3,613 matches
-
un glas de cobe în urma noastră. Zadarnic încercați, străinilor, să fugiți de înmormîntarea de pe vasul nostru. V-ați întors cu pupa spre noi, doar ca să ne arătați coșciugul vostru! Capitolul CXXXI SIMFONIA Era o zi limpede și albăstruie ca oțelul. Văzduhul și marea puteau fi cu greu deosebite în acel azur atotînvăluitor. Atîta doar, că aerul, parcă îngîndurat, era străveziu și pur, ca obrazul unei fecioare, pe cînd marea robustă și bărbătească fremăta, înălțîndu-și valurile puternice, lungi și stăruitoare, ca pieptul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ai fi zis că, la suprafață, aerul și marea nu se deosebesc decît prin umbrele și nuanțele lor și că, alcătuind o singură stihie, nu le desparte decît sexul. Sus, aidoma unui țar sau rege, soarele părea să dăruiască acest văzduh blînd mării celei semețe și tălăzuite, întocmai cum o mireasă e dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare copilărie și candoare a azurului! Nevăzute făpturi înaripate care dănțuiți în jurul nostru! Dulce pruncie, a văzduhului și a cerului! Nici nu vă pasă de durerile ce-l string ca-ntr-un clește pe bătrînul Ahab! La fel le-am văzut pe micuțele Miriam și Marta, aceste zîne cu ochii surâzători, zbenguindu-se nepăsătoare în jurul bătrînului lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încît capul indianului era cam în rînd cu călcîiul lui Ahab. De la înălțimea asta, balena putea fi văzută înotînd cam la o milă în fața corabiei; fiece tălăzuire a mării îi dezvăluia cocoașa înaltă și scînteietoare; jeturile îi țîșneau regulat în văzduh, într-o tăcere desăvîrșită. Marinarii credeau, în naivitatea lor, că erau aceleași jeturi tăcute pe care le zăriseră mai demult, pe apele ninse de lună ale Atlanticului și ale Oceanului Indian. Ă Nici unul dintre voi n-a văzut-o pîn-acum? exclamă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Așa, ține-o așa, omule!... Uite-i coada! Ba nu, e doar apa neagră a mării! Gata-s ambarcațiunile? Pregătiți-vă, pregătiți-vă! Domnule Starbuck, dă-mă jos, mai jos și mai jos! Mai repede, mai repede! Și, lunecînd prin văzduh, coborî pe punte. Ă Se duce drept sub vînt, domnule căpitan! exclamă Stubb. Se depărtează de noi, deși încă n-a avut cum să ne vadă corabia. Ă Tăcere, omule! Fiți gata să brațați! Cîrma, banda! Brațați, brațați! Să zbîrnîie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aplaudau parcă, pline de încîntare - așa luneca, încă ascunzîndu-și grozăvia trupului scufundat și hidoșenia fălcii sale cumplite. Dar în curînd, partea din față a trupului se ridică încet din apă și, o clipă, întreagă această făptură marmoreană se arcui în văzduh, întocmai ca podul natural din Virginia; apoi, fluturîndu-și amenințător coada în aer, magnificul zeu se arătă în toată spendoarea lui, înainte de a se scufunda în adâncuri, făcîndu-se nevăzut. Planînd deasupra locului unde plonjase și atingînd apa cu aripile lor, păsările
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar marea să se umfle. Ă Păsările, păsările! exclamă Tashtego. Păsările albe, aliniate în șir indian, aidoma bîtlanilor cînd își iau zborul, veneau acum spre ambarcațiunea lui Ahab; cînd ajunseră la cîțiva pași de ea, începură să se rotească în văzduh, deasupra apei, cîrîind vesele, parcă în așteptare. Văzul lor era mai ascuțit decît al oamenilor - căci Ahab nu vedea încă nimic în apă. Deodată, însă, în vreme ce scruta adîncurile, zări o pată albă și mișcătoare, nu mai mare decît o nevăstuică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
perfidă. Toate scîndurile și crivacele ambarcațiunii vibrară o clipă, în timp ce balena, culcată pieziș pe spate, aidoma unui rechin care mușcă, îi apuca încet și sigur prova între fălcile-i desfăcute, falca de jos, îngustă și lungă, descriind un cerc în văzduh. Unul din colții monstrului se agăță însă într-un strapazan. Albeața vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei fălci era acum la vreo șase degete de capul lui Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poala rochiei ei de aur încă mai strălucea. în curînd se făcu aproape întuneric, dar oamenii de pe catarge nu se clintiră pe la posturile lor. Ă Acum nu mai putem vedea jeturile, domnule căpitan! E prea întuneric! strigă un glas din văzduh. Ă încotro se îndrepta, ultima oară cînd ați văzut-o? Ă La fel ca mai înainte, domnule, adică drept spre vînt. Ă Bine! Acum, pe întuneric, o să înoate ceva mai încet. Domnule Starbuck, să fie scoase bonetele de pe rîndunici și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aproape de ea decît fusese jetul acela imaginar. Acum Balena Albă nu-și mai semnala prezența prin jeturile-i calme și nepăsătoare, prin debitul pașnic al misterioasei fîntîni de pe creștetul ei, ci prin fenomenul mult mai uimitor al saltului său în văzduh. Avîntîndu-se cu cea mai mare repeziciune din adîncurile oceanului, cașalotul își proiectează astfel întregul trup în stihia neprihănită a aerului și, clădind parcă un munte de spumă orbitoare, își dezvăluie prezența de la o distanță de șapte-opt mile. în clipele acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
primejdii înfricoșătoare, ambarcațiunea încă neatinsă a lui Ahab păru deodată că-i trasă spre cer de niște fire nevăzute; Balena Albă, țâșnind ca o săgeată din mare, o izbise în fund cu fruntea ei lată, făcînd-o să se înalțe în văzduh, de-a rostogolul. Ambarcațiunea căzu apoi în mare, cu fundul în sus, iar Ahab și oamenii lui se zbătură să iasă de sub ea, ca niște foci care se tîrăsc dintr-o grotă de pe țărm. Din cauza șocului, balena își schimbă fără
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
împotriva lui Dumnezeu“. Ă Pregătește-te să mă ridici! îi strigă Ahab, înaintînd spre coșul cu parîme. O s-o întîlnim în curînd! Ă Da, da, domnule! îi răspunse Starbuck și, îndeplinindu-i ordinul, îl ridică din nou pe Ahab în văzduh. Trecu o oră întreagă - o oră lungă cît o veșnicie. Timpul însuși își ținea parcă răsuflarea, într-o așteptare încordată. Dar în cele din urmă, Ahab zări din nou jetul, la vreo trei carturi înaintea bordului din vînt; în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe balenă, cît voi lipsi eu. Vom vorbi mîine, ba nu, chiar în noaptea asta, cînd Balena Albă va fi întinsă colo, legată de cap și de coadă. Ahab porunci să fie coborît pe punte, dar chiar în timp ce cobora prin văzduhul albastru, continuă să privească de jur-împrejur. Nu peste multă vreme, ambarcațiunile fură lăsate la apă. Stînd la pupa bărcii sale, Ahab îi făcu semn cu mîna lui Starbuck - care ținea una din parîmele palancului - să mai aștepte puțin, să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vuiet surd, parcă subteran; toți rămaseră cu răsuflarea tăiată: o matahală înfășurată în parîme, printre care se vedeau lăncii și harpoane, țîșni pieziș din mare, într-un salt lung. învăluită într-un văl subțire de negură, rămase o secundă în văzduhul irizat, apoi se prăvăli cu zgomot înapoi în adîncuri. Azvîrlite la o înălțime de treizeci de picioare în aer, apele scăpărară o clipă ca niște fîntîni arteziene, apoi se sparseră într-o ploaie de fulgi, lăsînd un cerc; care clocotea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui, ca și cum i-ar fi sărit inima din piept. Starbuck și Stubb, stînd dedesubt, pe bompres, zăriră în aceeași clipă cu Tashtego monstrul ce se năpustea spre corabie. Ă Balena, balena! Sus cîrma, sus cîrma! O, voi, puteri binecuvîntate ale văzduhului, strîngeți-mă la pieptul vostru! Nu-l lăsați pe Sbarbuck să moară leșinat ca o muiere, dacă e să se întîmple asta!... Sus cîrma vă zic, hei, nebunilor, falca, falca! Să fie oare acesta sfîrșitul tuturor rugăciunilor mele fierbinți? Al credinței
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
social-politic care a adăpostit și influențat producția literară este incompletă, că multe evenimente vor reieși pe parcurs din cercetarea Însăși a creației. Să Începem cu poezia. DIN POEZIILE ANULUI „Fă-te inimă șoim! Ochii mei fiți vulturi și porniți prin văzduhul acestui pământ, Inimă strigă și eu am să cânt Planul Economic de Stat pe-un an. (Ă). Hei, vremea aleargă de când o știm pe-un cal. Să nu Întrecem vremea când suntem comuniști? Ne-a dat unealtă bună - să știi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vindecare și Încercați să percepeți o parte din acestea coborînd prin fasciculul de lumină Reiki. Această vindecare absolută ar putea apărea ca o lumină aurie sau de orice altă culoare, curgînd În josul fasciculului prin Cosmos, prin atmosfera Pămîntului, trecînd prin văzduh, prin acoperiș și prin tavan și pătrunzînd În corpul clientului. Vizualizați iubirea, lumina și vindecarea profundă inundînd trupul acestuia, pînă cînd Îl umple cu totul cu energie minunată și liniștitoare. 17. CÎnd simțiți intuitiv că acest proces este complet, orientați
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ca grațioase surori de caritate, ci la corvezile cele mai strivitoare și mai abjecte. Războiul total, războiul chimic - o grozăvie care întrece și cea mai fantastică imaginație și pe care numai cioclii omenirii îl pot dori - își va abate din văzduh gazele asfixiante și îndărătul câmpurilor de luptă, unde ni se vor sufoca sau mutila până și pruncii în leagăne și se vor face praf comorile acumulate de civilizațiile milenare, acumulate și prin efortul și martiriul femeii. Vom lăsa oare să
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pentru că deschide larg calea «corectării» (...). Roadele nefericite ale unor asemenea concepții se pot cunoaște în felul cum unii dintre scriitorii noștri înțeleg să redea perspectivă viitorului (...). Tipic în acest sens e epilogul romanului Temelia de Eusebiu Camilar; trâmbiți răsună în văzduh, vântul poartă muzici de hore și la răsărit, și la apus, se înalță steaguri «mai sus decât pomii și acoperișurile». Nuvela În pragul primăverii de Aurel Mihale sfârșește în aceeași manieră: «Privirile lui se prinseră de steagurile fluturate...» (...). În unele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de investigare a reporterilor, urmând ca în note77 să le dăm adresa bibliografică exactă: Printre constructorii canalului • Dacă vreți să știți cum să vă creșteți copiii • Într-o grădiniță de copii • Vestitoarea furtunii • Capul Midia • Poporul se înstăpânește temeinic • În văzduh și pe arii • Zile fără nopți în bătălia celei dintâi recolte a cincinalului • Popasuri pe Valea Jiului • Doicești • Stahanovistul Nicolae Iureș • Pe malurile Mureșului • Lumini care nu se sting. Scrisoare de la Bicaz • Visurile care se împlinesc. Reportajele sunt rareori comentate în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în nr. 1587, 20 nov.: Petre Dragoș - Intr-o grădiniță de copii; • În Scânteia, 1951: - în nr. 2085, 7 iul.: Geo Bogza - Vestitoarea furtunii; - în nr. 2086, 8 iul. Dan Deșliu - Poporul se înstăpânește temeinic: - în 2091, Petru Dumitriu - În văzduh și pe arii - în nr. 2104, Ion Vitner - Note de drum din R.P. Bulgaria - în nr. 2107, V. Em. Galan - Zile fără nopți în bătălia celei dintâi recolte a cincinalului - în nr. 2133, M. Banuș - Popasuri pe Valea Jiului - în nr.
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
iar după 1967, în „Luceafărul”, „Steaua”, „Tomis”, „Argeș”, „Orizont” ș.a. Cu o regularitate bulversată de la o vreme de seismele istoriei, își alcătuiește cărțile de poezie, publicând În insula unde-nfloreau coralii (1931), Leagăn de îngeri (1935), Jocul cuvintelor (1939), Vămile văzduhului (1942), Donna Sixtina (1970) și volumul retrospectiv Catarg (1973). În 1944 face să apară antologia Ardealul cântat de poeți. Mai puțin sistematic s-a manifestat vocația lui critică, al cărei resort l-a constituit uneori înclinația polemică. Recenzii și notițe
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
grotescului și a virtuozității verbale, prilej de combinații frapante și de acumulări imagistice din sfera demonicului. Superioare acestor poezii, care, fatal, întâlnesc concurența prestigioasă a lui Tudor Arghezi și Ion Barbu, sunt creațiile cu aspect baladesc sau descriptiv. Cu Vămile văzduhului, dominanta manieristă se etalează deplin. Poezia stă acum sub semnul căutării cuvântului prin care himericul devine tangibil. Aluziv și încifrat la suprafață, de ecou expresionist, distilat, discursul liric trezește, prin vibrația lui de profunzime, rezonanțe grave. În Donna Sixtina, fidel
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
atingă echilibrul clasic al lui Liviu Rebreanu, romanul urmând să fie o frescă realistă a provinciei, făcută din perspectiva unui tânăr intelectual. SCRIERI: În insula unde-nfloreau coralii, Târgoviște, 1931; Leagăn de îngeri, București, 1935; Jocul cuvintelor, București, 1939; Vămile văzduhului, București, 1942; Donna Sixtina, București, 1970; Confesiuni literare. Dialoguri, I, București, 1971; Catarg, pref. Ovidiu Papadima, București, 1973. Antologii: Ardealul cântat de poeți, pref. edit., București, 1944. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, V, 314-315, VII, 144-145, VIII, 210-212; Ionescu, Război, I
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
G, 1935, 6; Octav Șuluțiu, Matei Alexandrescu, „Leagăn de îngeri”, F, 1935, 4; Constantinescu, Scrieri, VI, 103-104; G. Ivașcu, Matei Alexandrescu, „Jocul cuvintelor”, JL, 1939, 12; Constantin Fântâneru, Matei Alexandrescu, „Jocul cuvintelor”, UVR, 1939, 20; Mihai Niculescu, Matei Alexandrescu, „Vămile văzduhului”, UVR, 1940, 40; Călinescu, Ist. lit. (1941), 858; Ilie Constantin, Matei Alexandrescu, „Donna Sixtina”, RL, 1970, 33; Piru, Poezia, I, 104-108; Popa, Dicț lit. (1977), 16; Lit. rom. cont., I, 115-116; Martinescu, Umbre, 166-189; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 51; Dicț
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]