3,550 matches
-
Arhipelagul Sondelor Între Patmos și Avalon, de la Muntele Alb la Mindanao, din Atlantida la Tesalonic... La Conciliul de la Niceea, Origen Își taie testiculele și le arată sângerânde părinților din Cetatea Soarelui, lui Hiram care scrâșnește filioque filioque În timp ce Constantin Își vâră unghiile rapace În orbitele goale ale lui Robert Fludd, moarte iudeilor din ghetoul din Antiohia, Dieu et mon droit, tu fluturi Beaucéant-ul pe deasupra ofiților și borboriților care borborosesc veninoși. Sunete de trâmbițe, și sosesc acei Chevaliers Bienfaisants de la Cité Sainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu alți nebuni și despre ultima discuție cu un muribund hipersurescitat, sau hiperdeprimat. Nu erai nici măcar sigur că Belbo Îți telefonase de la Paris, poate vorbea de la câțiva kilometri depărtare de Milano, poate de la cabina din colț. De ce trebuia să te vâri Într-o istorie, poate imaginară, care nu te privește? Însă asta mă Întrebam În periscop, În timp ce picioarele mi se Îngreunau, și lumina scădea, și Încercam teama nefirească și totuși foarte firească pe care orice ființă omenească o Încearcă probabil noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
repulsion. Talisman pentru a stimula curenții de simpatie. Colonnade étincelante formée de neuf tubes, électroaimant, o ghilotină, În centru - și părea o presă de tiparniță - atârnau niște cârlige susținute pe lanțuri ca de grajd. O presă În care se poate vârî o mână, un cap de strivit. Clopot de sticlă acționat de o pompă pneumatică cu doi cilindri, un soi de alambic și apoi, dedesubt, e o cupă, iar la dreapta e o sferă de aramă. Saint-Germain Își pritocea aici vopselele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Rebis-ului, În văzul tuturor. Secția sticlăriei. Revenisem pe propriile-mi urme. Sticluțe verzi, un amfitrion sadic Îmi oferea chintesențe de otrăvuri. Mașini de fier pentru sticle, se deschideau și se Închideau cu două manete, dar dacă cineva, În loc de sticlă, Își vâra acolo Încheietura mâinii? Țac, probabil că așa se Întâmpla cu cleștii aceia, cu ditamai foarfecele, cu bisturiele acelea cu ciocul curbat care puteau fi introduse În sfinctere, În urechi, În uter, ca să extragă fătul Încă proaspăt, bun de pisat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Reclus? Pentru că, acum Îmi aminteam, numele acela Îl Întâlnisem În cursul lecturilor mele pentru Plan, era al cuiva din secolul trecut care scrisese nu știu ce carte despre pământ, despre subsol, despre vulcani, cineva care, sub pretextul că făcea geografie academică, Își vâra nasul În Mundus Subterraneus. Unul de-ai lor. Fugeam de ei, și-i regăseam mereu În jurul meu. Încet-Încet, În decurs de câteva secole ocupaseră tot Parisul. Și restul lumii. Trebuia să mă Întorc la hotel. Aveam să găsesc oare alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ai văzut sau ai crezut că vezi ceea ce-ai văzut, să simți Întreg orașul ca pe un coșmar e normal. Dar ce anume am văzut la Conservatoire? Trebuia neapărat să vorbesc cu doctorul Wagner. Nu știu de ce-mi vârâsem În cap că acela era panaceul, dar așa era. Terapia cuvântului. Cum de am venit În dimineața asta? Mi se pare că am intrat Într-un cinematograf În care rula Doamna din Șanghai, de Orson Welles. Când am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iată-ne aici. Glorie celor căzuți pentru libertate“. Atât. Și dispăruse Înăuntru. În vremea asta mulțimea urla, partizanii Înălțau pistoalele-mitralieră, puștile Sten, flintele, vechile puști nouăzeci și unu și trăgeau salve de sărbătoare, cartușele goale căzând peste tot, și copiii vârându-se printre picioarele ostașilor și ale civililor, pentru că o colecție ca aia n-aveau să mai vadă, exista riscul ca războiul să se termine peste o lună. Totuși, fuseseră și morți. Printr-o Întâmplare cumplită, cei doi morți erau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
inovatoare. Crezi că trebuie să am un bărbat? Vreau să spun, în zilele noastreă — Normal că trebuie să ai un bărbat, o întrerupse Henrietta, prefăcându-se dinadins că nu o înțelege. Vezi tu, bărbații au o chestie pe care o vâră în tine și ă — Vrea să spună că trebuie să faci sex, o lămurește Lottie pe un ton compătimitor, profitând de diversiune și de ocazia de a-și arăta vastele cunoștințe. Trebuie să faci sex cu un bărbat dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spre iritarea ei, acum că-l văzuse pe Laurence, fu trimisă să o culce pe Lottie. — Bună bucățică, nu? îi șopti lui Fran, care se strecurase în bucătărie să ajute la servirea primului fel. Nu m-aș supăra să-și vâre dilatatorul înă — Mulțumim, Sophie, o întrerupse ferm maică-sa, arătând spre cealaltă cameră, și să nu te culci cu cercelul ăla în nas. O să agațe plapuma. În sfârșit, erau toți așezați la masă, cu farfuriile dinainte. — Așadar, Laurence, îl invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
neașteptate maică-sa. Ca atunci când mergeai cu taică-tău în excursie. În vocea ei era o notă de tristețe care o mișcă pe Fran. Își îmbrățișă scurt mama. Phyllis rămase țeapănă, amintindu-i lui Fran de un sac de box vârât într-un șorț înflorat. — Unde-i tata? — În biroul lui. Cina e gata în zece minute. Maică-sa se întoarse la teritoriul ei impecabil din bucătărie. Să intre în biroul tatălui ei era ca și cum ar fi intrat într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și a fost minunat. De fapt, a fost emoționant. — Oh, vai. Îmi cer scuze că tonul meu n-a fost destul de reverențios. Dar, știi, am o rezervă înnăscută față de figurile cu autoritate. Mai ales dacă poartă halat alb și îmi vâră chestii de metal în vagin. Sunt sigură că ai dreptate. Domnul doctor Laurence Westcott este excepția ce confirmă regula. Așadar o să scrii acest reportaj? — Ca să spun drept, da. Îl văd ca pe un reportaj pe două pagini, poate și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Jack Allen intră, cu un aer nefiresc de vesel, ținând în mână o ceașcă de ceai. Mi-am gândit că ți-ar prinde bine. O așeză lângă ea, împreună cu două pastile de paracetamol. — Mi-a trecut prin cap să-ți vâr pe gât un Alka Seltzer azi-noapte, dar ai fi fost în stare să mă târăști la tribunalul de la Haga, sub acuzația de tratament crud și inuman. Cum te simți? Se așeză la capul patului - patul lui, își dădu seama, șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
naiba viața trebuia să fie atât de tristă? În redacția de știri toată lumea se pregătea de plecare. Agendele erau înghesuite în buzunarele hainelor, pungile uzate de cumpărături erau umplute cu comunicate de presă pentru acasă, sticlele cu apă minerală erau vârâte în serviete, numerele de telefon ale nefericitelor victime erau notate pentru a încerca să li se dea de urmă mai târziu de acasă. Miriam, care aștepta de o jumătate de oră încordată, cu ochii ațintiți asupra ușii închise a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bun caz, să creadă că își băga nasul în treburi care nu-l priveau. Ceea ce și făcea. Cu toate astea, se duse. Fran era cufundată în listele cu costuri și cifre când fu anunțată de la recepție cine o căuta. Le vârî într-un dosar și apoi într-un sertar. Oare Jack Allen auzise deja de Fair Exchange și venise să adulmece? Era în stare. Avea antene care se întindeau dintr-o parte într-alta a orașului. — Bună, Jack. Uitase cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
poți oricând să susții că ai venit deghizată în Robin Hood. — Mersi mult. Va trebui pur și simplu să invoc o ținută minimalistă și suprasolicitare la muncă. Acum trebuie s-o șterg. Ai putea tu să fii așa drăguță să vâri cifrele în dosar când termini? Dacă Stevie considera că Fran era nițeluș cam indiferentă la eforturile de planificare a nunții, Camilla, viitoarea mamă soacră, era exasperată la culme de atitudinea lui Fran. Sincer vorbind, ultimul lucru pe care și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
condamnat la statutul de creator minor. Cel mult i se conced, amabil, influența în posteritate și rolul de inovator în sfera conștiinței artistice: „De bună seamă, acestea nu sînt decît glume inteligente, și nimeni nu are pretenția de a le vîrî în marea literatură. Ele au avut însă o neașteptată înrîurire și au slujit la lărgirea conștiinței estetice” („Curs de poezie”, în G. Călinescu, Universul poeziei, antologie cu o prefață de Al. Piru, Ed. Minerva, București, 1971, pp. 36-44). Că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înapoiezi banii pe care ți i-am împrumutat luna trecută. — Glumești! Chiar nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta. Tomoe și-a dat seama că nu minte, dar a continuat să-l privească bănuitoare. În cele din urmă, și-a vârât mâna în puloverul alb și a scos un plic. Era limpede că fusese expediat din Singapore. Adresa fusese bătută la mașină, în litere romane, și era scris clar: Takamori Higaki. Întorcând plicul ca să vadă adresa expeditorului, a citit în ideograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
își câștigă existența? Zău că nu știu. Dar de unde acest interes subit pentru Napoleon? — A, nu... nimic... Tomoe închise ochii, încercând să-și amintească cum arăta bustul lui Napoleon din cartea de istorie. Purta o vestă albă, cu o mână vârâtă în ea, cu pieptul bombat... Așa o fi arătat? se întrebă ea. Am auzit că era un bărbat scund și urât. În pauza de prânz, după trei ore de lucru, funcționarii din clădirea Marunouchi se îngrămădeau pe pajiștea verde din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Afară! Deși era doar două noaptea, Gaston a fost scos din hotel de ceafă, ca o pisică. Ce nerușinare din partea unui terchea-berchea să vină în ajutorul altora. Înainte de a părăsi hotelul, „generalul Tōjō“ l-a muștruluit zdravăn. — De ce-ți vâri nasul în treburile altora când nu știi japoneză? Cuvântul shōben, după cum aflase el atunci, avea două înțelesuri. Din nefericire, el știa doar sensul dat de dicționar, sensul fiziologic. În franceză i se spune „pipi“. „Generalul Tōjō“, gesticulând și ocărându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
coji de pâine mucegăită, înfipte pe un băț subțire? — Ăla-i oden. Nu știai? — De unde? E străin, spuse Kimie. N-avea unde să mănânce. Îl privi pe Gaston care, cu un zâmbet trist, a luat un gălbenuș și l-a vârât în gură. — Uite! L-a mâncat! — Zău că da. Cele trei femei se uitau la el ca la o maimuță de la grădina zoologică, care încearcă să se radă cu un aparat de ras electric. Gaston a dat o bucățică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bandajul era cea mai în vârstă dintre cele trei și părea mai omenoasă. S-a întors spre Gaston și i-a spus: — Pune-i bine și ai grijă de ei. I-a luat portofelul din mână și i l-a vârât în buzunar, așa cum face o mamă grijulie cu copilul ei care pleacă în excursie. Gaston nu putea înțelege de ce aceste prostituate erau atât de amabile cu el. Aceeași femeie care își jefuise clientul la Hotelul de pe Deal de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cenușiu, de culoarea unui pântece de animal. Lângă zid era parcată o mașină neagră, care abia se zărea din pricina întunericului. — Roata din față, îi spuse cu voce spartă bărbatul cu pelerină. Străine, scoate sculele din mașină. Gaston, ascultător, și-a vârât trupul lui mătăhălos pe ușa deschisă pe jumătate. Mirosea a parfum înăuntru. — La spate, sub scaunul din spate... este o sacoșă neagră... spuse bărbatul fără să-și scoată mâinile din buzunare. Gaston a pipăit și a găsit un obiect înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe marea arteră care ducea de la Komba la Meguro. — Am învățat cu mulți ani în urmă. — Ce-ai de gând cu matahala asta de francez? — Îl putem folosi în locul bătrânului. Fiind străin, o să ne fie mai ușor, răspunse Endō în timp ce vâra gloanțe în încărcătorul pistolului pe care-l ținea în mână. Magazinele de pe stradă, văzute din mașină, păreau doar niște pete de lumină. Nimeni nu și-ar fi putut imagina că bietul Gaston era în mașină și tremura de frică. Intenționase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și la altele, dar necazul era că se folosise de toate motivele posibile. Nu se lăsa ea dusă prea ușor... Apoi s-a gândit la strategia cadoului... să cumpere niște banane de o sută de yeni și să i le vâre sub nas de îndată ce-i deschide ușa. Va intra val-vârtej în casă strigând: „Vitamina C... consistente... o mică atenție din partea unui frate iubitor...“ Figura asta ținea din când în când, dar își băuse toți banii și nu i-au mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
băgare de seamă. Eu dorm ușor. Te aud dacă încerci să pleci din cameră. Gaston zâmbi trist. Încă mai tremura de frică și neliniște, dar ceva îi spunea că trebuia să rămână aici. Gaston a stins lumina și s-a vârât în așternut. Picioarele-i lungi ieșeau mult de sub cuvertură. În plus, așternutul era îmbibat de un miros straniu de transpirație și tutun. Nu numai așternutul mirosea, ci și tavanul și pereții. Totul în jur emana un miros greu. Gaston a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]