2,288 matches
-
capabilă de crimă și care aduce în urma gestului ei prăbușirea unei întregi familii (V, 3), un alt personaj feminin - Ghita (VII, 4) - își blamează soțul cu injurii și amenințări, are un limbaj neaoș, vulgar, presărat cu invective, este certăreață și vicleană, „o femeiușcă simplă, pe care fără îndoială numai iubirea a învățat-o să fie atâta de șmecheră” 217 . Lauretta dă o admirabilă definiție cuvântului de duh: „trebuie să muște pe ascultător cum mușcă o oaie și nu cum mușcă un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
știți, cinstite fețe, mie,/ De cinci ori dat mi-a fost să fiu mireasă/ și tot creștini de soi avui în casă.”272 Prologul ei poate fi perceput ca un fabliau, „deoarece este povestirea unor șiretlicuri pe care o soție vicleană le practică pentru a-și domina soții”273, cu toate acestea se dovedește a fi mai mult decât atât, se convertește într-o pledoarie feministă sau într-o predică. Târgoveața vorbește ca un predicator care încearcă să ne convingă în legătură cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a acuzat pe nedrept, nu și-a îndeplinit datoriile conjugale până ce nu a intrat în posesia bunurilor materiale de care dispuneau bărbații din viața ei, i-a înșelat și a conspirat împotriva lor, a fost lacomă și necruțătoare, pasională și vicleană, 357 Ibidem, pp. 212-213. (trad. n.) 358 Ibidem, p. 214. (trad. n.) 359 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim . 360 S. H. Rigby, op. cit., p. 127. (trad. n.) 361 Ibidem, p. 128. 110 infidelă și incapabilă de a păstra intimitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dă dovadă. Pe de o parte, îi apreciem voioșia, firea entuziastă, deschisă, viguroasă. Pe de altă parte, știm că este, ca și Falstaff sau Long John Silver, comună, trivială și infamă. și totuși, tocmai datorită faptului că este rudimentară și vicleană, o găsim atrăgătoare și foarte umană.447 Este o feministă avant la lettre, iar această atitudine se manifestă atât în spațiul public, cât și în cel privat. În societate, are o atitudine polemică, reacționează agresiv împotriva a tot ce constituie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis în temnița mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare pe care o pot exercita cei vicleni. Masca este mereu înșelătoare, iar aparențele duc de fiecare dată în eroare. Uneori chiar gradele de rudenie sunt eludate, deoarece instinctul devine mai puternic decât rațiunea (VII. 3): călugărul Rinaldo, „băiat frumos și de neam bun”545 (din nou atribute
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soțului. Lipsindu le orice putere sau statut a priori, personajele feminine chauceriene câștigă o autoritate certă prin discursul lor, impunându-se prin moralitate și faptele ireproșabile.773 Melibeus ripostează în final citându-l pe Aristotel, care pretindea că prin sfaturi viclene femeile reușesc să-și subjuge soții. Prudenția insistă din nou ca femeile, în totalitatea lor, să nu fie condamnate pentru vina unora dintre ele, și vine cu exemple biblice ale unor eroine ale căror sfaturi au fost mai mult decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
the difference "it" makes: gender and desire in the Miller's Tale, în „ELH”, fall 1994, vol. 61, nr. 3, p. 484. 915 Ibidem, p. 482. 916 Scott Vaszily, art. cit., p. 532. 247 Personajele feminine din această tipologie sunt viclene și hotărâte, uneori însă devin capabile de o putere de sacrificiu care merge până la moarte: Ghismonda, din prima povestire a zilei a patra, își apără iubirea în fața unui tată autoritar, care ținea cont doar de normele sociale ale timpului, nutrește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deținute, devenea un simplu obiect în posesia masculină. Descrierea fetei o apropie, prin trăsături, de tatăl ei, violarea la care este supusă reprezentând astfel o revanșă pe care tânărul diac o ia, copila devine un succedaneu al părintelui lacom și viclean. Asistăm mai mult la o violare a proprietății cuiva, decât o violare a unei femei. Tânăra simbolizează și recompensează în același timp făina sustrasă, ceva material, care va substitui furtul, personalitatea ei fiind total ignorată.933 John, unul dintre cei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
chauceriene se regăsea și întruna dintre nuvelele lui Boccaccio: soția unui negustor „frumoasă foc și mult petrecăreață” 940 devine infidelă din dorința de a-și însuși o sumă de bani, dar călugărul, cu care își trădează soțul, se dovedește mai viclean decât femeia, deoarece reușește să se sustragă acestei datorii. Dialogul dintre soție și călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența, minciuna și ipocrizia. Confesiunile femeii nu sunt sincere, cum nu este onestă nici compasiunea slujitorului Bisericii. Interesant de observat că ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nobil în tot ceea ce face; dar în același timp este portretizat ca fiind labil și nehotărât. Ar fi incapabil să o seducă pe Criseida dacă ar fi lăsat singur. Din fericire, îl are pe prietenul și confidentul său, Pandaro. Acesta, viclean, cunoaște bine lumea în care se mișcă (deși nu este un cinic, așa cum va deveni la Chaucer și la Shakespeare), însă rămâne loial, asemenea eroilor din romanele cavalerești. Prin aprecierea pe care o arată valorilor practice ale existenței Pandaro anticipă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
puținele informații care există pentru aceste momente din viața lui Eminescu. Îl ajută faptul că ele provin masiv dintr-o singură sursă, de la Maiorescu. În acest caz, în loc să le respingă de plano pentru că-l consideră pe critic direct implicat, părtinitor, „viclean” cum se exprimă de câteva ori procedează la respingerea fiecărei informații în parte, multiplicând adjectivita, folosind un arsenal întreg de imprecații pentru fiecare cuvințel din acest jurnalul intim. Acest aparat de vorbe suplinește argumentația care, atunci când se desfășoară totuși, nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1977) ne prezintă moduri greșite de a face acest gest cu ajutorul unor analogii demne de luat în seamă: • mâinile carnivore: prinderea mâinii celuilalt cu ambele mâini (ca o mănușă) pentru a crea iluzia cordialității, prieteniei, fiind de fapt o conduită vicleană a celui care o practică; • mâna ciorchine: întinderea vârfurilor reunite ale degetelor, dând dovadă de neimplicare și neseriozitate; • mâna acrobat: strângerea mâinii drepte a interlocutorului și, în același timp, atingerea cu cealaltă mână a umărului său drept pentru a induce
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
dă pe față gîndul omului, oricît ar fi de iscusit”. * „Nu gloria are valoare, ci meritul prin care o obținem.” (A. Schopenhauer) Numai așa se pot explica acele situații paradoxale, de glorii false/nemeritate, cînd renumele este obținut prin exploatarea vicleană, ipocrită a meritelor altora (În basmele noastre populare este ilustrativ comportamentul Spînului, care se folosește Într-un mod necinstit și, totodată, laș, de calitățile sufletești ale lui Făt-Frumos. Să ne reamintim sensul profund/filosofic pe care Mihai Eminescu Îl dă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
psihologia vîrstelor: la tinerețe ești mai pasional, apoi din ce În ce mai reflexiv. * Îmi displac gîndurile ce nu pot fi spuse cu glas tare.” (Michel Montaigne) De obicei, aceste gînduri ascund discreția unui menajament față de cineva, Însă la fel de bine și urzelile unui interes viclean sau meschin. * „Oricine are geniu cînd doarme; nu-i nici o diferență Între visele unui băcan și ale unui poet.” (Emil Cioran) „Visul” este, prin excelență, un tărîm al iluziilor, al tuturor ficțiunilor posibile. În schimb, „viața” pretinde o simbolistică responsabilizată
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dată, bineînțeles, de predispozițiile și particularitățile sale Înnăscute: „Tot ce-i fixat și Înnăscut se atenuează prin educație, dar nu se Înlătură” (Seneca); „Poți să alungi caracterul cu furca, el va reveni mereu” (Horațiu); „Mulți Își ascund caracterul fals sau viclean, adaptîndu-se după Împrejurări. Dar totdeauna timpul scoate la iveală caracterul fiecăruia” (Teognis). * „Ceea ce se petrece după o lungă așteptare este mai ușor de suportat.” (L. A. Seneca) SÎnt totuși și excepții: unii oameni intră În panică pe măsură ce așteaptă să se producă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dar ea constituie în același timp și sediul sufletului, deoarece în Vechiul Testament cuvântul „inimă” este folosit pentru cugetul sau sufletul omenesc. Ca atare, inima este considerată sediul adâncurilor celor mai ascunse ale omului. Și, din păcate, „inima omului este mai vicleană decât orice. Cine o va cunoaște? Eu, Domnul, pătrund inima și cerc cele dinăuntru”. Atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament, inima e pusă adeseori în opoziție cu gura, care ar trebui să mărturisească ceea ce știe inima. Aceasta se întâmplă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ei curățenia pe care a dobândit-o de la Dumnezeu prin iertarea păcatelor. Cererea proorocului este exprimată nespus de frumos. El spune: „inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule”. Oare de ce spune așa? Pentru că transformarea interioară a păcatului înseamnă schimbarea inimii viclene într-o inimă curată, care este o lucrare de durată și trebuie făcută zi de zi, iar la această zidire meșterul zidar este Dumnezeu, care conlucrează cu dorința și voința omului. Oricum, inima, deși reprezintă partea cea mai intimă a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt... Nu mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.... Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie îmoreună cu Mine și aceia pe care Mi i-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul din ei.... Nu mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să- i păzești pe ei de cel viclean.... Sfințește- i pe ei întru adevărul Tău...”. Dar Iisus se roagă și „pentru cei care vor crede în El prin cuvântul lor”. Iar pentru Apostolul Petru se roagă „ca să nu se micșoreze credința lui”. Un exemplu demn de luat în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
diavole, pedeapsa muncii de veci, prin noi nevrednicii robii Lui îți poruncește ție și la toată puterea cea împreună cu tine lucrătoare, să te depărtezi de la noul însemnat cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu. Juru-te dar, întru tot viclene și necurate și spurcate și urâte și duhule străine, cu puterea lui Iisus Hristos, Care are toată puterea în cer și pe pământ, Cel ce a zis duhului celui mut și surd: ieși din om și de acum să nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Ta, pe care ai izbăvit-o din robia vrăjmașului. Deschide-i lui ochii gîndului, ca să strălucească în el lumina Evangheliei Tale. însoțește viața lui cu înger de lumină, ca să-l izbăvească pe el de toată bântuiala protivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază și de năluciri rele.” Și preotul suflă asupra lui de trei ori, în chipul crucii, și-l însemnează, binecuvântându- l, iarăși de trei ori, la frunte, la gură și la piept, zicînd: „Depărtează de la dânsul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cel de amiază și de năluciri rele.” Și preotul suflă asupra lui de trei ori, în chipul crucii, și-l însemnează, binecuvântându- l, iarăși de trei ori, la frunte, la gură și la piept, zicînd: „Depărtează de la dânsul pe tot vicleanul și necuratul duh, care se ascunde și se încuibează în inima lui: și zice aceasta de trei ori, după care continuă rugăciunea astfel: duhul înșelăciunii, duhul vicleșugului, duhul slujirii idolești și a toată lăcomia, duhul minciunii și a toată necurăția
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă- ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.”. Rugăciunea domnească se încheie cu un imn de laudă, pe care creștinii îl aduc lui Dumnezeu: „Că a Ta este împărăția și puterea și slava: a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mărginite ce suntem, avem nevoie de hrană trupească, dar și de hrană sufletească. Noi, oamenii, cădem adesea, din neputință, și de aceea avem nevoie de mărturisirea păcatelor și de iertare; ca unii ce suntem înconjurați de ispite și defăimați de vicleanul vrăjmaș, avem nevoie de protecție și de apărare. în următoarele patru cereri ne rugăm pentru toate acestea, ele având drept scop ca Tatăl nostru Cel Ceresc să așeze evenimentele existenței noastre spirituale și materiale pe un făgaș prielnic unei viețuiri
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
la inimă, Cel Binevoitor, Cel Atotmărinimos, Cel ce miluiește pe tot omul. Și cu alte calități care învederează dumnezeirea caută să fii, de bună voie, asemenea, și numai așa să capeți îndrăzneală la rugăciuni. După cum îi este cu neputință celui viclean să se prefacă în bun. De aceea, acela care, din pricina vreunor datorii pe care le are la el, îl ține sub puterea sa pe vreunul din semenii săi, purtându-se cu acesta hain, printr-o asemenea purtare s-a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]