2,332 matches
-
retras în munți în timp ce Angelović l-a urmărit, dar nu a reușit să-l găsească, deoarece Skanderbeg a reușit să fugă pe coasta. Potrivit lui Tursun Beg și Ibn Kemal, Angelović a înotat prin Bojana, a atacat cetatea Scutari controlată de venețieni și a prădat zona înconjurătoare. Mahmud a fost demis în 1468 ca urmare a mașinațiunilor succesorului său, Rom Mehmed Pasă, aparent din cauza unor nereguli în ceea ce privește relocarea foștilor locuitori din Karaman la Constantinopol după cucerirea anterioară a Karamanului în acel an
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
Roxelana nu avea înfățișarea fetelor obișnuite din harem; nu avea ochii mari și negri, nu avea buze cărnoase și nu era cocheta. ""Giovane, mă non bella"" (tânără, dar nu frumoasă), ""mică de statura și destul de grațioasa"", o descrie un ambasador venețian în 1526. Cea mai mare bogăție a Roxelanei era mintea ei. Avea talentul de a-l întreține pe sultan cu felul său de a povesti, dându-i astfel, fără să pară, sfaturi. În 1533 ambasadorul venețian Navagero scria ""Maiestatea să
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
o descrie un ambasador venețian în 1526. Cea mai mare bogăție a Roxelanei era mintea ei. Avea talentul de a-l întreține pe sultan cu felul său de a povesti, dându-i astfel, fără să pară, sfaturi. În 1533 ambasadorul venețian Navagero scria ""Maiestatea să sultanul o iubește pe Roxelana atât de mult, încât în tot imperiul otoman în nici o dinastie nu a existat femeie mai respectată că ea. Se spune despre ea că apare ca fiind modestă și drăguță, și
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
dar și, temporar, manufactură de textile. După invaziile slavilor, între zidurile sale s-a dezvoltat un mic oraș care avea să-i succeadă Salonei ca scaun episcopal și centru administrativ al autorităților bizantine. A sfârșit prin a trece sub control venețian, devenind cetate întărită a Republicii până la dizolvarea ei în 1797. În secolul al XVI-lea, vestigiile palatului au atras atenția arhitecților și învățaților europeni, și au avut o anumită influență asupra curentului neoclasic. După două decenii de apogeu al puterii
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
unui erudit local, scrisa în croată, a fost făcută de Marko Markulić la sfârșitul secolului al XV-lea. El a descris templul lui Jupiter și menționează că „Rotonda” (adică Vestibulul) încă mai avea fragmente de mozaic fixate. În 1567, cancelarul venețian al comunei Split, Antonio Proculiano, a descris palatul și principalele sale clădiri, între care se numărau probabil cele două edificii circulare ale temenosului templului lui Jupiter. Tomko Marnavić, episcop de Bosnia, a relatat și el povestea descoperirii sarcofagului lui Dioclețian
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în Italia, în compania pictorului francez Charles-Louis Clérisseau. Obiectivul său declarat era de a realiza o colecție de desene cu vestigii ale palatului lui Dioclețian, care să le completeze pe cele dedicate termelor aceluiași împărat de la Roma. În ciuda rezervelor garnizoanei venețiene față de sosirea lui — Split era încă in acea epocă o cetate venețiană strategică populată de o garnizoană — Robert Adam a putut călători până la sfârșitul lunii august în zona vestigiilor antice, grație în parte ajutorului compatriotului său William Graeme de Bucklivie
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de a realiza o colecție de desene cu vestigii ale palatului lui Dioclețian, care să le completeze pe cele dedicate termelor aceluiași împărat de la Roma. În ciuda rezervelor garnizoanei venețiene față de sosirea lui — Split era încă in acea epocă o cetate venețiană strategică populată de o garnizoană — Robert Adam a putut călători până la sfârșitul lunii august în zona vestigiilor antice, grație în parte ajutorului compatriotului său William Graeme de Bucklivie, comandant al armatei venețiene în acea perioadă. Rezultatul celor cinci săptămâni ale
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Split era încă in acea epocă o cetate venețiană strategică populată de o garnizoană — Robert Adam a putut călători până la sfârșitul lunii august în zona vestigiilor antice, grație în parte ajutorului compatriotului său William Graeme de Bucklivie, comandant al armatei venețiene în acea perioadă. Rezultatul celor cinci săptămâni ale sejurului său este un remarcabil folio publicat în 1764 la Veneția, cu 61 planșe ilustrate, opera lui Clérisseau. În ciuda unor greșeli, fără îndoială cauzate de simplificări în numele căutării simetriei, desenele au rămas
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în vara anului 1825, în timpul vizitei ei la rudele din Trigorskoe, un conac învecinat cu Mikhailovskoe, localitate rurală în care marele poet se afla in exil. „În ultimul timp, pământul nostru a fost vizitat de o frumusețe, care cântă "Noapte Venețiană" într-o manieră cerească, asemenea cantilației gondolierului”, i-a scris Pushkin prietenului său Pyotr Pletnev. Kern a fost una din multele aventuri din viața lui Pushkin, și nu ar fi devenit cea mai faimoasă dintre amantele lui, dacă nu ar
Anna Petrovna Kern () [Corola-website/Science/329411_a_330740]
-
insulelor paristriene” (considerate cu argumente credibile ca fiind cele aflate în regiunea de la gurile Dunării), într-un context în care acțiunile ostile ale bulgarilor împotriva Bizanțului au fost astfel paralizate. În acest cadru, superioritatea obținută în Marea Neagră de genovezi asupra venețienilor după Tratatul de la Nymphaeum din 1261, primii contribuind la restaurarea Imperiului Bizantin și la recucerirea Constantinopolului, a permis ca aceștia să se instaleze la Caffa, Cetatea Albă, Chilia și Vicina. Prima consemnare a unor negustori occidentali apare astfel la Vicina
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
au fost acelea ale unei emporii, procentual negustorii reprezentând majoritatea absolută a populației. În 1281 negustorii genovezi erau masiv prezenți la Vicina. Administrația - exercitată de un consul, după modelul celei din orașele italiene, era genoveză. Un mare număr de corăbii venețiene ancorau însă aici anual alături de cele genoveze, astfel că dimensiunea tranzacțiilor portuare ajunsese egală cu cea a tuturor porturilor Crimeii luate la un loc. Circulația monetară era asigurată de monede bizantine (hyperperi). Asemeni Perei, Caffei sau Trebizondei, Vicina avea propria
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
au fost legate preponderent de comerț, activități bancare și navigație. Populația a fost astfel grupată în doua categorii de cetățeni: "orășenii" (burgenses) și "locuitori" (habitatores), cu statute sociale și drepturi politice distincte. A fost consemnată alături de existența negustorilor genovezi și venețieni și cea a celor din Raguza. Printre străini s-au aflat și originari din Ancona sau Mantua. Este de menționat că pe fondul cuceririi Armeniei de către mongoli în 1243, Vicina a fost unul dintre porturile pe unde acești alogeni - negustori
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
lor geografică și etnică. La rândul lor, „națiunile” formau două mari grupări: "Natio Citramontana" (studenții din peninsula italică) și "Natio Ultramontana" (studenții veniți din țările situate dincolo de Alpi, străinii). În secolele XV - XVIII, când Padova se afla sub dominația Republicii Venețiene, universitatea a devenit renumită în întreaga lume pentru studiile și cercetările ce se efectuau aici, în special în domeniile medicinei, astronomiei, filozofiei și dreptului. În această perioadă s-a adoptat deviza latină "Universa universis patavina libertas" („Libertatea universitară padovană pentru
Universitatea din Padova () [Corola-website/Science/335530_a_336859]
-
care plecau de la poalele viei de lângă Curte și au alcătuit pe Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă) Mahalaua Slobozia Domnească. În 1...82, Alexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea, înființează aici o “pepinieră de meseriași”- împământenește cioplitori în piatră din Dalmația Venețiană, pentru utilizarea lor la construcția ctitoriei familiei sale de la Radu Vodă. De-a lungul Podului Beilicului, drum pe care veneau trimișii Porții spre a mazili sau înscăuna ”beii” (domnii Țării Românești), s-au mai dezvoltat și alte mahalale: Mahalaua Șerban
Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului () [Corola-website/Science/336972_a_338301]
-
Titus Popovici "„un act temerar, de curaj civic, mai ales pentru că ziaristul, pus pe descoperiri, dă de urma unor abuzuri și infracțiuni incredibile (demne nu numai de un deceniu incredibil, dar și de zilele noastre), descoperind «bârloguri» somptuoase cu oglinzi venețiene, cu ... studiouri cinematografice, cu mobiliere de lux - sau bârloguri «modeste», cu kilograme de aur, dolari și tot felul de alte cosmeticale ascunse sub tejghele”". Printre replicile incluse în scenariu sunt și ultimele două versuri din cunoscutul catren al lui Păstorel
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
și rugăciunile și procesiunile la bisericile dedicate sfinților Rochus și Lorenzo Giustiniani nu au reușit să oprească epidemia. Analizând răspunsul arhitectural la o epidemie anterioară de ciumă (1575-1576), cănd Andrea Palladio a fost rugat să proiecteze biserică Îl Redentore, Senatul Venețian a hotărât la 22 octombrie 1630 să se construiască o nouă biserică. Ea urma să nu fie dedicată eliberării de o simplă "ciumă" sau unui sfânt patron, ci Sfintei Fecioare Maria, care din mai multe motive era considerată o protectoare
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
Probabil, diplomatul Paolo Sarpi și dogele Nicolo Contarini au avut intenția de a lega biserică de un ordin mai puțin strâns asociat cu patriarhia, și în cele din urmă Părinții Somascani, un ordin fondat în apropiere de Bergamo de nobilul venețian Jerome Emiliani, au fost invitați pentru a administra biserică. A fost organizat un concurs pentru proiectarea clădirii. Din cele unsprezece proiecte (inclusiv cele ale lui Alessandro Varotari, Matteo Ignoli și Berteo Belli), au fost alese doar două pentru runda finală
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
mai liniștit oraș, la fel cum a făcut și concurentul meu ("îl Fracao") pentru propriul său avantaj, dar fără a fi un bun inventator". "Salute", numită în mai multe feluri, prezintă influență clasicismului Palladian și a domurilor din Veneția. Senatul Venețian a votat cu 66 de voturi pentru, 29 împotriva și 2 abțineri pentru a autoriza proiectul tânărului de 26 de ani Longhena. În timp ce Longhena a văzut structura sub forma unei coroane, clădirea circulară decorativă se aseamănă mai mult cu un
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
și Isaac" și "Cain și Abel", precum și opt tondi ale celor opt doctori ai Bisericii și ale evangheliștilor, toate în sacristia mare, iar "Cincizecimea" în naos. Cupola bazilicii "Santa Maria della Salute" a fost o completare importantă a linia orizontului venețian și în curând a devenit emblematica pentru oraș, inspirându-i pe pictorii Canaletto, J. M. W. Turner, John Singer Sargent și Francesco Guardi, iar poetul Laza Kostić a scris un poem cu același titlu. Biserică a avut o mare influență
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
este o veche clădire venețiană din secolul al XIII-lea, construită de-a lungul Canal Grande în sestriere Cannaregio. Această clădire a fost locuința poetului Pietro Aretino în secolul al XVI-lea, apoi în primii ani ai secolului al XIX-lea a fost cumpărată de
Palatul Bolani Erizzo () [Corola-website/Science/333445_a_334774]
-
fost închiriată pentru o scurtă perioadă de timp poetului Filippo Tommaso Marinetti, care în 1944 a fondat asociația futuristă Cannaregio 5662. Potrivit lui E. Fahy o pictură în ulei de Francesco Guardi , reprezentând "Canal Grande și podul Rialto", prezintă o panoramă venețiană așa cum era posibil să se observe de la o fereastră aflată la primul etaj al acestei clădiri.
Palatul Bolani Erizzo () [Corola-website/Science/333445_a_334774]
-
și au rămas până la ocupația napoleoniană. Aceasta a fost una dintre cele mai puternice colonii de negustori ale orașului și, în consecință, a devenit un important centru comercial pentru produsele care veneau din Orient în drumul lor spre Alpi. Republica Venețiană percepea comision la tranzacțiile ce aveau loc în Fondaco. Comunitatea germană participa la slujbele religioase oficiate într-o biserică catolică din apropiere, San Bartolomeo. În secolul al XX-lea clădirea a servit ca sediu venețian al companiei Poste Italiane. În
Fondaco dei Tedeschi () [Corola-website/Science/333442_a_334771]
-
drumul lor spre Alpi. Republica Venețiană percepea comision la tranzacțiile ce aveau loc în Fondaco. Comunitatea germană participa la slujbele religioase oficiate într-o biserică catolică din apropiere, San Bartolomeo. În secolul al XX-lea clădirea a servit ca sediu venețian al companiei Poste Italiane. În 2008, clădirea a fost vândută grupului Benetton, care i-a cerut arhitectului olandez Rem Koolhaas să realizeze planurile unui nou centru comercial care să fie încorporat în clădirea renascentistă. Benetton a promis să transfere 6
Fondaco dei Tedeschi () [Corola-website/Science/333442_a_334771]
-
află în prezent în "Campo dei Sânți Apostoli" la începutul "Stradă Nuova" (Stradă nouă). Clădirea a suferit o reconstrucție completă în 1021. Pe la 1490 a fost adăugată bisericii "Capelă Cornaro", construită că un loc de înmormântare pentru membrii bogatei familii venețiene Cornaro. Ea este considerată una dintre cele mai importante capele renascentiste timpurii din Veneția. Nu se cunoaște cine a proiectat capelă, deși ea este cel mai adesea atribuită arhitectului Mauro Codussi. În același timp, a fost adăugat un portic pe
Biserica Sfinții Apostoli din Veneția () [Corola-website/Science/333448_a_334777]
-
Palatul venețian Pisani Gritti este situat în sestiere Sân Marco, cu vedere la Canal Grande, vizavi de Bazilica Santa Maria della Salute. Partea laterală stânga da înspre Campo del Traghetto, pe unde se ajunge la biserică Santa Maria del Giglio. Palatul datează
Palatul Pisani Gritti () [Corola-website/Science/333461_a_334790]