2,308 matches
-
o ocazie de laudă de sine. Eram sincer cu mult prea multă lume, și nu atât în trăirile mele triste (cu toate că obișnuiam să fac paradă și cu dramele), cât în cele agreabile, în lucrurile care mă flatau, care îmi satisfăceau vanitatea. Pe de altă parte, știam că adevărul este un lucru relativ, că fiecare om are câte un adevăr al lui, la care ține, și în virtutea acestui principiu pliam adevărul în așa fel încât să fie pe gustul fiecăruia. O, nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în acea seară erai tu. Era ușor să iau lucrurile în glumă împreună cu ceilalți, după cum le era placul. Dar nu cu tine. Iar că tu nu ai simțit-o, iată latura gravă a acestei povești idioate. Nu era vorba de „vanitate rănită“. Dar se crease o comu niune din care eu eram exclus, chiar sub ochii mei, fie și pentru câteva minute, și această comuniune fusese stabilită cu tine și cu acordul tău. Evident, există întotdeauna posibilitatea să se petreacă asemenea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă simt stingher... Căci a murit greierele din ogeac! Trebuie să ne fie puțină milă de dânsul și să înțelegem, dar mai cu seamă să nu răstălmăcim adevărata natură a acestei tristeți... Nu, nu este dragoste, și nici nu e vanitate, ci nu-i decât un fel de duioșie pentru greierele din ogeac, care a murit... Din când în când, „mă“ sau „ne“ duceam pe la Mihai, și Ionuț făcea oficiile de gazdă... Într-una din dăți, în timp ce Mihai era prins într-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-ți arunci încărcătura peste bord, în ordinea celei mai mici utilități... 1 octombrie 1955 Cu totul pe neașteptate, întâlnirea cu Mihai m-a impresionat în mod plăcut. Politețea și considerația lui exagerate erau aproape mișcătoare... Nu pot să-mi interzic vanitatea de a mă face apreciat de către acei câțiva oameni - puțini - pe care îi stimez! 10 octombrie 1955 Din nou suntem tracasați! Din nou încep să aflu ce înseamnă zile lipsite de bucurie... Citat ca inculpat în fața Tribunalului... Viața mă ține
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prins și mi-a fost un tovarăș plăcut în aceste zile plicticoase de dinainte de examene. Fără să vreau, mă urmărește ideea analogiei dintre mine și Claudius: această retragere din viața activă în virtutea unor cauze obiective și subiective, renunțarea benevolă la vanitățile dorite ale existenței și închinarea totală problemelor de literatură și gândire, așteptând ca sorții să mă răsplătească ori nu... Totdeauna m-a urmărit gândul că mie mi-e dat să gust din roadele notorietății mai târziu decât le-a fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
câțiva; și - asta cred că o știi bine - ești unul dintre cei foarte puțini al căror cuvânt contează pentru mine din plin și cu care legătura spirituală este vie, concretă. Nu ascund că mi-ai dat și o plăcere de vanitate prin elogiile tale generoase. Dar am pretenția că scrisoarea ta a hrănit în mine și altceva decât vanitatea. Este o mare bucurie - poate cea mai mare, în orice caz cea mai pură, pentru unii ca noi - să simți în ceea ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru mine din plin și cu care legătura spirituală este vie, concretă. Nu ascund că mi-ai dat și o plăcere de vanitate prin elogiile tale generoase. Dar am pretenția că scrisoarea ta a hrănit în mine și altceva decât vanitatea. Este o mare bucurie - poate cea mai mare, în orice caz cea mai pură, pentru unii ca noi - să simți în ceea ce faci o adevărată solida ritate, să-l simți pe altul alături și viu, așa cum simți pe un amant
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
faci tu în câteva fraze care-și păstrează de aici înainte locul lor statornic în mine. Laudele altora - fie că erau „membrii familiei“, fie Ciomac sau Barbu Brezianu - am simțit că trec pe lângă mine și, după o ușoară gâdilare de vanitate, se pierd undeva fără să mă atingă în bine sau în rău, fără să prindă consistență. Cuvintele tale au pătruns în mine, au rămas și rodesc. Cum te mai poți îndoi de ceea ce înseamnă pentru mine „activitățile tale literare“? Mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că a dobândit Privirea Străină prin exerciții stilistice și înțelegerea aprofundată a limbii nici nu știe cât e de norocos că în realitate a scăpat de Privirea Străină. Nu știe că dovedește dispreț față de cei ce nu scriu și că vanitatea i se umflă-n pene tocmai în punctul unde cei mai mulți au fost zdrobiți nescriind. Nu știe nici cât de insolentă și neverificată e atitudinea sa. Privirea Străină nu are nimic de-a face cu literatura. Ea există acolo unde nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Atâta ingratitudine îți poate frânge creionul. Ar fi o soluție: să trecem la cercetătorii științifici, oameni care - după același studiu - dețin „mortalitatea cea mai scăzută”; cu puțină iluzie, ne-am încânta viața la perspectiva nemuririi. Dar nu. Un dram de vanitate ne pironește pe scaunul redacțional: scriem repede - murim repede; ce scriem repede moare repede, și noi murim mai repede decât oricine. Când există atâta armonie între ce faci și cât durezi, am fi mizerabil de lași dacă ne-am trăda
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
rămânând fiecare de o parte și de alta a prăpastiei, în contemplare. Dar vine o clipă - unică, probabil - de grație, de scântei, de soare, când nimic din ceea ce-i opune nu mai contează, când tot ce-i literatură dispare odată cu vanitățile, religiile și antipatiile. Toți trei vor semna o cerere adresată președintelui Boliviei pentru a-l grația pe Regis Debray, „scriitor și gânditor de mare valoare, de o înaltă cinste intelectuală... unul dintre cei mai talentați oameni ai generației sale... condamnat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mergea nicăieri, o chema pe tanti Emilia, o coafeză ieșită la pensie, cu degete contorsionate de reumatism, să o vopsească sau să-i facă permanent cam o dată la două luni. Și moftul cu Băile Felix i se trăgea tot din vanitatea cu care își îngrijea aspectul fizic. Ai mei aveau de fapt o obsesie pentru locul ăsta, taică-meu îmi povestise de o sută de ori cum plănuiseră ei înainte de nașterea mea să fiu băiat, să am șurubel și să mă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Eu eram același tânăr deficitar la capitolul relații cu oamenii și recunosc că am comis multe stângăcii. Nu știam cum să mă apropii de o fată. Mai ales că eram marcat de un anumit orgoliu, și orice refuz îmi marca vanitatea. Dar în condiții normale s-ar fi putut înfiripa o relație. În primă fază a fost invidia și gelozia celor din jur, de care la timpul respectiv eu nu eram conștient, care și-au spus din plin cuvântul. Acum nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Moartea sfinxului nu face oare stîncile să surîdă? Anatole France socotea că În afara Înțelepciunii eline nu există decît eroare și tulburare; e curios că această Înțelepciune n-a sesizat că omorînd sfinxul victoria lui Oedip poartă În ea sîmburele Înfrîngerii; vanitatea de a fi Înlăturat toate Întrebările posibile odată cu stîrvul sfinxului prăbușit În prăpastie Îl duce pe tronul Thebei și la incest. Rătăcind, se va gîndi apoi la toate aceste lucruri. SÎnt chiar momente cînd Îmi Închipui că știu cum ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că nu-mi place acest erou. E prea impulsiv și violent pînă la ferocitate. Îmi place numai rana lui, În care mă recunosc mai repede decît În mînia cîntată de Homer... Făcînd această mărturisire, las În seama altor zile orice vanitate. Afară e o după-amiază Înaltă, plină de soare și amețită de vegetația care crește. Totuși, ceva mă reține și mă păstrează lucid. În clipa cînd Holderlin, acest mare poet al soarelui, s-a prăbușit În tenebrele nebuniei, a murit, probabil
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
viața și să te dumirești ce-i cu tine, îți cam grăbește deciziile și acțiunile. Teama de moarte este inseparabilă de ideea de Dumnezeu, de zbaterile noastre morale, de dorința de a ne descărca mințile pe hard-diskurile distopiilor memetice, de vanitățile fiecăruia dintre noi, dar și de ceea ce numim, cam pompos, „perenitatea arteiș. Alex. Leo Șerban : Dar eu nu „excludș ideea de Moarte (ar fi absurd !), ci doar teama de ea : cred că îți poți rândui foarte frumos viața fără să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în continuare (așa, ca moft intelectual) cum poți face orice în absența unei ideologii, cum poți reda niște fapte altfel decât trecute prin filtrul minim al conștiinței proprii ; domnul S.N. este fie victima unei imense naivități, fie autorul unei viclene vanități : el știe probabil că modul cel mai simplu de transmitere a unui mesaj personal este de a-l împacheta în ambalajul (neutru) al faptelor Dar, chiar și la nivelul faptelor există, cred, o carență (S.N. i-ar spune : credință) de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în urmă, în care nimeni nu mai credea) este pe val. Mâine, cine știe... Avem exact timpul să ne lăsăm trenciurile la garderobă și, tocmai când mă pregătesc să urc scările, mă oprește un reporter de la o televiziune. Nu rezist vanității de a apărea în smoking și cu papion, așa că răspund pe repede înainte celor câteva întrebări mitraliate de băiețașul blonduț și plinuț care ține microfonul ca pe-un buchet de flori la întâlnire. Cel mai bun film românesc din toate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
despre evreii est-europeni : „În ultimele douăzeci de secole, ei [...] au avut grijă să-și ascută inteligența În direcția vicleniei și Înșelăciunii”. „Evreii sunt așa cum erau În Evul Mediu : elemente ale societății dedate la Înșelăciune, Întotdeauna prefăcute și viclene ; ei flatează vanitatea și viciile societății, Îi epuizează resursele și Îi disprețuiesc slăbiciunile” <endnote id="(866, p. 535)"/>. Într-un articol intitulat „Intelectualismul jidovesc” (apărut În 1922 În ziarul violent antisemit Apărarea Națională, editat la Iași de A.C. Cuza și Nicolae Paulescu) se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
existența rivalităților, a „împoncișărilor”, a certurilor dintre ei. Or, avem în aceste pagini dovezi că domni lustruiți de cărți, în aparență eleganți, (ba și doamne fine), care fac gargară cu fraze moralizatoare, n-au cea mai elementară cinste sufletească, iar vanitatea și ura le inspiră impardonabile ticăloșii. Stresat și scîrbit de acțiunile lor josnice, cu nervii dezlănțuiți, într-un moment de paroxism, Mihai Drăgan îi/ le numește „javre didactice”, „scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sînt al Domniei Tale devotat, H. Mihăescu </citation> (2) (3) (4) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc="București" data =”29 ian[uarie] 1982”> Am trimes textul recomandat, total 12 sferturi de coală, așa cum ne-am înțeles. Ar trebui să schimbăm cuvîntul vanitate (de la urmă) prin ambiție. </citation> (5) <citation author=”Haralambie Mihăescu” data =”10 februarie 1982”> Mulțămesc călduros pentru telegrama de urări și pentru expunerea de la Iași pe care eu n-am auzit o, dar a ascultat-o cu interes soția mea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sau sociologie. Nu-mi fac nici un fel de iluzii în privința distanței care mă separă de acea critică cea pe care sper să ajung cîndva s-o scriu. Ce m-a încurajat să fac această selecție conștient fiind de prezumția de vanitate ce planează (și e normal să planeze) asupra oricărui jurnalist care face așa ceva este (pe lîngă vanitatea respectivă, de care cu siguranță nu sînt perfect inocent) amintirea acelor momente de revelație petrecute la Biblioteca Americană, în compania cărților lui Kael
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cea pe care sper să ajung cîndva s-o scriu. Ce m-a încurajat să fac această selecție conștient fiind de prezumția de vanitate ce planează (și e normal să planeze) asupra oricărui jurnalist care face așa ceva este (pe lîngă vanitatea respectivă, de care cu siguranță nu sînt perfect inocent) amintirea acelor momente de revelație petrecute la Biblioteca Americană, în compania cărților lui Kael. Oricît de suspecte ar fi culegerile, mie îmi plac și îmi plac de pe vremea cînd încă nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
al lui Muntean, Hîrtia va fi albastră, dar mi s-a părut că se termina înainte de a fi acumulat destulă forță. Pe cînd Boogie crește, și crește, și crește. Prima parte e tensionată de nemulțumirea surdă a Smarandei (jucată fără vanitate de o Marinca perfect dispusă să pară antipatică) și de neastîmpărul lui Boogie (delicat transmis de Bucur). Toate tensiunile explodează în cearta aceea, în urma căreia Boogie pleacă de acasă, își regăsește amicii într-o discotecă și pleacă de-acolo cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
disprețul lui Grenouille pentru acești oameni atît de ușor de dus de nas. Dar Tykwer a vrut neapărat să facă un Moment De Mare Cinema și rezultatul arată ca un manifest șaptezecist și kitsch pentru amorul liber o mărturie a vanității nesăbuite a cinemaului de a pune forța vizuală mai presus de orice. Dilema Veche, aprilie 2007 Să fie lumină Sunshine (Marea Britanie, 2007), de Danny Boyle Ce trebuie să facă un echipaj de cosmonauți atunci cînd nava lor începe să scîrțîie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]