2,353 matches
-
eficientă a vest-europenilor, favorizate de o conjunctură internațională bună pentru Occident, au asigurat resurecția Lumii Vechi: refacerea și apoi superioritatea complexului militaro-industrial (concertat și consolidat în noul spirit „atlanticist”, prin apariția NATO și a predecesoarelor Uniunii Europene); relansarea până la cote utopice a modelului statului existențial, elaborat în perioada interbelică și stopat de război; o pace socială fără precedent, instalată în societăți anesteziate de consumism pentru o perioadă de cel puțin două decenii (până la revoltele și tulburările din anii ’60-’70). Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
era citit la Chicago împreună cu Freud (ambii fiind puternic influențați de Nietzsche) în momentul sosirii în campus a studentului adolescent - în plin optimism postbelic, bazat pe liberalismul New Deal și pe extrem de popularul behaviorism, două forme soft de „inginerie socială utopică” (Popper). Marx, venerat, dar puțin citit, avea să-și ia revanșa în anii ’60 și după, dar nici el nu a fost citit vreodată „inocent”, ci prin filtrul celor trei clasici amintiți. Bloom, așa cum spuneam, vede America timpului său ca
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
brutală de colectivizare a agriculturii; nimicirea valorilor tradiționale, În numele unei modernizări sociale și economice; controlul metodic și mereu mai pervers asupra spațiului social și al vieții intime a cetățenilor (Analiza dictaturii comuniste din România: 2006). Comunismul a fost o concepție utopică, Înrădăcinată În visul suprimării, cu orice preț, a individului, a inițiativei personale, a proprietății private, și a construirii unui univers al egalității totale. Întregul concept se asemăna Însă unei Închisori , În care prizonierii erau Înseși cetățenii unei Întregi țări, blocați
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
de acord, întrucât îi pune mâna în gât. Secvența amintește de Mașina timpului și prevestește Metropolis. Structura eloi, ființe de suprafață, „aristocratice”, rafinate, stăpânitoare, morloci, sclavi ai adâncului, primitivi și brutali, care îi atacă pe „nobilii” suprafeței, inaugurată de socialistul utopic H.G. Wells în romanul Mașina timpului (1898) o regăsim mai întâi în Aelita ecranizată după A.N. Tolstoi, apoi în filmul lui Fritz Lang. Inserarea cadrelor metaforice, simbolice, reprezentând Revoluția bolșevică e o metodă manipulatorie-propagandistică mai eficientă decât pare. În
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
capacitatea de înțelegere și cunoaștere a ei, fie ea chiar și om dotat cu facultatea de a înțelege și raționa. Pentru că necunoașterea omului și în general a legităților care guvernează lumea viețuitoarelor pot condu ce la elaborări defectuoase și chiar utopice „care fiind întocmite pe o cunoștință imperfectă a omului nu servesc decât să inducă lumea în eroare’’ spunea pe bună dreptate Paulescu. O demonstrează din plin experiența istorică a societății umane de la începuturi până astăzi, pe care Paulescu a încercat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care s-a desfășurat revoluția franceză, conținutul ei pălește la o analiză chiar sumară din două motive: primul rezultă din realitățile istorice ale evenimentului, iar al doilea din însuși conținutul ei care din punct de vedere biologic este un nonsens utopic. Realitatea istorică este prezentată mai mult decât convingător de H. Taine. Iacobinii în rândul cărora o serie de lideri ca Danton, Marat, Robespierre etc, în fapt niște intelectuali exaltați și fanatici, s¬au dedat la o serie de orori inimaginabile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să i se atragă acuza că ar avea înclinații catolicizante, deși Paulescu în demersul său nu avea în vedere decât creștinismul în esența sa și nu orientările schismatice sau sectante care aveau să-l macine mai târziu. Dincolo de caracterul aparent utopic al unei asemenea întreprinderi trebuie recunoscut că este singurul model care ar putea pacifica omenirea, cu condiția ca acceptarea lui în spirit și dogmă să fie universală. Cu toată extinderea creștinismului, care a ajuns să cuprindă 1/3 din populația
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
armonizarea acestor adevăruri. Conștient de limitele naționalismului Paulescu cere creștinilor să se ridice deasupra acestui sentiment instinctiv, pentru că numai așa vor găsi calea spre pace și armonie. Prin urmare biseri ca ar fi unica soluție pentru pacificarea omenirii. Deși pare utopică la prima vedere, argumentația lui Paulescu în Biserica Ideală izvorăște tocmai din logica științifică pe care savantul o stăpânea la perfecție. Convingerea creștină a lui Paulescu își are originea nu atât în educație, cât mai ales în cercetarea lumii vii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o înclinație nativă pentru meditație, experimentând în domeniul fenomenologiei vitale, Paulescu nu putea să nu-și pună întrebări existențiale legate de desfășurarea vieții individuale și colective, cărora încearcă să le găsească răspunsuri potrivite prin prisma convingerilor sale. Viziunea sa, aparent utopică, mai ales sub aspectul organizării sociale, rezultă din analiza atentă a evoluției istorice a societăților umane și a eșecurilor diferitelor metode și modele sociale folosite. El demonstrează că la originea acestei stări de fapt stă natura conflictuală a omului, generată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
națiunii maghiare, nici al celei germane, ci al numerosului neam al națiunii române" (Prodan, 1984, p. 380). Conjunctura geopolitică a vremii făcea ca proiectul a ceea ce Alexandru G. Golescu a numit în 1838 "Dacia Mare" să fie deocamdată un program utopic. Mult mai fezabilă s-a dovedit a fi crearea "Daciei mici", unirea Moldovei și Țării Românești, idee care era circulată din ce în ce mai intens în memoriile adresate marilor puteri în anii '20 ai secolului al XIX-lea. Toate acestea au dat roade
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de ideea de națiune: unitate, vechime, continuitate etc. Pe acest fundal (al dependenței reproducerii sociale a ordinii naționale de funcționarea sistemului educațional), propunerea lui I. Illich (1971) de "de-școlarizare a societății" (deschooling society) aparține cu certitudine filonului de gândire utopică. Școala, ca o componentă fundamentală în infrastructura instituțională a statului modern, reprezintă cureaua de transmisie ce asigură transferul consensului asupra valorilor fixat de elitele politice și intelectuale către păturile inferioare ale societății. Manualul școlar, în special cel de istorie națională
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe ideea de unitate politică a neamului românesc în aceeași autoritate statală (cu un accent mai apăsat pe unirea principatelor danubiene, "valachii transdanubieni", cum îi numește Kogălniceanu pe românii ardeleni, neintrând în pragmatica politică a vremii, dar figurând în aspirațiile utopice ale gânditorilor romantici). Întrucât lucrarea de față își propune să investigheze mai degrabă "ariergarda" reprezentată de consensul societal sancționat oficial, care își găsește expresia în literatura didactică elaborată explicit în scopul educației publice, analiza va fi centrată pe imaginea trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
continuată de Rosa Luxemburg care a tranșat "chestiunea națională" în sensul internaționalismului proletar, în fapt, un sinonim pentru doctrina antinaționalismului comunist. Într-un articol din 1896, Rosa Luxemburg a condamnat eforturile de dobândire a libertății politice a Poloniei ca fiind utopice, insistând în schimb asupra faptului ca lupta pentru unificarea proletariatului să nu se împiedice de "o serie de lupte naționale sterile", care sunt oricum cauze pierdute (Löwy, 1976, p. 86). Cel care a dat o soluție practică unei probleme teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru întregul popor" (p. 214), statuează și "politica Partidului în problema națională" (pp. 142-152). Întreaga secțiune este o apologie a națiunii, a dreptului de autodeterminare națională, a principiului egalității inter-naționale și a misiunii istorice a națiunii chiar și în orânduirea utopică a comunismului. Soteriologia comunistă adoptă o față națională, metamorfozându-se într-o soteriologie național-comunistă. Deși Marx a proorocit sfârșitul destinului națiunii în istorie, "analiza dezvoltării sociale în lumina materialismului dialectic și istoric demonstrează că națiunea nu și-a încheiat rolul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mare însemnătate în societate" (Programul PCR, 1975, p. 143). Profeția lui Marx trebuie să mai aștepte. Națiunii încă nu i-a bătut ceasul din urmă, o arăta chiar infailibila analiză materialist-dialectică. Chiar și în faza comunismului deplin imaginat de marxismul utopic va mai fi loc pentru națiune. Vor dispărea treptat doar statele naționale și câteva deosebiri esențiale dintre națiuni (care rămân nespecificate), "dar națiunea va continua să existe în cadrul unei organizări proprii, ca entitate distinctă și păstrându-și specificul" (p. 147
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
loc pentru națiune. Vor dispărea treptat doar statele naționale și câteva deosebiri esențiale dintre națiuni (care rămân nespecificate), "dar națiunea va continua să existe în cadrul unei organizări proprii, ca entitate distinctă și păstrându-și specificul" (p. 147). Până și visurile utopice ajung să fie cioplite după matrița națiunii. Partidul preia sarcina istorică a împlinirii destinului național. Misiunea istorică a Partidului se întrepătrunde cu misiunea istorică a Națiunii, din a căror fuziune rezultă un misionarism național-comunist: " În îndeplinirea misiunii sale istorice, a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unui proces de "clarificare ideologică" soldat cu radicalizarea mai vechiului Partidului Socialist, el însuși o înnoire a istoricului Partid Social-Democrat din România. Din vechi în mai vechi, Partidul își stabilește rădăcinile în 1835, odată cu apariția primelor idei fourieriste ale socialismului utopic. Figura de mai jos, reprodusă din manualul de Istoria modernă a României, redă arborele genealogic elaborat de PCR. Figura 11. Arborele genealogic al PCR Sursa: E. Hurezeanu et al. (1988, p. 107) Prelucrarea genealogică a Partidului s-a făcut în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Spre bine ni-i cereasca îndrumare:/ Trăiți dar în virtute și-n răbdare.”806 Povestirile în care apar donne angelicate sunt nerealiste și devin metafore ale devoțiunii creștine. Chiar și naratorii, și în spatele vocii lor autorul, sunt conștienți că sunt utopice, de neregăsit în viața de zi cu zi. Diacul din Oxford recunoaște că a încercat să ofere o replică feminismului violent și perceput ca eretic al târgoveței 807, dar donna angelicata se înfățișează încă o dată cu slăbiciuni, scăderi și scăpări care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ilustrând oarecum misoginismul Evului Mediu. La Chaucer, eroina devine mai credibilă, mai naturală, echilibrată și oarecum motivată în gestul trădării persoanei care îi oferea dragoste, dar nu și o protecție autentică, de care femeia avea nevoie, Troil părând un neinițiat utopic, exacerbându și retoric trăirile și exteriorizându-le într-o manieră trubadurească (de exemplu „cântecele” sale care sunt inserate în ansamblul operei - „având rolul de a atribui mai multă muzicalitate poemului, de a încerca să ofere o definiție dragostei ideale pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
era păstrarea păcii și a ordinii în societate, iar fiecare supus trebuia să contribuie spre binele celorlalți. Rezultatul final pe care îl visa era pace pentru stat, prosperitate pentru rege și măreție pentru monarhie“ (t. n.) Planurile lui Richelieu păreau utopice atâta timp cât administrația locală era centrată pe acumularea de bunuri si posesii materiale, în loc să fie subordonată regelui, bazându-se pe principiile feudale ce promovau apărarea drepturilor nobilimii și ale latifundiarilor. Aceste principii le garantau un mare grad de autonomie. Confruntat cu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
încă un sfert înainte de a atinge douăzeci de ani. De asemenea, Franța se confrunta cu o serioasă lipsă de educație a supușilor, iar cele peste treizeci de dialecte care se vorbeau în acel moment făcea practică imposibilă o eventuală încercare utopică de școlarizare a acestora. Deși reprezentanții bisericii încercau să ridice nivelul intelectual al supușilor, acest lucru era imposibil datorită barierei de netrecut care o reprezenta diferența dintre dialecte. În lucrarea The Book Of The Boudoir, Lady Morgan, citând memoriile doamnei
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
permite acest lucru, să aducă un grad superior de intuiție și imaginație, și chiar de spiritualitate. Acest tranzit favorizează descoperirea unui scop, a unei vocații, adesea stranii sau marginale. Disonant: Individul riscă aici să se lanseze În realizări cu totul utopice. Filosofic vorbind, este vorba de o preluare de putere a grupului asupra individului. Subiectul poate fi antrenat Într-o ideologie colectivă care Îi este prea puțin favorabilă. Neptun - Pluto Armonios: Acest tranzit favorizează contactul cu inconștientul și instaurează un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
realitatea lor delirantă. Din aceste motive această categorie de persoane intră în conflict cu lumea, cu autoritățile. Se consideră neînțeleși, nedreptățiți, persecutați, deși ei simt că au „misiuni importante” de îndeplinit. Se simt investiți cu virtuți salvatoare, mesianice. Propun soluții utopice, reformatoare. Viața lor se desfășoară într-o continuă agitație tensională. Sunt expansivi până la agresivitatea deschisă. Pot să se manifeste ca reformatori sociali, politici, religioși, ca inventatori, erotomani etc. Deși trăiesc cu o mare intensitate aceste „idei”, viața lor este de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vor fi impuse în mod obligatoriu maselor de indivizi drept unică formă de gândire, așa cum este întâlnită în societățile totalitare laice sau religioase. Se produce în timp o înlocuire a gândirii logice și creatoare, cu o gândire artificială de factură utopică, rezultat al ideologiilor. Asistăm la o „întoarcere” la formele mentalității primitive prelogice. În acest caz, totul va fi dominat, în planul gândirii colective, de irațional. Iraționalul, ca model de gândire absurdă, va duce la construcții mitice, fabulative, vaste sisteme de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
referință asupra trecutului istoric al grupului social și în care intră următoarele tipuri de psihoze colective: Psihozele idealiste în relație directă cu Supra-Eul colectiv, manifestate prin tendințele de afirmare, într-o manieră sublimată a idealurilor maselor sociale. Acestea sunt „psihozele utopice. Psihozele de refugiu sau psihozele regresive, caracterizate prin conduite de refugiu sau de retragere în trecut. Ele exprimă situații de „închidere colectivă”, rupere de realitatea prezentă cu întoarcere în trecut. Din aceste considerente le vom numi psihoze schizoide. II) Psihozele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]