, înjură și se plimbă cu pușca prin casă. Mi-era teamă să nu slobozescă vreun glonț în mine și să-mi las bieții copilași pe drumuri. - Ce-ți mai face pușcă, Mihai? L-am intrebat după câțiva ani, cănd nu
MEDITATOAREA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347224_a_348553]
-
a spus, privindu-mă stăruitor în ochi ca să-mi închidă gura. Acum sunt ocupat, vorbim altă dată, mi-a șuierat printre dinți, dându-mi de înțeles că e mult mai bine să tac, să nu-i fac o scenă. Am urlat de durere. Un urlet cum niciodată nu mi-a mai ieșit din piept. Nu-mi puteam închide gura. Dar n-a întors capul. Nu s-a oprit. O doamnă care a văzut ce s-a întâmplat, m-a luat de
UN ALT PUNCT INTERIOR de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347228_a_348557]
-
zi m-a așteptat seara la facultate. Îi zvâcneau mușchii de sub tâmple și cu pumnul drept se lovea în palma stângă. Nu m-a sărutat când m-a văzut. Era plin de dispreț. Te-ai purtat ca o piețăreasă... Ai urlat ca o imbecilă. Iartă-mă, nu m-am putut abține. Ah, deci tu voiai exclusivitate!... Nu-ți ajunge că te iau de nevastă?! Că nu te las să te faci de râs cu burta la gură?! Credeam că mă iubești
UN ALT PUNCT INTERIOR de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347228_a_348557]
-
că vin ... Bătrânul Marin înfipse cu dușmănie hârlețul în pământ și se îndreptă spre portița ce despărțea curtea de grădină. Cînd a trecut pe lângă Patrocle, legat de un țăruș lângă gard, câinele crescut cu drag de Dorel, acesta începu să urle. -Taci, jigodie! Ce te-a apucat!? -O fi știind și el ceva, replică Cârțu. -Să trăiești vecine! -Să te audă Dumnezeu Marine! -Auziși la radio că în Afganistan au murit doi soldați de-ai noștri? -Spune ... spune! Se precipită bătrânul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
sosească azi. Primise permisie ... Poate era pe drum când s-a întâmplat nenorocirea asta. Vai de copiii care au căzut în capcana talibanilor. Vai de părinții și neamurile lor. Sunt îngrijorat. Nu vezi că și pacostea asta de câine a urlat a rău? Ai o țigară? Hai în pe prispă să bem un pahar de zaibăr. Să uit de necazul ăsta... Cârțu intră. Poarta scârțâi prelung. Câinele îl lătră. Începu iar să urle. „Scârțâie poarta, urlă câinele, semn de nenorocire” gândi
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
vezi că și pacostea asta de câine a urlat a rău? Ai o țigară? Hai în pe prispă să bem un pahar de zaibăr. Să uit de necazul ăsta... Cârțu intră. Poarta scârțâi prelung. Câinele îl lătră. Începu iar să urle. „Scârțâie poarta, urlă câinele, semn de nenorocire” gândi Cârțu. Urcară treptele din piatră și se așezară pe micile scaune cu trei picioare de lângă o masă rotundă tot așa de joasă. -Ce vrei să bei, Cârțule? Am și zaibăr și țuică
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
pacostea asta de câine a urlat a rău? Ai o țigară? Hai în pe prispă să bem un pahar de zaibăr. Să uit de necazul ăsta... Cârțu intră. Poarta scârțâi prelung. Câinele îl lătră. Începu iar să urle. „Scârțâie poarta, urlă câinele, semn de nenorocire” gândi Cârțu. Urcară treptele din piatră și se așezară pe micile scaune cu trei picioare de lângă o masă rotundă tot așa de joasă. -Ce vrei să bei, Cârțule? Am și zaibăr și țuică. -Adu câte un
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
nu aveai glas. Și fericit că nu fusesem mută, tataie izbucnea în râs de răsuna tot câmpul. -Pe la un an, te-ai făcut rea, măi tataie! mi-a spus cu părere de rău. Cum intrai în curte, începeai să urli ca din gură de șarpe. Eram curioasă să știu de ce, așa că fără nicio jenă i-am spus: -Tataie, povestește mai repede, dacă te oprești de fiecare dată, o să trebuiască să stăm toată ziua în căruță ca să termini. Tataie s-a
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
venit odată la noi, Susana lipea prispele cu bălegar. Când a văzut că Maria și-a scos sânul, iar tu umblai cu gura după el, a trântit o pleașcă peste el. Mă-ta a început să țipe, iar tu să urli. A fugit săraca repede de s-a spălat, dar tu nu ai mai vrut să te apropii de el. Ionel se văicărea de mama focului că o să-i moară fata, iar Maria o certa pe mă-sa că o să-ți
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]