21,874 matches
-
așa cum ne sugera domnul Farney să facem ca să devenim mai deștepți și ca să avem ceva bun de făcut când eram singuri și nu știam ce să facem. Cincisprezece. Era ceva ud pe o treaptă, într-una din gropile de pe marginea uzată. În întuneric nu vedeam prea bine, dar puțină lumină tot venea din bucătărie și am putut să observ că nu era apă. Era ceva prea dens și închis la culoare. Mai era puțin și pe ultima treaptă, așa că mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ca într-un mausoleu, cu care avea o vagă asemănare. Aerul încărcat părea că nu s-a mai ventilat cu săptămânile. Anii trăiți aiurea prin squat-uri sau plătind chirie în locuințe care se dovediseră a fi mai mizerabile și mai uzate decât squat-urile m-au învățat câte ceva despre cum se poate sparge o încuietoare. în spatele dubiței, alături de alte scule ruginite, aveam o șmecherie dintr-asta care mergea perfect cu încuietorile mai mari, dar trebuia să fie alimentată cu curent și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că ea voia un ceainic mare de ceai englezesc, făcut cu două plicuri, tare ca diluantul de vopsea. L-am lăsat scotocind prin sertare să vadă dacă mai au cumva vreo cutie. Claire era îmbrăcată cu hainele ei obișnuite: jeanși uzați, un pulover vechi pe gât, o vestă din piele de căprioară pe deasupra și o pereche dezamăgitor de simplă de ghete din piele maro. Părul ei scurt și fin era dat pe spate într-un fel în care se potrivea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vechi sub o geacă de blugi la fel de spălăcită. Arăta de parcă în dimineața aia le-ar fi adunat pe toate de pe jos la întâmplare. îmi place genul de bărbați neîngrijiți, dar ăsta depășea limita înspre jerpelit, ca o pereche de teniși uzați. Am lăsat nivelatorul deasupra Irișilor nr.3, care se sprijinea de perete la nivelul taliei. Felul în care se uita la mine mă făcea să-mi pierd cumva echilibrul. —De ce întrebi? am spus. Spre surprinderea mea, a sunat mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pană, îmbrăcată în culorile tragice ale Medeei, în timp ce tata înainta puțin aplecat de spate, supus ca un câine Saint Bernard. Când ne-am apropiat de masa rezervată nouă, tata s-a împiedicat de un scaun și i-am remarcat pantalonii uzați și părul alb ca florile de gheață. L-am prezentat pe Nunu părinților mei - el i-a sărutat mâna mamei, iar pe tata l-a îmbrățișat. Ne-am așezat la masă. Mama nu dorea să mănânce, nici să bea. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
albaștri, mijiți într-o linie oblică din cauza soarelui care bătea în aripile lăcuite ale echipajului, am simțit o asemenea fericire, încât m-am uitat fără regret la capul cărunt, la haina văruită și la picioarele umflate încălțate în niște cizme uzate și pășind greoi pe partea cealaltă a trotuarului. A doua zi dimineață, trecând pe coridor spre baie, am dat peste mama. Fiindu-mi milă de ea și neștiind ce să-i spun în legătură cu ziua precedentă, m-am oprit și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu Sonia, știu sigur că e ea. După ce toți și-au ocupat locurile și în timp ce eu nu pot să mă dumiresc cum va fi tăiată și mâncată lebăda necurățată de pene, în sală intră mama. E îmbrăcată într-o rochie uzată și poartă niște pantofi vechi. Capul ei mic și cărunt tremură, fața îi este galbenă și slăbită. Doar ochii nedormiți îi aleargă straniu în toate părțile. Mă zărește de departe, și ochii ei tulburi se umplu de bucurie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lume“. În privința prințului Jevahov, mă Întreb dacă nu l-am Întîlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într-un lacto-bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince-nez, puțin adus de spate, Într-un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele-i uscate și tabagice răsfoia, ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu mă deprinsesem s-o fac să tacă prin cuvinte. Tata și cu mine locuiam Într-un mic apartament de pe strada Santa Ana, lîngă piața bisericii. Apartamentul era situat chiar deasupra librăriei specializate În ediții de colecție și În cărți uzate moștenită de la bunicul meu, un bazar fermecat despre care tata era Încredințat că Într-o zi avea să treacă În mîinile mele. Am copilărit printre cărți, făcîndu-mi prieteni invizibili În pagini care se descompuneau În pulbere și al căror miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
petreacă o noapte nelucrătoare În brațele unei tinere nimfe pe care o botezase madame Bovary, cu toate că se numea Hortense și avea o anumită propensiune spre puful facial. În excursiile sale culturale, Monsieur Roquefort obișnuia să frecventeze un chioșc de cărți uzate situat În față la Notre Dame și chiar acolo, din Întîmplare, Într-o după-amiază a anului 1939, a dat peste un roman al unui autor necunoscut, un anume Julián Carax. Mereu deschis la noutăți, Monsieur Roquefort a achiziționat cartea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
versuri și de proză pe care el le trimitea neîncetat, a identificat editura care publicase romanul ca fiind o casă de doi bani, cunoscută, eventual, pentru tomurile sale culinare, de croitorie și de alte arte casnice. Proprietarul chioșcului de cărți uzate i-a povestit că romanul abia apăruse și că izbutise să smulgă două recenzii În două ziare din provincie, pe aceeași pagină cu anunțurile mortuare. Pe scurt, criticii Își vărsaseră tot năduful și Îi recomandaseră Începătorului Carax să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de la 8 000 la 4 000 m3 pe an. Cazul fâșiei Gaza este elocvent din acest punct de vedere: aici apa din puțuri este atât de exploatată, încât pânza freatică se umple direct din mare, ea însăși poluată de apele uzate deversate, 40% dintre locuitori nefiind racordați la nici un sistem de canalizare. Orice soluție pe termen lung, în Gaza sau în altă parte, va necesita un sistem de salubritate urbană mai eficient, desalinizarea apei de mare și o mai bună gestionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
șef al redacției, dar nu era adevărat, documentul era acolo, în buzunarul interior al sacoului, vinul a fost servit, comisare, acum nu ai altă soluție decât să-l bei. Secretara îl conduse într-o mică încăpere mobilată modest, niște fotolii uzate care sosiseră aici cu scopul de a-și termina în rezonabilă pace lunga lor viață, pe o masă în centru câteva ziare, o etajeră cu cărți prost aranjate, Vă rog să luați loc, domnul șef al redacției vă roagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ghimpe moartea mamei mele, o tăcere densă pe care niciunul din noi nu avusese curajul să o spargă pentru a-i întinde celuilalt mâna. În ceea ce fusese camera mea, își stabilise o tabără de apărare, un mic fort din lucruri uzate și un vraf de ziare puse unele lângă altele, care urca până la tavan. Din fereastră nu rămăsese decât o fantă micuță de unde putea zări clădirea în ruine în care locuia Fantin Marcoire. În apropierea fantei zăceau, pe jos, două praștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de afară. Nu se auzea nimic, nici vântul, nici freamătul Uzinei care se afla totuși aproape, nici cântecul păsărilor din parc. Pe fotoliul lui Destinat, era o carte deschisă, cu copertele în sus. Era o carte foarte veche, cu paginile uzate, cu colțurile îndoite, pe care niște degete o răsfoiseră o viață întreagă. Era un exemplar din Cugetările lui Pascal. Am cartea lângă mine. Am luat-o. E deschisă la aceeași pagină la care am găsit-o deschisă odinioară, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Loredana e rodată în minciună, nimeni nu poate scoate ceva de la ea. Dacă nu vrea nevastă-mea, nu afli nimic... Am sunat ieri pe fix și nu erai, era ora 21, plecaseși după iubit? Păi, să te înșele o nevastă uzată mai merge, dar să te înșele iubita, nu. Vezi ce faci, fetițo!!! O. Timpul trecea și se apropia din nou o vara, chiar veniseră ploi scurte, Căpșuna îmi spunea să-l caut, caută-l, fă, nu fi proastă, că rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
noroi. Imaginea asta a văzut‑o el o dată în Deșertul trăiește. În orice caz capul, în care s‑a încuibat viermele oribil al talentului literar, e deja afară, sus, și privește în depărtare, peste marea de chiloți vechi, nespălați, mobilă uzată, ziare făcute ferfeniță, cărți rufoase, cutii de detergent îngrămădite una peste alta, cratițe cu resturi de mâncare mucegăită, cratițe cu resturi de mâncare nemucegăită, cești de ceai cu o crustă nedefinită, firmituri de pâine, capete de creion, praf de radieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care tocmai a sosit în stație, și invadează străduțele lăturalnice. Coridoare neaerisite se trezesc deodată la viață, mame și soții se reped la ușă ca să‑i primească pe cei ce‑și întrețin familia. Le smulg servieta jerpelită din mână, sufertașul uzat și termosul. Lumea mai bună le smulge câte o mapă cu acte, ziarul, resturile de cârnat afumat, hârtiile unsuroase etc. Apoi capul familiei se bagă în ciorapii rupți de casă, care până nu de mult mai erau purtați încă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑a apucat să mănânce ca lumea, o altă nevoie a tineretului. Pentru azi era programat gulaș de cartofi, ca în atâtea alte zile. Mama stă în picioare în camera întunecată, o doare mijlocul de‑atâta scris, de jur împrejurul ei, mobilierul uzat stă să cadă, un semnal care‑i dă de știre că n‑a realizat nimic și că e vinovată de asta. Toți vinovații sunt, de fapt, făptași și toți făptașii sunt vinovați. În plus o mai apasă și această țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
arăta ca un mormânt țigănesc. Poliza ne aruncă o privire și hotărî că nu ne aflăm acolo ca să vindem aspiratoare. Nu era un alergător prea bun. Fundul lui era prea mare, picioarele prea scurte, iar plămânii îi erau probabil prea uzați. Dar până să ne dăm noi seama ce se întâmplă, el era la aproape zece metri mai încolo pe alee. — Nenorocitule, scrâșni Becker. Vocea logicii trebuie să-i fi spus lui Poliza că se comporta prostește, că Becker și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Vogelmann arătă înspre două fotolii aranjate în fața unei mese mari de birou și i-am auzit pantofii scârțâind în timp ce pășea pe covor în urma noastră. Nu era prea multă mobilă. Un cuier, un cărucior pentru băuturi, o sofa lungă, cu aspect uzat, și, în spatele ei, o masă lipită de perete pe care erau două veioze și câteva teancuri de cărți. — Ce amabilitate din partea dumneavoastră să ne primiți atât de repede, zise Hildegard cu grație. Vogelmann se așeză în fața noastră. Chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o femeie înțeleaptă ce transfigurează trupurile slabe, uzate și obosite ale oamenilor de care se ocupă; prin practica palestrei și a băii cu aburi, aceștia devin indivizi puternici și viguroși. Dacă unii văd în activitățile ei doar cazanele în care-i fierbe pe anumiți oameni pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Materialul sintetic din care fuseseră confecționate carnea și oasele ei era, practic, etern. Se mișca agil, cu mare ușurință, fără tropotul mecanic al roboatelor din primele generații. Dintr-o dată, în carcasele lor cubice, colțuroase, cei trei roboți se simțiră bătrâni, uzați fizic și moral, depășiți de avântul fără precedent al științei și tehnicii. Getta 2 îi privi amuzată, apoi se așeză picior sintetic peste picior sintetic. — Care va să zică, sunteți în misiune... - surâse dânsa. Ce misiune, iepurașilor? Episodul 9 Un dialog în spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Falangele acelei oboseli De alge dezlegate către sud, A tâmplei umbră din străine seri: Cu drumul meu, atunci, le-am mai văzut. La Düsseldorf, o cadră-n Bolkenstrasse... În jilț adânc, Evreul Botezat. Și mâinile, cascada unei rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CEAS DE RECULEGERE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ceas de reculegere Vreme rece ... în curând va ninge soarele un bec uzat - se stinge se zgâiesc avizi pe bulevarde ochii indiscretelor mansarde vânturile haite hămesite stele timorate-n nori pitite luna a plecat în croazieră două portocale-n frapieră te doboară magistral plictisul la final nici nu apare bisul crede-mă minciuna
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]