2,333 matches
-
de pastramă Să bem vin, să mâncăm poamă. 251 Cu cât beu, cu-atît mă ieu, Cu cât beu mă-nveselesc, Cu-atîta mă răcoresc; De n-aș bea, n-aș veseli - Pe loc, mam-, - aș nebuni. {EminescuOpVI 247} P. STRIGĂTURI 252 Vecine, dragă vecine, Nu lăsa Nevasta ta Să spele cămeși la vale, Că-i prea albă la picioare - Că cîndu-i văd piciorul gol Stau în loc să mă omor. 253 Pe ulița cei domnească Este - o albă de nevastă Vrea birăul s-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
măturat.. 286 Astă fată de birău Su poale de lepedeu, C-un dărab de sac în cap - Ea gândește că-i bumbac. 287 Părăuț cu apă rece Dare-ar Dumnezeu să sece, Să rămâie numai tina Să mă iubesc cu vecina. 288 Mă dusei ziua la fân Cu dorul mîndruți-n sân, Tot strângeam cîte-o căpiță Și mă dam după guriță. 289 Zis-au maica să mă-nsor Să-i aduc un ajutor Să o bată de cuptor, Câteodată Și de vatră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de aur cusute, De cari se țes pe aici Cu fluturi și cu arnici, Și cu strămătură fie Numai voie bună fie, Și de-ar fi și de mătasă Numai să fie din casă De la cinstita mireasă, Nu strânsă pe la vecine Ca să pățim v-o rușine. Să știți, socri, că de sară Mare oaste vă-mpresoară, De n-aveți îndeajuns Cătați locuri de ascuns, Că vă trebui buți cu vin Care cu fân, Boi grași, Claponași, Să aduceți, socri mari, Lăutari
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dacă vreți să-i lăsați vreun mesaj, spuneți-mi, se oferi femeia, Mulțumesc, n-are rost, mă întorc altă dată. Nu-i trecea prin minte comisarului că femeia cu bigudiuri în cap putea să creadă că, după câte se vede, vecinei divorțate de la primul etaj pe dreapta îi venise acum să primească bărbați în vizită, cel care a venit de dimineață și acum ăsta care avea vârsta de a-i fi tată. Comisarul aruncă o privire pe harta deschisă pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un fel sau altul. Ca într-un joc de copii... Acum, dacă o să ne regăsim „în aceeași oală”, poate o să înțelegem în sfîrșit tîlcul poveștii cu cuptorul : eu am vatra, tu ai clopotul, noi ținem cuptorul... Poveștile dormitorului Săptămîna trecută, vecina mea de peste pagini, Simona Sora, parcă mi-a făcut cu ochiul. Mergeam spre facultate, repetîndu-mi în minte firul roșu al cursului pe care urma să-l țin despre „etnologia dormitorului”, cînd mi-au căzut ochii peste „patul și cartea” din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
toți, e adevărat, dar majori tatea. Avem și noi un maidanez care trăiește la intrarea în bloc, e așa de blînd, are un aer așa de melancolic !... Nu a mușcat niciodată pe nimeni, are casa lui - i-au pus niște vecine de la parter un coș în care doarme. Cîinele e și după sufletu’ omului... — Da’ pe mine tocmai a vrut să mă muște ! - îi arăt eu o gaură zdravănă în cracul pantalonului. — Păi dacă nu sînteți din bloc... - îmi explică omul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Se gândi la mama lui, care iarna găsea mai greu de lucru, iar când avea crize n o mai voia nimeni. Iar groaza lui era să nu ajungă ea la Mărcuța și el la orfelinat, cum îl tot amenința o vecină din mahala. Scoase plicul din groapa cârțiței, rupt și ud. N-avea cum să-l ducă așa, nici la domnul Alexandru Livezeanu, nici înapoi, Iuliei Margulis, care-l aștepta cu răspunsul. De fapt, n-avea pe nimeni în lume căruia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cea mai recentă operă a lui Puccini, Boema: „Che gelida manina se la lasci riscaldar...“ Mi-a tradus papa, care știe italienește: Ce mânuță rece, dacă-mi permiți, ți-o încălzesc eu... El era un Rodolfo seducător, și eu o vecină Mimi care abia se stăpânea să nu râdă. Și-atunci conu Costache a continuat el aria lui Rodolfo, pe care, ce să vezi!, o știa foarte bine, și din când în când cânta uitându-se la mine, dar degeaba, n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
motivele pe care le are acesta, ca să fie nefericit în lume. Nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni! Spre seară, întorcându-se înapoi acasă, exact cu câteva clipe înainte de a intra în locuință, întâmplarea făcu s-o zărească Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
s-o zărească Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de limpede că o neliniștește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. Istorisiri nesănătoase fericirii 129 - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tu în locul ei și că, trăind, încă ești în puteri și poți munci! După aceste vorbe rostite pe un ton clar și categoric, urmă o scurtă tăcere generală. Adriana se uită cum nu se poate mai nedumerită la neînduplecata sa vecină, care părea că posedă câte un răspuns pregătit pentru orice întrebare, ce i s-ar fi adresat. Atunci, resemnată de tot și pierdută printre gânduri, Adriana spuse relaxată, în chip ușuratic, cuvintele pe care tindem să le rostim cu toții, atunci când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă în inimă, cu eterna speranță că cineva sau ceva, o persoană hărăzită sau o întâmplare fericită, o vor salva din amestecul tulbure de stări sufletești, pe care le încerca tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și, fiindcă dintotdeauna privise cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca să mănânce, și văzând că nu mai are cu ce, se gândi să meargă și să împrumute niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă. Ceea ce și făcu. Când ajunse în fața ușii apartamentului vecinei sale, însă, se minună dintr-odată. Ea avu parte de o priveliște cu totul neașteptată și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu e departe, ca s-o cheme pe doamna K. Ne-am ars - șoptește ea. Acuma nu mai putem ieși. Stai liniștită. Nu te ascunzi? La ce bun? Din stradă se aude o voce de femeie mai sfătoasă, probabil o vecină, care se oferă să descuie poarta, ca individul, un moghior - țiganul, să lase balotul de carpete persane, fiindcă el trebuie să plece acasă, (ca mai apoi, să-și aleagă doamna K. ceva mai de doamne-ajută), urmând ca a doua zi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încuie portița. Cei doi, speriați peste măsură, se grăbesc să plece cât mai repede. Se aud reproșuri. Acuma - zice el - trebuie să așteptăm un timp, după care ies eu. Înainte, mă asigur ca nu cumva să fi fost urmărit de vecina aceea. Tu nu ieși imediat. Mai stai, după mine, vreo zece minute și-apoi ieși. 4. Nu credeam că voi ajunge vreodată la o poveste face to face, cu Regizorul, nu numai pentru că cel puțin cu mine, era cam distant
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cale, nu? Știu asta, dar e un risc asumat. Nu spuneai tu că nu doar a te naște este un risc, ci și faptul în sine de a trăi? Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 3 Prezența în preajma vecinei Nineta era mereu o provocare pentru mine. N-am înțeles niciodată de ce-mi mai căuta compania, chiar și pe când aveam șase ani, vârstă la care șarmul inocenței pruncului se cam risipește. Venea pur și simplu la mama și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dau târcoale niște inși care iubesc mult păsările, dar sunt supărați din cauză că nu pot ajunge la ele, întrucât și pe-aici lumea iubește și ocrotește foarte mult zburătoarele. Cei doi au revenit însă, la ceas de noapte și, după spusele vecinelor, au plecat împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
În ziua aceea am priceput de ce unii sunt de-a dreptul fericiți după o noapte în care "au dormit buștean": nu riscă, asemenea Monei, să asculte mari și jenante dezvăluiri despre păcătoasa lor ființare. Și tot în acea zi, Sonia, vecina noastră ninetistă de la etajul al cincilea, a hotărât să arunce de pe ușa apartamentului ei numărul 13 și să bată în locul acestuia o plăcuță argintie pe care stătea scris, nespus de frumos și sugestiv, numele drag al soțului ei, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
piciorului domnului Peters. Își puse mâinile În șolduri și o Înfruntă pe femeie, simțindu-se foarte matură și Încrezătoare În sine, pentru că natura scandalului i-o aduse În minte pe mama ei, cu brațele-n șolduri, schimbând câteva vorbe cu vecina, care insinuase că se „ținea“ cu chiriașul. Pentru o clipă fu ea Însăși mama ei. Se detașă de propriile experiențe la fel de ușor ca de o rochie, de falsa Îngăduință din teatru, de vorbirea grijulie. — Cine te crezi dumneata? Cunoștea răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Apoi, fiecare a plecat în direcția sa, să-și plaseze leii în afaceri. Hoțul neprins este, din totdeauna, negustor cinstit. Unde dai și unde crapă Polițistul Sandu Aldea era un om tânăr,bine făcut, înzestrat cu mult vino-ncoa, Măndița, vecina de la blocul din deal, cu la fel de mult nu mă lăsa. Ce s-o fi mai întâi înfiripat, iar mai la urmă, sedimentat, între ei, viața știe. Mai puteau presupune și câțiva dintre vecinii postului de poliție, din suburbia Bolați, unde
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fată, în linie dreaptă, era o distanță de doi - trei chilometri. Odată cu înserarea, de câte ori sosea de la muncă, polițistul care utiliza mașina cu girofar, a poliției, dădea drumul alarmei, și drăcia țiuia de te scotea din papuci. Chiuia cât chiuia, până ce vecina înțelegea că iubitul ei polițist era gata de ceea ce și lui Dumezeu îi place, atât de mult, noaptea, dacă-i frumos... Faptul, deși pentru întreaga omenire, de nebăgat în seamă, pentru acel petic de loc, era, totuși , de o importanță
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cerului, către dunga, care, roșie ca sângele, pe care o desena, la orizont, soarele, ce începe să răsară, ca și ieri, ca și alaltăieri, peste omenire. La borș, la tanti Anilina... Dincoace de pârleaz, Nicu Robustu tresări. Strigă, totodată, la vecina la care venise pentru a cumpăra un litru de borș ,necesar pentru zemuiala din acea zi: tu ,Ani, vino să vezi ceva .Ce să văd, se auzi, de după gărduțul cu mărunte flori de pe margine. Vino, și-ai să vezi. Unde
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vino să vezi ceva .Ce să văd, se auzi, de după gărduțul cu mărunte flori de pe margine. Vino, și-ai să vezi. Unde? În șura ta. Veni. Ei?, întrebă Nicu Robustu, încă speriat de ce văzuse și avea să-i arate și vecinei. Aceasta primi vestea și privi ce-i arătase vecinul, cu un calm care pe el îl dezarmă. Nu te cutremuri?, a întrebat-o. Nu. De ce să mă cutremur? Este al treilea caz, în șura mea. N-am știut. Cum să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]